despre ciorbe si lectii de viata

Tot discutand despre depresii, o intrebam pe Minna daca parintii ei nu sunt galbeni de ingrijorare din cauza ei. A spus ca au fost, mai ales ca a ajuns la spital. Dar ca le-a trecut. Ca si daca le e fiica, e totusi un adult cu propria viata, propriile probleme.

De tinut minte ca in culturile in care copii pleaca de acasa pe la 20 de ani si isi platesc singuri chiria si berea, ei sunt vazuti ca fiinte indepentente. In culturile in care nu sunt niciodata intarcati, in care stau cu parintii pana pe la 35 de ani sau nu se muta niciodata pentru ca partenerul de viata se alatura gastii dupa casatorie, iar patul copilului se transforma subit in pat conjugal, copiii sunt prelungiri ale parintilor si nu fiinte independente.

As vrea sa nu uit asta niciodata: oricat de mult ai iubi pe cineva, nu poti trai in locul lui / ei.

Dar trecand la subiecte mai vesele, sa nu ne umplem tastaturile de sange, va anunt cu mandrie ca am terminat ciorba de legume!

Ieri nu a gatit nimic mama Minnei, in ideea ca azi mancam ciorba mea, iar asta m-a emotionat atat de tare ca nu mai stiam in ce ordine sa pun diversele chestii in oala! Sunt incantata de rezultat. Tocmai a intrat pe usa sora cea mica si in curand apare iska (adica tatal) si ne asezam la masa! Urati-mi succes! Oricum, mizez pe faza cu diferentele culturale daca nu le place deloc! : ))))

later edit: ciorba a avut un succes nebun!

ps: era de legume deoarece este a doua ciorba pe care o fac in viata mea si nu am incercat cu carne inca. Nu voiam sa experimentez pe gazdele mele! 🙂