It’s official. Verisoara mea se marita! Restaurantul a fost rezervat, invitatiile sunt ca si trimise, ii urez de pe acum “Casa de piatra”!
Problema care se ridica pentru mine este: cu cine ma duc la nunta? Da, mai e pana in septembrie, dar si anul trecut in octombire ziceam ca pana in februarie mai e mult.. si iata-ma-s
Ma gandeam azi in autobuz ca daca ar fi sa dau un anunt pentru partener de nunta as spune asa:
Domnisoara prezentabila cauta tanar pentru a merge impreuna la nunta. Cerinte:
– inaltime: min. 180 cm
– statura filiforma preferabila celei sferice
– simt al umorului foarte dezvoltat
– abilitati de comunicare cu rude in varsta
– posesor de costum, se accepta numai cravata asortata la culoare cu rochia subsemnatei
– abilitatile de dans si asemanarea cu Adrien Brody sau Eric Bana constituie un avantaj
Doritorii sunt rugati sa trimita un CV, o scrisoare de intentie si poza (scrisori de recomandare optional) la adresa:…. Cei selectati, vor fi invitati la un interviu si un test de cunostinte. Bibliografie: presa, Seinfeld, South Park, Forensic detectives, CSI, Testoasele Ninja, Dexter’s lab, Six Feet Under, romanele lui Amelie Nothomb, Haruki Murakami, Exupery, Salinger si Orwell.
Probabil nu as fi multumita nici de aceasta selectie! : ))
Va rog tratati acest post ca un pamflet si nu trimiteti CV-uri!!! It was just a thought! Nu ma voi duce singura la nunta.
19 Comments
Badger
14/02/2006 at 12:12 AMHehe. Sunt niste cerinte greu de indeplinit acolo :P. Felicitari verisoarei tale = ).
Cristi
14/02/2006 at 12:24 AMPai daca inca mai cauti partener … I can be one :-)))
neo
14/02/2006 at 1:34 AMyou may be one, but I can be The One :)) kiddin 😉
Victor fara Partener
14/02/2006 at 8:43 AMsi eu ma gandeam sa procedez la fel, dar pentru ski. spre deosebire de tine, intentia mea era serioasa si … inca o mai vad viabila 🙂
Victor
14/02/2006 at 8:46 AMin ceea ce priveste
“asortatul cravatei
cu
rochia subsemnatei”
este intr-adevar o cerinta estetica foarte pertinenta. am vazut si arata magnific
sendero
14/02/2006 at 10:44 AMm-au scos din cursa optiunile mele beletristice:)))
sunhunter
14/02/2006 at 11:00 AMmie o bunica certareata mi-a venit de hac si m-a descalificat din aceasta cursa cu o cruzime greu de imaginat pentru o persoana in varsta:)
andressa
14/02/2006 at 12:35 PMCristi, parca erai “aproape casatorit”! Nu as vrea sa intri in bucluc din cauza mea!
Heh, optiunile beletristice sa fie problema.
Pana in Septembrie insa, poate ma marit si eu! 😛
Subiectiv
14/02/2006 at 12:58 PMnu ar fi mai bine ca rochia semnatarei sa se asorteze cu cravata partenerului? :p
Cristy
14/02/2006 at 2:43 PMDamn. In afara de faptul ca nu dansez si ca nu am citit romanele lui Amelie Nothomb si ale lui Haruki Murakami, pot sa bifez cu foarte bine toate celelalte, fara exceptie. Scrisorile de recomandare e bine daca sunt tiparite pe foaie bleu? Ma gandeam ca-ti va place 🙂
boyarul
14/02/2006 at 4:43 PMHehe…
La capitolul bibliografie si dans stau mai rau. In rest, le-am bifat pe toate. (I’m just being modest). Oricum, nu-mi plac nuntile.
Cristy
14/02/2006 at 5:02 PMI love weddings. Open bar, (some) beautiful girls. On the other hand… there’s always crappy music!
radu_pizza
16/02/2006 at 12:59 AMpe cat ca nu te mariti pana in septembrie? 😛
andressa
16/02/2006 at 5:25 PMcobesti??
radu_pizza
16/02/2006 at 6:57 PMai vrea sa cobesc?
andressa
16/02/2006 at 10:51 PMce e asta? un joc?
nu, as vrea sa nu cobesti! tine-mi pumnii!
sin
17/02/2006 at 10:35 PMai uitat sa lasi adresa postala unde sa trimitem posterele cu noi, sa ne vezi in marime naturala :))))
Andressa » Cununia civila
23/09/2006 at 2:32 PM[…] Mai stiti cand vorbeam de nunta verisoarei mele? Ziua cea mare a venit! [ My special someone s-a fofilat cu succes sustinand ca nu ii plac nuntile, ca atare am infruntat rudele de una singura ] […]
bogdan
16/11/2006 at 4:02 PMOaaaaaa, super tare ideea cu CV-ul, chiar vorbeam cu cativa prieteni despre ceva asemanator. Cum ar fi ca in viata asta sa umbli dupa tine cu un CV si cand iti caut partener/a sa te duci pur si simplu asa la cel/cea de iti place sa ii vari CV-ul sub nas si apoi… recrutarea clasica. Daca ii place de tine te mai suna, va mai vedeti la un prim “interviu” si apoi, eventual la inca unul si decideti daca va placeti si “lucrati” impreuna. Nu ca ar fi marfa ? Asta e din categoria utopii pe care o voi inaugura si eu pe blog-ul pe care scriu rar. Mi-a fost frica sa scriu despre asa ceva ca am zis ca se uita lumea crucis la ele, dar vad ca se mai gandesc si altii la utopii si chiar o sa ma apuc sa le scriu 🙂 E fun!