Nu mai suport, dar nu mă las.
Spuneți-mi masochită, dacă vreți! Recunosc, nu mă pot abține să nu îmi fac singură de lucru căutând tot felul de soluții să salvez planeta. Saci de gunoi din compost, colectare selectivă și chiar foarte selectivă, reciclat tot ce se poate recicla. Am un sac pentru baterii, unul pentru becuri, unul pentru haine care pot fi reciclate, altul pentru cele care pot fi donate și așa mai departe.
Problema mea, de ceva timp, este cu sacul cu ambalaje de la produse cosmetice (parfumuri, farduri și altele). Acum patru ani, scriam că uite, ce bine, sunt magazine care preiau tot felul de lucruri pentru a le recicla / refolosi în mod responsabil. De atunci eu mă tot țin de treabă și duc la Sephora ambalajele de cosmetice. Le strâng frumușel și când se adună mai multe (mi-a adus și maică-mea că i-am zis să nu le arunce la gunoiul menajer!) le duc la cutia de reciclare. Când mă duc la sală, de exemplu, că e tot la mall, iau sacul cu mine și rezolv. Soțul meu zice că sunt singura persoană din lume care duce gunoiul la mall, dar pe mine nu mă interesează.
Doar că de ceva timp, ceva s-a schimbat, de anul trecut cred. Or fi avut situații în care oamenii au adus mâncare în loc de ambalaje, nu știu ce să zic, dar nu mai e deloc așa de simplu. Ce s-a întâmplat exact? Nu o dată, ci de mai multe ori. Nu glumesc, mi-au căutat în sacul de gunoi. L-a luat domnișoara de la magazin la puricat: ”ce aveți aici?” Gunoi, ce să fie?! Sticle de parfum goale, un fond de ten expirat (nu prea nimerisem culoarea, nu l-am putut termina nici combinat cu ală nuanță), cutii de cremă de față, rujuri vechi, o paletă de farduri spartă, alta terminată și tot așa. Și în magazin, în timp ce alte doamne își alegeau parfumuri fine, eu stăteam cu gunoiul întins pe jos, certată că am adus o sticlă de gel de duș deși era cumpărată chiar de la ei din magazin (nu e cosmetic!), un gel de duș spumă de la Rituals (nu ai voie cu recipiente sub presiune! – dar unde scrie? Nu mi-a zis nimeni!) și, ce să mai încolo și încoace, mi s-a acceptat jumătate din gunoi – ”Asta ce e!? Cutie de mască de păr…” – și cu restul am plecat în brațe. Mi-a fost o jenă cum nu îmi amintesc să mai fi simțit, probabil doar atunci când am chiulit la ora de religie în clasa a doua și ne-a prins profesorul și nu șitam să explic de ce am preferat să nu intru în clasă – pentru că mă plictiseam, dar nu am putut să spun (s-a pus problema să vină părinții la școală să spună dacă suntem musulmani sau de ce nu vrem la religie). Am plecat roșie ca racul, cu sacul pe jumătate plin, întrebându-mă ce să fac cu ce mi-a rămas.
Cel mai nasol a fost că felul în care m-a tratat domnișoara din echipa magazinului era plin de dispreț: de parcă cerșeam ceva, zici că adusesem sticle căutate prin tomberoane ca să primesc 2 lei și ii era cam silă de mine. Ca să fie clar: nu primești nimic dacă aduci recipientele de reciclat, dar pare că le faci lor viața mai grea – ceea ce regret, eu încercam doar să fac un gest responsabil.
Nu m-am lăsat, mi-au trebuit trei luni ca să îmi fac curaj să trec iar prin acest calvar, încurajându-mă cu ideea că fac un mare bine. Nici de data asta nu am scăpat fără Poliția Gunoiului, dar deja învățasem că nu trebuie să aduc recipiente sub presiune, am fost mai sigură pe mine.
Următoarea dată, am găsit cutia lor plină și când am întrebat ce să fac, mi s-a spus să plec cu gunoiul acasă. Mi-a picat fața. A venit șefa magazinului totuși care, după ce mi-a cotrobăit prin gunoi, mi-a luat sacul. Am scăpat ușor, cu un singur ambalaj luat înapoi.
Dacă tot pui oamenii să aducă gunoi, asumă-ți, nene, că e gunoi! Cum să îl desfaci în magazin? Pune regulile undeva – nu aduceți aia și aialaltă. Or fi chestiuni logistice la mijloc, se strică banda dacă duci sticlă de șampon, habar nu am, o fi greu, dar e treaba ta să rezolvi dacă tot te lauzi că reciclezi și chemi oamenii să aducă ambalaje și recipiente!
Povesteam cu Miruna despre chestia asta, că mă scosese din sărite și trebuia să spun cuiva!, și zicea și ea de câte ori a plecat înapoi acasă cu PET-urile pentru că nu mergea sistemul returo de la magazin.
Nu știu care este concluzia. Îți vine să le dai naibii pe toate, ce atâta bătaie de cap, probabil oricum o să vină apocalipsa climatică, oricât mi-aș îndinde eu gunoul pe jos la Sephora. Mai încerc, eu sunt foarte rezilientă, ba chiar cred că mă motivează stresul ăsta: nu mă doboară pe mine așa ceva, ba chiar mă face să vreau să schimb sistemul. Rezist! :))))
No Comments