TRAIM

Ipocrizia părinților moderni. Una zic și alta fac.

Suntem părinții care știu tot și evită greșelile altor generații. Credem noi cel puțin.

Și eu fac parte din această gașcă fițoasă. Recunosc! Am citit multe cărți și am vorbit cu trei specialiști înainte să decid cum să mă joc cu copilul meu (știați că luptele corp la corp ajută la creșterea încrederii de sine, mai ales la fete, iar gâdilatul nu e recomandat? Vedeți că nu am citit degeaba?!), ce jucărie să îi iau copilului și cum/dacă aș putea să îl pedepsesc. Încerc să fac tot ce pot ca să îi ofer cea mai bună educație, cea mai bună mâncare, cele mai frumoase haine, cele mai inteligente jucării.

Suntem mulți așa, mai ales la grădinițe private unde educatoarele au masterate și meniul e bio. E minunat să îți pese de educația și sănătatea copilului tău, desigur. Dar ce ne facem când copilul vede că mami și tati zic una și fac alta? Ups.

Copilul trebuie să mănânce somon bio cu sparanghel. Părinții? Cartofi prăjiți, cola și “Lasă, dragă, eu oricum sunt grasă! Să fie ăla micu’ sănătos!”

Copilul trebui să vorbească politicos, în franceză sau germană. Părinții? “Hai …! Tu ce … mea vrei?”

N-are voie tabletă, dar noi scrollăm întruna cât stăm în parc.

Ce lecție dăm noi copiilor noștri când îi înscriem la înot, dar nu ne mișcăm de pe canapea? (Această întrebare citită întâi la ultramaratonistul Andrei Roșu mi-a schimbat viața!) Ce vor face ei ca adulți, dacă mama și tată se uită la televizor tot weekendul? Ce fel de oameni mari vor fi dacă părinții bârfesc pe toată lumea?

Întrebările sunt desigur retorice. Ce poate să se întâmple decât să facă ce vede în casa lui, evident. Problema este că oricât de bine intenționat ai fi, faci un efort să creezi un anumit mediu pentru ăla micu’, dar când tu însuți trebuie să respecți regulile simți că te urci pe pereți. Nu vreau să dau din casă mult, dar într-o zi de weekend, când i-am zis soțului pe furiș să nu dea drumul la televizor că vreau să nu fie atras copilul de ecran, s-a uitat la mine cu privirea aia, nu aia de îndrăgostit ca în prima zi ci cealaltă, aia de “Poftim?!” și a durat ceva până când nu s-a mai simțit pedepsit.

Cel mai greu în creșterea copilului mi se pare să trăiesc eu într-un fel. Să nu fiu un antiexemplu, vorba cântecului. Să îi arăt că se poate să trăiești frumos, să fii un om bun, ambițios, independent, echilibrat. Încerc să citesc, să am o viață socială activă, să mănânc echilibrat, să fac sport. Toată chestia asta mi se pare extrem de grea, dar merită tot efortul. Mi se pare că devin un om mai bun. Pentru mine nu aș fi făcut-o, noroc cu ea.

Sursa foto Mama si fiica: Shutterstock

You Might Also Like

10 Comments

  • Reply
    Ingrid
    22/06/2017 at 2:36 PM

    👍🏻😊

  • Reply
    Denisa
    22/06/2017 at 8:48 PM

    Și la noi la fel! Noroc cu ei! Bine, eu mai am de lucrat la partea cu sportul. Dar pe el îl duc la inot, desigur. Peste o jumătate de an si pe ea. Și atunci poate îmi dau trag in șut in fund și mă inscriu si eu la una dintre orele alea istovitoare. :))
    Foarte fain articolul! Și din păcate, foarte real! Pentru că ei vor face ce au vazut la noi, nu ce le spunem…

    • Reply
      andressa
      23/06/2017 at 11:36 AM

      Eu am o prietena care a invatat sa inoate cot la cot cu copilul. Mi s-a parut foarte misto. Evident, in vacante acum inoata impreuna, se intrec. How cool is that?

  • Reply
    o femeie
    22/06/2017 at 9:59 PM

    Am invatat cot la cot cu copilul pt scoala. Pt gramatica – oricum tot tufa sunt. Pt engleza la fel: stie ca fac ore pe duolingo, cere si ea. Stie ca nu stiu sa fac cartofi prajiti 😀 ( nici nu am facut de cand sunt insarcinata, dar daca afla ce facushi eu toata facultatea…) dar cand iesim in oras are libertatea sa isi comande cartofi prajiti. Brocolli am inceput sa mananc cu ea. Iar alimentatia de copil ( mult crud, fiert la abur /supe) le-am introdus din timpul sarcinii.
    Da, inca ne mai scapa o cola, si ea gusta, a gustat si vin si bere de la noi. E drept cand i-a placut berea cu cirese am oprit sa mai consum :D.
    Si cuvintele urate le-a invatat cu accent moldovenesc. Zau, nu am pe cine da vina!!! nu pot da pe colegii ei de clasa cu nume Mohamed si LiFan, eu sunt singura moldoveanca pe o raza de cateva sute de metri de ea 😀

    Copilul m-a dezvatat si reinvatat. Am gresit, am reinvatat sa fiu copil, sa iubesc copilul din mine ca sa stiu sa o iubesc pe ea. Cartile moderne le-am avut nevoie la citit tocmai ca nu am stiut sa fiu natural parinte asa cum merita. Au fost nevoie si sunt nevoie pt copilul din mine.

    • Reply
      andressa
      23/06/2017 at 11:35 AM

      Ce frumos.
      Stii ca se spune ca cei mici vin pe lume ca sa ne invete ceva nou sau sa ne vindece de o teama? Cred ca in filosofia chineza, habar nu am, dar pare foarte adevara. Ne fac mai buni.

  • Reply
    Creatina
    23/06/2017 at 4:48 AM

    Ti se par grele pentru ca nu e in natura ta sa faci lucrurile alea. Esti o parvenita in privinta activitatilor alora si normal ca le respingi.

  • Reply
    Daniela
    23/06/2017 at 2:06 PM

    Foarte fain ai scris. Am rezonat si iti multumesc 😊.

    • Reply
      andressa
      23/06/2017 at 2:57 PM

      Eu îți mulțumesc. Mă ajută să știu că a citit cineva ce am scris după ce m-am gândit ore întregi ce vreau să spun. 🙂 Nu am scris degeaba. Asta mă face să vreau să vreau să scriu mai mult.

  • Reply
    #47 Inspirația săptămânii (17 - 23 iunie 2017) | Cristina Oțel
    23/06/2017 at 3:48 PM

    […] ”Ipocrizia părinților moderni. Una zic și alta fac.” – Eu v-am mai spus că cei mici imită tot ce văd la noi, părinții. […]

  • Reply
    Raluca Badita
    24/06/2017 at 1:00 AM

    Datorita tie fac sport pentru prima oara in viata mea. Fac acasa cu sotul si singura, dar mereu supravegheata de Bia( 10 luni). Abia astept sa vina cel mare din vacanta sa il atrag si pe spre noua mea pasiune. Legat de subiectul de azi sunt de acord cu tine. Nu pot sa ii trag tableta din mana cand eu stau pe tel non stop, dar putem sa le lasam amandoi si sa ne ajezam pe covor la abdomene😅

  • Leave a Reply

    %d bloggers like this:
    Inline
    Inline