Ce gandesc femeile care nu vor sa devina mame

Ar putea. Ar avea cu ce sa ii creasca. Ar avea unde sa stea. Pur si simplu nu vor. Nu ca nu vor inca. Nu vor. Si e dreptul lor, treaba lor.

O treime din femeile tinere aleg sa nu aiba copii sau sa nu adopte. Este un studiu bazat pe generatia “milenialilor”, daca pot traduce asa “millennials“, cei nascuti dupa 1980, in SUA. Statisticile din Romania demonstreaza ca trendul este valabil si pentru noi. De la un an la altul, numarul nasterilor a scazut, ajungand in 2013, la 198,2 mii, mai mic cu 2,9 mii față de anul 2012, conform INS. Varsta medie la care femeile devin mame este mai mare. Nivelul de trai este o problema, multi nu isi permita sa aiba copii, sa ii creasca asa cum vor, dar este vorba si de alte motive, de viata pe care vrem sa o traim. Avem nevoie de timp pentru noi. Iar asta cred ca simtim cu totii, chiar daca nu ne-ar fi spus-o sociologii. Vrem mai mult decat “trebuie”, este asa de rau?

Cu toata recunostinta pe care le-o purtam parintilor nostri, noi vrem mai mult pentru noi decat am vazut ca au avut ei. Vrem sa investim in noi insine mai mult decat pana devenim o rotita functionala in sistem. Putem sa platim o rata sau chirie, sa castigam cat sa mergem intr-o vacanta pe an si sa ne imbracam de la un magazin cu haine in serie, sa economisim mereu, mereu, mereu fara a ne implini prea des vreo pofta nebuna. Dar nu mai vrem sa fim chibzuiti. Vrem si noi sa spunem, vorba lui Frank Sinatra, “I did it my way”.

Fenomenul denumit si “Peter Pan”, generatia care refuza sa se maturizeze, atinge ambele sexe, dar in mod special la femei asta se manifesta si prin decizia de a nu face copii.

Asadar, ce vrea o femeie in 2016? Asta e intrebarea pe care putini o pun, desi judeca dur una care nu isi doreste ce “trebuie”. Cu cele cu care am discutat despre faptul ca nu au copii si ce vor de la viata, mi-au spus:

• “vreau sa pot oricand sa o iau de la capat. Daca nu imi place slujba mea sau relatia mea, sunt libera sa spun “stop”. Cand ai responsabilitatea unui copil, lucrurile sunt mai complicate, am vazut la altii.”
• “vreau sa am viata mea de acum cat mai mult timp. Sunt implinita, fericita. De ce sa schimb asta fara sa fiu sigura ca va fi mai bine sau la fel de bine?”
• “vreau sa calatoresc. Cand vreau, cum vreau.”
• “vreau sa schimb lumea. Cred ca pot sa fiu cea mai buna in domeniul meu profesional si muncesc in fiecare zi ca sa arat asta.”
• “inca incerc sa imi dau seama cine sunt si ce vreau.”

Departe de mine gandul ca as fi facut o cercetare antropologica, dar totusi cred ca sunt foarte aproape de a face portretul femeii moderne. Ea nu a avut o copilarie urata, nu isi uraste parintii si nici nu are o problema cu copiii in general. Nu este egoista. Ba chiar poate se dedica unei cauze, nu va ganditi neaparat la o viata monahala, pentru ca asta poate insemna multe lucruri, inclusiv cercetare in domeniul medical sau dezvoltarea unei tari foarte sarace. Ce poate fi mai altruist decat sa iti dai toata energia unui lucru care crezi ca face lumea mai buna?

Femeia anului 2016 are o alta perspectiva asupra carierei. Din ce in ce mai multe aleg varianta curajoasa si palpitanta a antreprenoriatului. INS spunea ca in Romania, in 2012, 37% dintre antreprenori erau femei, iar in 2014 erau 40%. Cei cu varste intre 20 si 39 de ani au 56% din afacerile din Romania (conform ONRC, 2013). Deci tinerii in general si din ce in ce mai multe femei isi asuma riscuri. Altele au profesii liberale si vieti pline de neprevazut. Calatoresc mult, au perioade in care muncesc 16 ore pe zi, alternate de luni de vacante exotice sau alte experiente care le imbogatesc spiritual. Acest stil de viata este in neconcordanta cu a avea copii, care au nevoie de stabilitate, de un camin, o scoala.

Femeia de astazi nu vrea sa depinda de un barbat. Iar asta inseamna inclusiv a nu face un copil cu cineva. O femeie de 30 de ani de astazi nu mai crede ca a avea un sot si un copil este apogeul vietii personale. O relatie care te implineste este un obiectiv din ce in ce mai greu de atins si atunci o femeie fie cauta si se cauta mult, fie lucreaza activ la armonia in cuplu, constienta fiind ca fericirea e un lucru foarte fragil. Iar un copil este de multe ori un element care distruge o relatie, apasand exact pe “crapaturile” existente pana ce totul se naruie. Sa nu ne ascundem dupa deget, foarte multe cupluri se despart dupa ce au un copil. Iar altele raman impreuna in circumstante nefericite, doar pentru ca au copii.

Femeia de acum se iubeste si stie ca merita mult. Ea vrea sa experimenteze, sa exploreze, sa afle ce ii place si sa invete permanent. Studiaza in strainatate, isi schimba specializarea de mai multe ori, accepta slujbe cu relocare, incearca orice. Ajunge la maturitate, se vede pe picioarele ei si… vrea ramana asa. Cand nu mai esti nici copil si nici student sarac, atunci cand ai salariul tau si puterea de a decide ce se intampla cu tine, iti doresti sa te bucuri de asta. A avea un copil presuspune numeroase sacrificii, o persoana inteligenta stie asta, si poti sa decizi ca nu vrei sa le faci.

Sa nu ii compatimim pe cei care refuza sa aiba copii. Sunt numeroase studii care arata ca ei au un nivel de satisfactie mai mare a vietii decat parintii. Sunt mai putin stresati, dorm mai mult si mai bine, fac sport (sau mai mult sport), calatoresc mai mult, cheltuiesc mai multi bani pe sine. Nu militez pentru a nu face copii, dar este o realitate, sa nu ne imbatam cu apa rece.

Eu am un copil. Am nascut cand aveam 29 de ani. Mi-as fi dorit atunci sa fiu o mama si mai, iar clipele cu fetita mea sunt chiar magice, ceva greu de pus in cuvinte. Nu regret deloc ca sunt mama, chiar este ce mi-am dorit. Dar responsabilitatea fata de ea mi-a schimbat complet viata si pot sa recunosc asta. Nu as putea sa o iau de la zero din punct de vedere profesional, desi altii de varsta mea vad ca fac asta. Da, ma uit la ei cu invidie. Exista o anumita maturitate pe care o atingi dupa 30 de ani si poate fi un moment de cotitura, unii pleaca in jurul lumii, altii isi dau demisia, divorteaza, incearca un sport neobisnuit. Un copil iti inchide multe usi, chiar daca te imbogateste extraordinar in alte feluri.

O prietena imi spunea recent ca a refuzat slujba vietii ei pentru ca nu putea sa schimbe viata intregii familii si nici nu ar fi putut sa traiasca departe de ea. Odata cu marturisirea ei mi s-a parut ca aud toate femeile care au facut milioane de sacrificii. Si in acelasi timp le vedeam pe cele care au libertatea de a face orice. Peste 10 de ani, 20 de ani, noi, mamele, vom avea imense satisfactii legate de copiii nostri, dar vom fi calatorit probabil mai putin, vom fi facut mai putin sex, vom fi gatit probabil mai mult si vom fi spalat infinit mai mult. Care va fi mai fericita? Este imposibil de spus. Fiecare cu fericirea lui.