La 7:30 intram pe strada Batistei, pe langa Intercontinental. Amtrecut pe la semafor, condusa de teama ca ceva, orice, ma va impedicasa ajung la Ambasada SUA. In mod fericit, nu aveam cearcane, desi matrezisem la 6:30 si dormisem foarte putin…. Cu o luna in urma cautam o Banca Transilvania sa platesc taxa deinterviu, acum ma gandeam doar ca vara e mai inteligent sa astepti instrada.
Langa ambasada niste jandarmi si niste oameni la coada, vizavi ungrup de vreo 50 de persoane. Flashback: la stiri am vazut ca unii auzisca vor protesta in fata ambasadei din cauza verdictului dat in cazulTeo Peter. “Ei or fi?”, m-am intrebat si am intrebat un jandarm unde sastau. “Vizavi”, m-a indrumat. Nu erau protestatari aceia, erau altiicare asteptau interviul.
“Foarte punctuali”, mi-am spus, uitandu-ma la ceas. Era 7:35 siiar cei programati la 7:40 erau strigati de un jandarm. Procedura eraurmatoarea. Asteptai la gramada vizavi, iar strigata fiind ora la carefusesesi programat, traversai si mai asteptai. Te strigau asfel: “Ora7:40! Atentie la masini!” , iar cardul de 5-6 indivizi traversa ilegalsi asculta instructiunile cu atentie: “Nu aveti voie cu ghiozdan.Puneti totul intr-o punga” si altele.
Stand acolo, asteptand sa strige 8:10, ma gandeam ca m-amimbracat bine… Pe la 7:50 nu imi mai simteam degetele de la picioare,dar nu aveam inca hipotermie. Unii nu erau din Bucuresti, aveau bagaje, accente… cam la varsta adoua sau a treia. Ma asteptam sa vad pusti ca mine. Singurii sub 30de ani erau 2 rataciti de grupul cu Loteria Vizelor si douagamalii de vreo 4-5 ani, in bratele parintilor – probabil tot laloteria vizelor si doi, ma scuzati, manelisti.
Un tip cu un adorabil accent ardelenesc era programat la 10:40.Prevazator, venise de la 7:30. Pe la 8 a cedat, s-a dus la un ceai… Un pensionar cu un diplomat a dat sa-si scoata pasaportul din diplomatin fata ambasadei. A pus diplomatul pe un meterez ce apara americaniide bombe si un jandarm a strigat: “Nu deschideti diplomatul aici!!”.Mosul a inghetat in mijlocul miscarii, ca o statuie de ceara – cu omana in aer si alta pe diplomat. A raspuns scurt: “Nu?” , jandarmul:”Nu!”. Asa ca s-a dus un pic mai incolo. Noi de vizavi cam zambeam pesub fulare – nu parea the terrorist type…
Dupa ce m-au strigat m-am asezat la a doua coada si am asteptat saajung la detectorul de metale. Am aflat acolo ca un nene mergea la fiullui, plecat la studii si ramas acolo acum 8 luni: “Avea acoloaranjat!”. Un cuplu , si el si ea de vreo 35-40 de ani mergea pentru atreia oara in State. Primisera vize de o luna si de un an. Voiau pe 10ani. Am mai aflat ca altii au venit si de 4 ori si tot nu au primitviza. Mai toti care fusesera sau voiau sa mearga vorbeau de vacante deo luna sau 3 luni. Eu, ca un turist adevarat, am zis ca vreau sa stau osaptamana. “doar atat?”, au intrebat. “da”, am raspuns.
Mobilul mi-a fost oprit la detectorul de metale si am intrat. Pepereti, asa cum imi zisese Agentu’ erau poze cu Bush si Iliescu,Constantinescu si Clinton si Donald Rumsfeld. Incantator…
Am asteptat in acea sala, apoi am avansat. Se facuse ora 9 fara putin.
Am fost socata sa intru in urmtoarea sala de asteptare. Cameradecorata in acelasi stil paranoico-interbelic – geamuri bullet-proof,detectoare de orice si extictoare ca in timp de rabzboi, tavane inaltesi decoratii ca la CEC-ul vechi. In fata, in spatele unor geamuri, cala casierii la banci, 5 americani pe care i-ai fi recunsocut in oricemultime de romani: ten alb, ochelari fini, par blond si tunsori scurtela tipi si gen Hillary Clinton la tipe. Deasupra ghiseelor erau numerede la 1 la 5.
In restul salii scaune pe care stateau cu priviri ingrozite romani cu dosare in mana.
Am luat loc pe un scaun si am stat gura-casca la celelalteinterviuri. Pentru ca geamul bullet-proof era si sound-proof ,americanii vorbeau intr-un microfon, si romanii la fel. Se auzea intoata sala ce spuneau bietii mei compatrioti. O fata cam de varsta meaera la ghiseul doi si incerca sa convinga ca desi se ducea la sotul eisi nu lucra nicaieri aici, se va intoarce .Mi s-a parut rezonabil tipulcare i-a explicat ca trebuie sa aduca argumente si tipa nu a stiut cesa spuna. Nu i-a dat deci viza. M-am bucurat! In situatia ei, magandeam, as fi fost foarte convingatoare.
Stiam de la o persoana de incredere ca am sanse 10\% sa iau viza, si mi se parea suficient.
Ma foiam pe scaun tragand cu urechea la ce spuneau pensionarii lainterviu. La ghiseul 1 si 2 se luau vize intr-o fericire. Nu stiu cumse facea. Ascultandu-l pe M.L. care m-a tinut de vorba azi-noapte latelefon cand nu puteam sa adorm, mi-am dat paltonasul jos, ca sa nucreada aia, il citez pe M.L. “ca ai ceva pe tine!” (ciuperca adica!) 🙂
La ghiseul 2 o fata care vorbea foarte tare a luat viza – erastudenta la 2 facultati, nu lucra si se ducea sa boteze copilul unorprieteni. Parintii ei erau bugetari, mama ei era laboranta si tatal einu-mai-stiu-ce.
Mi-a venit randul la ghiseul 4, desi eu voiam la ghiseul 2 🙂
O tipa m-a intampinat intrebandu-ma daca sunt studenta. Am raspunsca da si s-a cam strambat. Am continuat, am spus ca lucrez, ca fac sialte lucruri. Am inceput sa scot din scrisorile de recomandare. Mi-aspus ca politica lor este sa nu primeasca “young single women”. Am spusca stiu, dar eu vreau sa-mi termin studiile, (dat scrisoarea de ladecan care spune ca voi deveni profesoara or something – tipa a citit).Am mai vorbit de job. Mi-a spus ca asta e politica lor.
Am continuat cu chestiile in care sunt implicata, cu planurile deanul asta, am dat scrisorile de recomandare de la ONG-uri, de laBritish Council.
A spus ca vorbesc excelent engleza si ca pot sa raman acolo. Clipoc-clipoc.
Am intrebat daca era mai bine daca vorbeam in romana si mi-a spusca nu, ca era acelasi lucru. Am ramas calma si zambitoare si am vorbitdespre parinti. M-a intrebat ce fac ei. Au fost subit promovati lafunctia de manager si director executiv. Am aratat extrasele de contale mele si ale mamei cu bani multi.
“Money comes and goes!” – filozofic, ce sa zic. “I have a job” – “You can quit your job!”. Well, as putea si sa divortez, nu?
M-a intrebat daca parintii au fost in state, am spus ca nu. “well that could be o problem.” Mda.
M-a intrebat ce as face daca matusa mi-ar spune sa raman. Am spusca nu am de ce sa raman, ca am tot ce imi trebuie aici, toti prietenii,studii, job. Acolo nu cunosc pe nimeni si nu as putea sa practicjurnalism pentru ca e o meserie ce ma leaga cultural de tara mea. A spus pe fatza ca ma duc sa ma marit. Am spus ca nu, ca suntcarieer-oriented – aveam tot sa dovedesc asta. I-am explicat ca ma ducsa vizitez aia, aia si aia. Imi zice ca poate cand termin studiile siam un job stabil si casa aici. Zic “Then I won”t have the time tovisit museums, will I?”
Tipa se uita la un coleg si il spune: “She won’t qualify for thevisa…”. Evident, colegul raspunde: “There’s nothing you can do” sitipa incepe sa scrie pe formular ceea ce probabil era refuzul.
Mi-a spus ca sunt “a wonderful person” – cred ca ma placea cu adevarat!, culmea – dar ca acum nu poate sa imi dea viza. Din pacate cred ca se hotarase cand a vazut cati ani am. Si poate deaceea nu erau tineri pe acolo… Nu stiam daca sa ma bucur sau nu, magandeam ca as avea sanse reale sa aplic pentru viza de imigrare – tipafusese convingatoare la ghiseu! M-as integra! 🙂 M-as marita! 🙂
Dupa aceste 3-4 minute mi-a spus “i’ve already given you so muchtime”. Da, trei munte sa conving ca am o viata aici. Sistemul greseste!
M-am dus la Cafeneau actorilor si m-am trantit la o masa pe la 9:30. Un chelner m-a intrebat ce vreau. “Un meniu!” “Nu avem inca meniuri, dar va zic eu ce avem. Ceai, cafea..” “Nu, vreau alcool.” “.. adica o bere?” “Vodka.” Am baut trei Absolut si am mancat o salata. La prima vodka au pus “New York, New York”si doi chelneri dansau. Jur. Am inceput sa rad in timp ce plangeam..Eram singurul client din bar. Melodia a parut sa dureze 20 de minute….
Pe la a doua vodka a venit Agentu’ sa imi tina companie si sa imispuna si el ca nu aveam ce sa fac, nu depindea de mine. Din pacate.
Vorba lui M.L. , cu care am vorbit la telefon stand la masa cuvodka: “Iti zic eu ca te mariti, da-mi 50$!” Pentru cei care nu stiu,100$ e interviul si 11$ programarea la interviu. Asa ca am aflat contraacestei sume ca ma duceam sa ma marit. Am vrut sa-i multumesc tipei dela ghiseu ca mi-a deschis ochii,dar am zis sa fiu o lady si am plecattot zambitoare si am multumit.
La fiecare intrebare aveam doua variante de raspuns, poate maimulte. De fiecare data spuneam adevarul si imi dadeam seama ca nu arputea sa verifice unele lucruri, dar nu aveam nici un motiv sa mint. Debunacredinta cum stiti ca sunt, cred cu adevarat ca fiind sincera,fiind eu insami voi avea de castigat . As fi putut poate sa spun casunt platita mai bine, pentru ca pe contractul de munca nu a vrut sa seuite. Sa vorbesc engleza stricat sau in romana, sa incerc orice, daradevarul e ca nu as fi luat viza pentru ca sunt tanara si necasatorita.Si desteapta pe deasupra! Vorba lui Agentu’: “macar dacaerai urata! ca nimeni nu te-ar lua de nevasta si de babysitter sauchelnerita nici nu vorbesc, speriai copiii sau clientii!”
Concluzia: pot sa mai aplic atunci cand voi putea sa bifez cel putin 2-3 din chestiile de mai jos: – maritata , daca am copii am o bila alba – studii terminate – casa pe numele meu – un job fulltime foarte bine platit.
So… marry me? 🙂 Asta cred ca se rezolva cel mai usor 🙂
Partea buna e ca ma duc in Franta la prietena mea, daca tot amliber de la job, contul plin si o mica vacanta la scoala. New York willhave to wait!
ps: da am baut 150 ml de vodka si acum sunt la job. Asa ar trebui sa imi incep fiecare zi!
Mersi pentru incurajari celor care va stiti. Va scot la o bere in weekend. Pupici!
later edit: am pastrat picanteriile si chestiile cu adevarat amuzante pentru o bere tete-a-tete, biensur. asta e doar “intro” 😛
35 Comments
jen
07/02/2006 at 2:25 PMsefa mea a plecat de curand in state la o prietena, tot in scopuri turistice. mi-a povestit ca in timp ce a asteptat a auzit cel putin un caz in care sotia vroia sa plece (singura) la prieteni/rude, iar sotul ramanea sa aiba acasa de copil (mic) si nu i-au dat viza ca ‘de ce ramane sotul acasa’ (chiar daca motivul era evident, nu puteau sa lase copilul de 3 ani de capul lui). asa ca nici nu casatoria nu e sigur ca rezolvi…
andressa
07/02/2006 at 2:29 PM🙂 mersi.
stiu si eu… atunci nu ma mai duc.
Vama Veche.. “americanii-s de vina… ” 🙂
pupici
jen
07/02/2006 at 2:30 PMp.s. ea a luat viza pt ca e divortata si are firma ei in ro (adica probabil astea au fost motivele principale)
dead_fish_on_a_stick
07/02/2006 at 2:38 PM“Nu i-a dat deci viza. M-am bucurat! In situatia ei, ma gandeam, as fi fost foarte convingatoare”. bad karma?:)
Cristy
07/02/2006 at 2:52 PMErm, we all know the system sucks… want me to get the Luca Brasi-mobile and go for a ride?:)
andressa
07/02/2006 at 3:28 PMdead_fish_on_a_stick: ma bucuram pentru ca procedura parea simpla si ma descurcam. nu pentru ca ea nu a luat. poate am fost neclara.
Andrei
07/02/2006 at 3:59 PMPozele de pe pereti: ai uitat s-o mentionezi pe cea de cand cu Nixon si Ceausescu (acesta din urma nu se vede in poza, dar tipicele pancarte cu ‘Traiasca’, da)…sau au scos-o ?
andressa
07/02/2006 at 4:04 PMeu nu am vazut-o. cred ca au scos-o 🙂
Fluture
07/02/2006 at 6:24 PMDesi nu pot spune ca nu-mi doresc sa merg in State, inca nu pot sa trec peste ideea ca trebuie sa-mi ia amprente, ca trebuie sa ma descalt, ca trebuie sa arunc la gunoi marul cumparat in Paris sau Londra, ca trebuie sa ma verifice in urechi, ca trebuie sa arunc sarea din plic etc. Nu vorbesc de tratamentele penibile de la ambasada… cunosc prea multe ambasade si prea multi functionari. Am stat 3 ore cu mana intinsa prin grilajul unei porti pentru o copie xerox cu lista de boli (27) pentru care trebuia sa-mi fac analize.
andressa
07/02/2006 at 6:54 PMda, fluture, ai dreptate. Tratamentul este umilitor. sa astepti pe minus 10 grade o ora, sa spui intr-o sala plina de oameni ce fac parintii tai si cat castiga si de ce te intorci in Romania este undeva pe lista umilintelor pe la “tarat in genunchi”…
Dar nu cred ca se va schimba ceva curand!
Keep the faith. Nu avem ce sa facem… Plus ca, fie vorba intre noi, majoritatea cu care eram acolo, chiar nu voiau sa se intoarca.
Iar ei zic: mai bine in inchisoare 1 nevinovat, decat 99 criminali liberi. Eu zic invers, dar eu nu eram in NY pe 11 septembrie. I don’t blame them much.
uvoii
07/02/2006 at 7:03 PMimi pare rau. daca stiam iti dadeam model de raspuns. pe care l-a dat sotul meu odata: “nu am de gand sa raman ca nu imi plac cultura si stlul de viata american, noi suntem europeni.” ne-au dat viza. si nu am ramas.
m-am umilit si eu din nou acum cateva zile la -10 grade:(
ce-am mai injurat! si cu amprentele imi sta pe suflet.
ceea ce face minuni e o invitatie de la o institutie, universitate, ceva. n-ai avut “chemare”? aia rezolva tot.
andressa
07/02/2006 at 7:21 PMuvoii : sa-ti fac lista cu cate documente aveam?? trebuiau sa ma faca cetatean de onoare al NY!!
aveam chemare, contracte la notariat, contract de munca, scrisoare de la decan, carnet de noate, extrase de cont, depozite la banca, tot ce-ti poti dori… si da avea, si chemare. dar eram “young and single”. si desi am zis ca nu am de gand sa ma marit la varsta asta, aia a zis ca nu se poate!
uv
07/02/2006 at 7:54 PMhmm, nu cred ca e pt ca esti single. cred ca le-ai parut o periculoasa terorista! sau poate ca pareai atat de nevinovata incat te-au luat drept o acoperire pt un grup terorist. asa, ca mine. eu am 1.55 si port ochelari si la aeropoart ma trezesc adesea la coada cu controale la bagaj, laolalta cu musulmanii.
sa stii ca e ciudat ce ti s-a intamplat. sunt sute de studenti single care pleaca anual la doctorat.
andressa
07/02/2006 at 8:13 PMam aflat din surse sigure 🙂 ca am nimerit la ghiseul prost! ca tipa asta nu prea da vize…
ghinion, ce sa spun? Asta e! Goodbye New York, Hello Coasta de Azur ! 😀
desi ma cam obisnuisem cu ideea ca voi bloga din NY 😛 si voi dormi intr-un patut dintr-un apartament pe poate fi gasit cu local.google.com 🙂
mersi de incurajari, guys….
uv
07/02/2006 at 9:36 PMai avut noroc.
du-te tu in locul meu in usa si ma duc eu intr-al tau in franta:) ce carte poate sa imi tina mie de urat 20 de ore pe drum?:(
andressa
07/02/2006 at 9:45 PMDex-ul? 🙂
you’re on your own, buddy! eu probabil as fi luat carti de autori sud-americani. nu citesti 20 de ore, dar te prind si trece timpul mai repede….
distractie placuta in state!
su sigur ma voi distra in franta. daca mai am rabdrae putin, fac si plaja ! 🙂 daca nu, ma limitez la a umbla in fustita si a sta la terasa. delightful!
mai ales cand o sa stiu ca aici si in NY sunt cam 5 grade 😛 deh, strugurii sunt acrii… dar si piersicile astea sunt bune! 🙂
ps: tre’ sa invat si nu poooot!!
uv
07/02/2006 at 10:39 PMera intrebare retorica. mi-am pregatit vreo 6 carti sa iau la mine, dar tot nu or sa fie niste ore placute, de multe ce sunt. nici vorba.
in usa nu sunt terase, nici fustite.
sa faci poze frumoase!
badboy
07/02/2006 at 10:41 PMEu am fost norocos. Desi young & single, un contract de munca beton plus promisiunea de re-angajare la intoarcerea in tara, ceva bani in cont si putin teatru jucat la interviu (folosind o engleza stalcita la maxim) m-au facut sa iau viza pana la urma. Asta a fost acum un an.
Si, de suparare, am si ramas in US 🙂
PS: dar, cine stie, poate eu nu eram material de casatorie 🙂
mezzanine
08/02/2006 at 3:01 AMInteresanta toata povestea, habar n-aveam ca e asa greu sa pleci. Oricum, ai un stil exceptional de a povesti.
U got me!
PS: Cred ca e ceva in neregula cu Cafeneaua Actorilor, tot acolo m-am retras si eu vara trecuta dupa ce picasem un examen urat de tot…si nici atunci n-aveau meniu 🙂
andressa
08/02/2006 at 11:43 AMStii ce cred eu Bodboy?
Ca din cauza celor care iau viza si nu se mai intorc, altii au de suferit. La coada majoritatea plecau pentru o luna ce avea sa dureze o viata. Nu-i condamn pe americani ca sunt atat de infecti, prefera sa refuze o multime de oameni, decat sa aiba un milion de imigranti ilegali. Au trecut vremurile in care fugeai de regim.
Asadar pe compatriotii mei ii condamn, inclusiv pe tine.
Don_Pedro
08/02/2006 at 1:56 PMAm trecut si eu prin aceasi experienta ca si tine. Eu eram cu programul ala Work$Travel si aveam oricum mult mai putine documente decat tine, aveam in plus un contract de munca acolo….care oricum nu reprezenta prea mult in fata celor de la ambasada. Am fost acceptat, de fapt majoritatea erau acceptati ..toti prietenii mei care au incercat au si plecat. Toti ne-am intors acasa ,,si chiar ne-am dorit asta. Nu stiu de ce nu te-au acceptat ..probabil li s-a parut ca esti prea isteata …si poate si pentru faptul ca esti fata…
Ca sa te incurajez ,,nu se compara Europa cu USA..e mult mai frumos la noi …asa mi s-a parut mie.
badboy
08/02/2006 at 4:38 PMDe acord cu tine andressa ca din cauza imigrantilor ilegali americanii prefera sa sufle si in iaurt, dar eu nu fac parte dintre ei. Am ramas aici perfect legal, ceea ce nu e ieftin. Pentru a mentine o viza de student trebuie sa cotizezi cam 10.000$ pe an la o universitate.
So, don’t blame me 😉
andressa
08/02/2006 at 6:41 PMbadboy: da, scuza-ma. am presupus gresit.
Don_Pedro: am analizat situatia si acum stiu de ce nu mi-au acordat viza. I am marriage material! S-a uitat la mine o data si functionara si-a dat seama. Si-a spus probabil: “She’s gorgeous, she’s smart, she’s funny and sexy! Men wil be proposing to her as soon as she gets off the plane! The odds that she’ll turn everybody down are minimal… I cannot give her the visa!” Clar de-asta nu mi-au dat viza. 🙂
zedsdead
08/02/2006 at 7:22 PMclipoc clipoc
Antoaneta
09/02/2006 at 6:28 PMExperienta mea: dupa doua contracte pe vas de croaziera, la al treilea am platit ca sa-mi ia amprentele, am intarziat o luna la munca si tot ce mi s-a spus a fost “sorry for the inconvenience”. Cica numele meu semana cu al unei delincvente?! Pe viza scria ca FBI check nu a dezvaluit nimic compromitator.
Mi-am invitat sora si mama in Caraibe – mama a luat viza strict pe doua saptamani, cu numai doua intrari, ii trebuiau trei. Nu a putut sta in croaziera decat o saptamana.
Sora-mea nu a luat, tocmai terminase Dreptul, e frumusica si n-are avere in Romania.
Eu mi-am luat viza de turist pe zece ani inainte sa emigrez in Canada, evident fara sa le spun, inca aveam contract pe vas. Altfel sigur banuiau ca vreau sa ma marit in USA.
Morala: eu am fost la NY de sarbatori, mi-a placut, e OK, dar tot mai mult imi place in Europa. Enjoy!
hfd
10/02/2006 at 3:44 PMnu are nimic de a face cu maritisul. Consulii de viza de la ambasada americana sunt discretionari, nu raspund in fata nimanui, nici macar in fata State Secretary. Au o quota pe zi de vize. Cum au depasit numarul cum incep sa refuze.
Eu unul am luat de doua ori viza. Acum am una pe cinci ani si cand am luat-o pe asta nici macar nu ma-m prezentat la interviu (memeber of the media visa categoria I).
In afara de asta mai bine ca n-ai ajuns inca. trebuie sa fii avertizata ca te vor trata ca pe un prizonier de razboi intr-un lagar de concentrare: amusinata de caini politisti, iti fotografiaza irisul, ti se iau amprenta, esti fotografiata din profil ca la puscarie. te pun sa te descalti si sa mergi cu pantofii in mana.
Si daca, doamne fereste, esti cumva suspecta de ceva, this is goona be the end of it!
Tia O'Connor
11/02/2006 at 10:35 AMMerci, am locuit 30 de ani pe Batiste, vedeam cozi in fiecare zi, dar nu stiam niciodata ce e dincolo de gard. Acum m-am lamurit, e cala Ambasada Angliei, dar sint mai putini oameni.
Lasa, mai bine mergi la Paris sau la Viena, ce ie si acolo muzee. Nu ai avut un motiv serios!
Ivy
15/02/2006 at 9:33 PMda… chestia asta m-a demoralizat complet:D
m-a cucerit total new york-ul, dar nu am nici jumatate din argumentele tale ca sa-i conving pe oamenii aia ca am de ce sa ma intorc aici. sunt doar a young single woman:))) fara ong-uri, fara planuri, fiica ploii. eh si la cum evolueaza viata mea se pare ca ma voi marita cu un musulman. asta chiar imi zboara toate sansele, nu?:)) daca imi las sotul musulman acasa cu copii, cine spune ca eu acolo in america nu ma duc sa propovaduiesc/explodez ceva:P
asa ca eu mi-am luat gandul, dar zic tu sa mai incerci, ai destule argumente care pana la urma vor ajunge la urechile cuiva care nu si-a indeplinit cota de vize pe ziua respectiva. mult noroc 😉
Liviu
13/03/2006 at 10:49 AMImi pare rau sa aud asta…
Eu sunt tot tanar (imi place sa cred.. desi la 26 ani nu stiu daca sunt asa tanar) si necasatorit …
le-am spus cati ani am, ca nu sunt casatorit, ca lucrez in IT si ca vreau sa fac craciunul cu o “prietena/amica” aflata la studii acolo.. din fericire (poate din pacate) mi-au dat viza pe 10 ani dar n-am mai ajuns la NY…
sorecarul
20/06/2006 at 4:21 PMa propos de: “Eu zic invers, dar eu nu eram in NY pe 11 septembrie. I don’t blame them much”
Era EXACT la fel si inainte de 11 a noua. Muuult inainte. Cand am citit postul asta aproape ca mi-au dat lacrimile amintindu-mi cat m-am simtit eu de umilit fiind supus exact la acelasi tratament (similaritatile si ca profil (engleza, NGO-uri, salar bun etc.) sunt stranii). Eu am si partea a doua “Ninja se intoarce”, cetatean canadian fiind si incercand sa intru intr-o plimbare sa vad Niagara Falls partea americana. Am zis ca m-oi mai duce eu acolo cand m-or chema ei (not too soon :).
Geo Atreides
19/02/2007 at 10:03 PMEu i-as fi aratat amandoua degetele lu’ tanti, i-as fi aruncat un “Nazi bitch” (sau “Nazi Gestapo bitch”) dupa care m-as fi intors as fi aratat the fingers si la camere si as fi stormed out of the building.
Idiot americans.
G.
andressa
19/02/2007 at 10:16 PMGeo,
dar asa nu mai luai viza in vecii vecilor! 🙂
Geo Atreides
19/02/2007 at 11:56 PMBa da; as fi renuntat la cetatenia romana (which is high on my list to do after i win la loto) si as fi cerut visa de america in alta tzara…. desi nu vad pentru ce, ca inainte de USA tre’ sa vad Islanda, Siberia, Tzara de foc, Oranul… ooof.
Si trebuie sa castig la loto. I just have to!
G.
new york, new york » Andressa
24/09/2010 at 2:00 PM[…] placea sa merg chiar eu, dar nu am reusit sa iau viza (mai tineti minte?), chiar ma gandeam sa mai incerc, acum cred ca indeplinesc toate criteriile ca s-o pot primi. Si […]
ochelarii de bufnita » Andressa
17/05/2011 at 10:28 AM[…] si cand te gandesti ca mie, de exemplu, nu mi-au dat viza americanii )) Cred ca-mi lipseau ochelarii de bufnita! 2 comments var fbShare = { url: […]