TRAIM

Ce faci când ceilalți fac mișto de tine

În liceu, a existat o perioadă în care o altă elevă mă înjura de câte ori mă vedea.

Totul pornise de la un băiat pe care îl plăcea, un agramat, și cu care i-am urat să fie fericită până la adânci bătrâneți, dar pentru puțin timp ăla m-a plăcut pe mine și asta a pornit o furtună. Nu prea mi-am dat eu seama ce mi se întâmplă sau cât era de grav până când într-o zi am chiulit de la ultima oră și am aflat de la colegi că individa mă așteptase în zadar după ore împreună cu alte persoane dubioase… ca să mă bată. În timp ce scriu asta retrăiesc șocul pe care l-am simțit atunci. Mi se întoarce stomacul pe dos. Nu m-am dus a doua zi la școală, nu am spus nimănui de ce. Mi-era frică și rușine, eram furioasă și umilită. Nu știam cum să reacționez. Știam doar că adulții nu mă pot ajuta. 

Aflasem că sunt pe cont propriu cu un an înainte când o altă fată care abia trecea clasa mă miștocărea des, pentru simplul motiv că învățam bine, nu eram “cool”. Totul a culminat când, în clasă, în timp ce stătea în spatele meu la ora de engleză, a aprins bricheta în părul meu. Am simțit miros de ars și am sărit din bancă. Am urlat. Tremuram, iar ea rădea de se cutremura banca. Nimeni nu a intervenit. Le-am spus mamei și dirigintei. Mama a zis sa discut cu profesorii, diriginta i-a spus fetei să se poarte frumos și asta a fost.

Legat de prima fată, care mă înjura, am scăpat de ea evitând-o mult, fiind atentă când mergeam pe coridoare, ascunzându-mă. Tot eu am mers pe vîrfuri, ca și cum eu aș fi greșit cu ceva. Mi se părea atât de nedrept... A uitat de mine pănă la urmă, cred că s-a și împăcat cu tipul ăla imediat după, dar la bacalaureat ne-am reîntâlnit și iar a strigat după mine niște mizerii oribile. Urma proba scrisă la limba română, iar eu m-am băgat în toaleta fetelor, tremurând, și nu mai voiam să ies.

Par probleme nesemnificative, certuri de copii, ca si cum am vrea toti să ne dam pe leagan in acelasi timp, dar nu e deloc asa. Umilințele de care sunt capabili copiii sau adolescenții sunt grave și lasă cicatrici. În plus, nu numai că niște cuvinte pot durea, dar uneori atacurile sunt fizice, cum a fost arsul părului sau amenințarea cu bătaia…

Scriu randurile astea pentru ca am inceput sa urmaresc serialul “13 reasons why” pe Netflix. M-a intrigat titlul. E povestea unei adolescente care s-a sinucis, poveste lăsată în urmă sub formă de casete audio pentru colegii ei de liceu care au făcut-o să sufere. E un serial adolescentin, cu siguranță nu pentru generația mea, dar are ceva magnetic ce nu te lasă să te oprești, e de-a dreptul masochist – vrei să suferi alaturi de ea până la capăt, să urmărești prin ce a trecut până a decis că nu mai poate trăi. Ești șocat de răutatea unor copii, te întrebi când mult e prea mult și ce anume poate fi iertat și ce nu. Ce cuvinte grele îți pot schimba viața pentru toatdeauna. În serial, majoritatea vinovaților sunt cei care au privit și nu au făcut nimic. Martori vinovați.

Te poți apăra de răutate? Uneori nu ai dovezi. De multe ori și se pune că nu ai simțul umorului când ceri ajutorul. Mulți pot crede că exagerezi. Sau că e firesc să fii umilit.

Voi ați trecut prin așa ceva? Probabil că da. Majoritatea suntem victime.

În online încă se întâmplă des. Mă doare de câte ori văd că unora li se pare amuzant ca cineva să fie călcat în picioare.

Dacă aș lua-o de la capăt acum știu că nu trebuie să treci singur prin asemenea lucruri. Că dacă adulții nu înțeleg cât de grav este, trebuie să insiști. Lucrurile nu trebuie lăsate așa. Cei care fac astfel de lucruri trebuie pedepsiți. Și cei care sunt martori sunt responsabili.

Sursa foto victima bullying Shutterstock

ShareShare on Facebook39Share on Google+1Pin on Pinterest0Tweet about this on TwitterEmail this to someone

You Might Also Like

10 Comments

  • Reply
    Mimicks
    14/07/2017 at 6:00 AM

    Postare dimineata. Tare.
    De asemenea: First!

    • Reply
      andressa
      14/07/2017 at 11:15 AM

      First? :))) Bravo, ce sa zic!

  • Reply
    Andra
    14/07/2017 at 8:21 AM

    Da, fazele astea sunt sinistre in adolescenta. (Spun adolescenta pentru ca vreau sa cred ca nu se mai intampla intre adulti, dar n-am nici o garantie!)
    Am trecut printr-o faza similara in clasa a 7-a, cand uneia de la o clasa de a 8-a i s-a pus pata pe mine, din motive pe care nici acum nu le stiu (si au trecut mai mult de 15 ani!). De fiecare data cand treceam prin fata clasei ei – si treceam mereu, pentru ca era fix in fata scarilor pe care trebuia sa urc – ori ma lovea ori isi punea colegii sa ma imbranceasca. Am incercat sa urc pe scara profesorilor (asa era pe atunci!), dar am fost certata si nu m-a crezut nimeni. Pana la urma i-am spus mamei, iar mama m-a crezut si a venit cu mine la scoala. S-a dus la ea, a intrebat-o ce are cu mine si i-a zis sa mearga cu ea la directoare, sa discute impreuna situatia. Evident, individa a refuzat si nici mama n-avea cum s-o duca pe sus (mama discutat cu ea foarte civilizat), dar macar din momentul ala s-a oprit. Totusi, episodul m-a marcat foarte mult la momentul respectiv, mi-a scazut mult increderea in mine. Si mi-am dat seama ca, desi au trecut multi ani si am crezut ca l-am uitat, si acum, cand sunt ditai adultul, imi tremura mainile in timp ce scriu asta.

  • Reply
    wlfp
    14/07/2017 at 10:50 AM

    Util postul. Si eu am avut o tipa mega agresiva in liceu, cu care inainte chiar ma intelegeam bine. A luat-o razna la sfarsitul liceului, cand ne injura, urla la noi (toti colegii ei), pe mine m-a lovit iar pe un coleg l-a zgariat pe ochi. Am luat mai multi atitudine fata de ea, si s-a mai potolit.
    Ulterior aveam sa aflu ca taica-su era alcoolic, deci cine stie ce drama se intampla la ea acasa. Cam asta e cu cei care agreseaza, au alte probleme, pe care le rezolva agresand pe cei mai slabi ca ei.

    • Reply
      andressa
      14/07/2017 at 11:14 AM

      Si colega mea avea probleme acasa. Dar asta e o scuza?! Nimic nu trebuie sa justifice asemenea agresiuni.

      • Reply
        wlfp
        14/07/2017 at 2:08 PM

        Stiu si sunt de accord. Acuma ca tot mi-am rascolit memoria imi amintesc ca cele mai urate chestii le-am patin in clasa a 6-7-8-a cand o colega urata si plina de cosuri ma tot sicana, apogeul fiind cand m-a vazut vorbind cu un baiat si a facut misto de mine in toata clasa intrebandu-ma daca m-am sarutat cu el. M-am simtit foarte prost pentru ca doar vorbisem cu baiatul respectiv.

  • Reply
    iulia G.
    14/07/2017 at 1:47 PM

    Stai sa vezi ce inseamna sa vezi ca asta i se intampla copilului tau. Baiatul meu de 8 ani a fost recent luat la ochi de gasca din cartier k nu are tel (pt binele lui am decis sa nu.i luam momentan). Intr.o zi l.am.lasat singur 10 min afara si cand m.am. intors 3 baieti il.loveau cu mingea iar el plangea disperat. Mi s.a rupt inima sa il vad asa neajutoratm; evident am intervenit imediat si i.am pus pe data sa.si ceara iertare de la el. Dar de atunci il tot sicaneaza si i.au scos si porecla. Si culmea, baietelul meu e f sensibil de fel. Vorbeste mereu deapre asta si il vad afectat. Eu il ajut cat sunt langa el…dar ce va fi cand va mai creste???

  • Reply
    Ioana
    14/07/2017 at 9:14 PM

    Și eu îmi amintesc de ironiile colegilor. Eram timida, retrasa, plinuta, neinteresanta. Foarte mult m-a afectat la vremea respectiva, dar m-am întărit și am reușit sa trec peste toate. Fetița mea are doi ani, însă firea este foarte diferita de a mea, este sociabila și știe sa fie bataioasa și mereu în centrul atenției. Sper sa reușesc sa o educ frumos, sa fie toleranta cu ceilalți, corecta și altruista.

  • Reply
    Manea George
    19/07/2017 at 3:30 PM

    Si puneti la suflet daca cineva incearca sa faca misto ? Sunt niste lucrurile simple care trebuie puse in practica : 1. nu da atentie; 2. raspunde cu aceeasi moneda. 3. nu-ti pune mintea cu toti inapoiatii ; 4. doar aia slabi ajung sa faca chestii de genul

  • Reply
    Nicolae Duta
    24/07/2017 at 2:20 PM

    Prea probabil ca niste ‘needucati’ si plini de sine sa-si batjocoreasca nu doar colegii, dar si profesorii. Ca na ei se cred superiori si tot ceea ce fac e foarte ‘cool’. Un om destept ajuta pe cel mai slab. Nu rade de el !

  • Leave a Reply

    Inline
    Inline