scroafa

De ani de zile cineva imi tot lasa comentarii in care ma face „scroafa”. Imi imaginez ca e aceeasi persoana, dar nu am verificat niciodata dupa IP.

Daca e vorba de mai multe persoane care de ani de zile, fara sa stie una de cealalta, ma fac „scroafa”, asta chiar ma pune pe ganduri. :)))

Presupun deci ca e vorba de aceeasi persoana. Careia nu ii place blogul meu. Sau poate nu ii place de mine. Poate ma cunoaste si ma uraste pentru ca demult i-am varsat cafeaua pe camasa. Sau am luat vreodata locul intai la vreun concurs idiot si acea persoana a ajuns pe locul al doilea. Sau iubitul a parasit-o pentru ca ma iubea pe mine. Hahaha, asta chiar nu cred ca s-a intamplat.

Sau poate pur si simplu face un experiment dubios. Poate ca vrea sa vada cum reactioneaza cineva pe care faci „scroafa” ani de zile.

Eu la randul meu fac un fel de experiment. Vreau sa vad cat o sa mai tina. Pana la urma, ma doare la bascheti. Am fost injurata in atatea feluri ca acest „scroafa” e aproape ca dulce ca un alint! Am o rabdare infailibila. Am facut un test psihologic recent si mi-a iesit ca sunt mult sub normal la capitolul irascibilitate.

So, bring it on! 🙂 See if I snap!

Sunt totusi un pic curioasa sa stiu ce motiveaza un om atata timp. Trebuie sa fie ceva pe creierul lui/ei daca nu uita, de ani de zile, sa intre pe blogul meu din cand in cand ca sa lase acel dubios comentariu care oricum nu ajunge pe blog, ci doar in cosul meu de spam.

Am mai patit o data o chestie cu un cititor al blogului. Nu mai stiu cum a obtinut numarul meu de telefon. Imi imaginez ca nu e foarte greu sa-l obtii daca iti pui mintea la contributie. Nu sunt chiar in programul de protectie a martorilor. Si omul a inceput sa-mi dea sms-uri la care nu am raspuns niciodata. Intai a fost amabil, imi ura „noapte buna”, „buna dimineata”, ceea ce era evident cel putin ciudat din moment ce nu-l cunosteam, dar m-am gandit ca o sa se plictiseasca pana la urma. Chiar s-a plictisit, dar intai a trecut prin etapele clasice ale unui stalker: m-a urat pentru ca nu-i raspundeam. A inceput sa ma injure, sa ma sune noaptea, sa ma injure si pe blog pentru ca nu-i raspundeam la telefon. Fantastic!

Ce frumoasa e viata de blogger! A incetat, nici nu stiu cand, sa ma caute. Mai stii? Poate el e asta cu „scroafa”. Oh, well. C’est la vie.