GANDIM TRAIM

Ce gandesc femeile care nu vor sa devina mame

Ar putea. Ar avea cu ce sa ii creasca. Ar avea unde sa stea. Pur si simplu nu vor. Nu ca nu vor inca. Nu vor. Si e dreptul lor, treaba lor.

O treime din femeile tinere aleg sa nu aiba copii sau sa nu adopte. Este un studiu bazat pe generatia “milenialilor”, daca pot traduce asa “millennials“, cei nascuti dupa 1980, in SUA. Statisticile din Romania demonstreaza ca trendul este valabil si pentru noi. De la un an la altul, numarul nasterilor a scazut, ajungand in 2013, la 198,2 mii, mai mic cu 2,9 mii față de anul 2012, conform INS. Varsta medie la care femeile devin mame este mai mare. Nivelul de trai este o problema, multi nu isi permita sa aiba copii, sa ii creasca asa cum vor, dar este vorba si de alte motive, de viata pe care vrem sa o traim. Avem nevoie de timp pentru noi. Iar asta cred ca simtim cu totii, chiar daca nu ne-ar fi spus-o sociologii. Vrem mai mult decat “trebuie”, este asa de rau?

Cu toata recunostinta pe care le-o purtam parintilor nostri, noi vrem mai mult pentru noi decat am vazut ca au avut ei. Vrem sa investim in noi insine mai mult decat pana devenim o rotita functionala in sistem. Putem sa platim o rata sau chirie, sa castigam cat sa mergem intr-o vacanta pe an si sa ne imbracam de la un magazin cu haine in serie, sa economisim mereu, mereu, mereu fara a ne implini prea des vreo pofta nebuna. Dar nu mai vrem sa fim chibzuiti. Vrem si noi sa spunem, vorba lui Frank Sinatra, “I did it my way”.

Fenomenul denumit si “Peter Pan”, generatia care refuza sa se maturizeze, atinge ambele sexe, dar in mod special la femei asta se manifesta si prin decizia de a nu face copii.

Asadar, ce vrea o femeie in 2016? Asta e intrebarea pe care putini o pun, desi judeca dur una care nu isi doreste ce “trebuie”. Cu cele cu care am discutat despre faptul ca nu au copii si ce vor de la viata, mi-au spus:

  • “vreau sa pot oricand sa o iau de la capat. Daca nu imi place slujba mea sau relatia mea, sunt libera sa spun “stop”. Cand ai responsabilitatea unui copil, lucrurile sunt mai complicate, am vazut la altii.”
  • “vreau sa am viata mea de acum cat mai mult timp. Sunt implinita, fericita. De ce sa schimb asta fara sa fiu sigura ca va fi mai bine sau la fel de bine?”
  • “vreau sa calatoresc. Cand vreau, cum vreau.”
  • “vreau sa schimb lumea. Cred ca pot sa fiu cea mai buna in domeniul meu profesional si muncesc in fiecare zi ca sa arat asta.”
  • “inca incerc sa imi dau seama cine sunt si ce vreau.”

Departe de mine gandul ca as fi facut o cercetare antropologica, dar totusi cred ca sunt foarte aproape de a face portretul femeii moderne. Ea nu a avut o copilarie urata, nu isi uraste parintii si nici nu are o problema cu copiii in general. Nu este egoista. Ba chiar poate se dedica unei cauze, nu va ganditi neaparat la o viata monahala, pentru ca asta poate insemna multe lucruri, inclusiv cercetare in domeniul medical sau dezvoltarea unei tari foarte sarace. Ce poate fi mai altruist decat sa iti dai toata energia unui lucru care crezi ca face lumea mai buna?

Femeia anului 2016 are o alta perspectiva asupra carierei. Din ce in ce mai multe aleg varianta curajoasa si palpitanta a antreprenoriatului. INS spunea ca in Romania, in 2012, 37% dintre antreprenori erau femei, iar in 2014 erau 40%. Cei cu varste intre 20 si 39 de ani au 56% din afacerile din Romania (conform ONRC, 2013). Deci tinerii in general si din ce in ce mai multe femei isi asuma riscuri. Altele au profesii liberale si vieti pline de neprevazut. Calatoresc mult, au perioade in care muncesc 16 ore pe zi, alternate de luni de vacante exotice sau alte experiente care le imbogatesc spiritual. Acest stil de viata este in neconcordanta cu a avea copii, care au nevoie de stabilitate, de un camin, o scoala.

Femeia de astazi nu vrea sa depinda de un barbat. Iar asta inseamna inclusiv a nu face un copil cu cineva. O femeie de 30 de ani de astazi nu mai crede ca a avea un sot si un copil este apogeul vietii personale. O relatie care te implineste este un obiectiv din ce in ce mai greu de atins si atunci o femeie fie cauta si se cauta mult, fie lucreaza activ la armonia in cuplu, constienta fiind ca fericirea e un lucru foarte fragil. Iar un copil este de multe ori un element care distruge o relatie, apasand exact pe “crapaturile” existente pana ce totul se naruie. Sa nu ne ascundem dupa deget, foarte multe cupluri se despart dupa ce au un copil. Iar altele raman impreuna in circumstante nefericite, doar pentru ca au copii.

Femeia de acum se iubeste si stie ca merita mult. Ea vrea sa experimenteze, sa exploreze, sa afle ce ii place si sa invete permanent. Studiaza in strainatate, isi schimba specializarea de mai multe ori, accepta slujbe cu relocare, incearca orice. Ajunge la maturitate, se vede pe picioarele ei si… vrea ramana asa. Cand nu mai esti nici copil si nici student sarac, atunci cand ai salariul tau si puterea de a decide ce se intampla cu tine, iti doresti sa te bucuri de asta. A avea un copil presuspune numeroase sacrificii, o persoana inteligenta stie asta, si poti sa decizi ca nu vrei sa le faci.

Sa nu ii compatimim pe cei care refuza sa aiba copii. Sunt numeroase studii care arata ca ei au un nivel de satisfactie mai mare a vietii decat parintii. Sunt mai putin stresati, dorm mai mult si mai bine, fac sport (sau mai mult sport), calatoresc mai mult, cheltuiesc mai multi bani pe sine. Nu militez pentru a nu face copii, dar este o realitate, sa nu ne imbatam cu apa rece.

Baby Shower Andressa @Belle Maison Spa

Eu am un copil. Am nascut cand aveam 29 de ani. Mi-as fi dorit atunci sa fiu o mama si mai, iar clipele cu fetita mea sunt chiar magice, ceva greu de pus in cuvinte. Nu regret deloc ca sunt mama, chiar este ce mi-am dorit. Dar responsabilitatea fata de ea mi-a schimbat complet viata si pot sa recunosc asta. Nu as putea sa o iau de la zero din punct de vedere profesional, desi altii de varsta mea vad ca fac asta. Da, ma uit la ei cu invidie. Exista o anumita maturitate pe care o atingi dupa 30 de ani si poate fi un moment de cotitura, unii pleaca in jurul lumii, altii isi dau demisia, divorteaza, incearca un sport neobisnuit. Un copil iti inchide multe usi, chiar daca te imbogateste extraordinar in alte feluri.

O prietena imi spunea recent ca a refuzat slujba vietii ei pentru ca nu putea sa schimbe viata intregii familii si nici nu ar fi putut sa traiasca departe de ea. Odata cu marturisirea ei mi s-a parut ca aud toate femeile care au facut milioane de sacrificii. Si in acelasi timp le vedeam pe cele care au libertatea de a face orice. Peste 10 de ani, 20 de ani, noi, mamele, vom avea imense satisfactii legate de copiii nostri, dar vom fi calatorit probabil mai putin, vom fi facut mai putin sex, vom fi gatit probabil mai mult si vom fi spalat infinit mai mult. Care va fi mai fericita? Este imposibil de spus. Fiecare cu fericirea lui.

You Might Also Like

15 Comments

  • Reply
    Elena
    10/05/2016 at 10:59 AM

    As putea adauga ca s-a schimbat putin gradul de educare in familie. Daca in trecut in familie se vorbea despre viitoarea femeie ca o sa aiba casa ei si copii, iar asta se inocula in psihicul fetei… acum stereotipul exprimat este ca trebuie sa muncesti sa iti faci un viitor! Atat de simplu sa ucizi o generatie.

    • Reply
      andressa
      10/05/2016 at 12:13 PM

      Da, Elena, mentalitatea parintilor nostri este munca, munca, munca. Asta voiai sa spui, nu?
      Dar mi se pare ca deja noi punem pret pe experiente foarte mult. Colegii mei de generatie nu mai fac orice pentru un salariu bun, cred ca se numeste “downshifting” fenomenul. Prefera sa isi permita atat cat au nevoie pentru a supravietui, sa stea in chirie si sa ramana cat mai mobili: merg la festivaluri underground, accepta slujbe pe termen determinat, incearca sa calatoreasca mult, nu neaparat in cele mai turistice destinatii, ieftin si cu rucsacul in spate. Pentru nostalgici, sunt niste alegeri greu de acceptat, dar eu zic ca e bine, e din ce in ce mai bine. Sa vedem ce vor face generatiile urmatoare. Cred ca se vor satura de atatea “experiente” de la parintii hipsteri si vor vrea case si masini. :))

  • Reply
    Ciupercutza
    10/05/2016 at 12:04 PM

    Foarte adevarat ce zici tu. Cu o mica precizare: vorbim de femeia anului 2016 din Bucuresti/alt oras mare.
    30 de km mai incolo, fetele fac copii la 16 ani …

  • Reply
    andressa
    10/05/2016 at 12:16 PM

    Absolut. Foarte buna observatia. Eu m-am referit strict la lumea noastra, a femeilor educate, din orase mari.
    Stiu foarte bine cat de diferita e realitatea in alte comunitati. Acelea nici nu sunt alegeri, daca ma intrebi pe mine, oamenilor li se intampla lucruri si atat.

  • Reply
    Jen
    10/05/2016 at 1:10 PM

    Eu cred ca in multe cazuri nu e o decizie atat de calculata. Nu e vorba de libertate sau de barbati sau de bani sau de calatorii. Eu pur si simplu nu m-am vazut niciodata cu un copil. Cand eram mica i-am spus prietenei mele celei mai bune ca daca fac un copil i-l las ei pana pe la 4 ani cand pot sa ma inteleg cu el in cuvinte :)) Cativa ani mai tarziu, mi-am dat seama ca de fapt nu e obligatoriu sa fac copii… si viata a fost mai linistita. Parerea mea (complet subiectiva, evident) este ca e o greseala mult mai mare sa faci un copil pentru ca “trebuie”, ca sa “intri in randul lumii” sau stiu eu ce. Sa cresti un copil e greu chiar si pentru femeile si barbatii care si-l doresc – sa faci asta din datorie mi se pare nedrept si fata de tine, si fata de copilul ala.

    In rest, nu pot decat sa spun ca ma bucur ca atitudinile se schimba si femeile care nu isi doresc copii incep sa nu mai fie privite ca defecte sau de compatimit… iar eu personal ma bucur ca majoritatea prietenilor mei (inclusiv cei care au copii) au genul asta de mentalitate!

    • Reply
      andressa
      10/05/2016 at 2:03 PM

      Da, uneori e o treaba de instinct. Daca esti norocos, ti-l asculti. Dar multe femei au facut totusi copii, chiar daca instinctul le spunea sa nu o faca, pentru ca isi dorea partenerul lor sau pentru ca “era timpul”. E bine ca iti asumi asta, trebuie sa traiesti cu propriile alegeri, nu sa te “scuzi” pentru ele, de teama ca vei fi judecat.

  • Reply
    Cristina
    10/05/2016 at 2:34 PM

    Cred ca cel mai important lucru pe care trebuie sa il invatam e sa fim sinceri cu noi. Sinceri cu ce fel de viata vrem si ce ne face fericiti. Vad insa ca sunt destui in jurul meu care traiesc inca dupa “trebuie” si, mai ales, dupa “planul clasic” (casatorie, casa, copil). Sunt persoane care nu considera ca au optiunea sa aleaga si sa faca ce isi doresc. Dar sunt si cazuri de oameni care isi traiesc viata dupa cum vor si ce ii face fericiti.

  • Reply
    Gondola
    11/05/2016 at 4:53 AM

    Sunt de acord ca viziunile se schimba si societatea e mai toleranta cu femeile care nu vor copii. Cred insa ca e o toleranta la nivel superficial. Mi se pare irelevant motivul pentru care decizi (nu tu, intelegi) sa nu ai copii. Nu te voi condamna ori discrimina pentru asta insa poti fi sigura ca te consider “inferioara”. Un rebut genetic daca vrei. Stiu ca pare harsh, insa strictly speaking asta sunt indivizii care nu se perpetueaza. Pot avea toata intelegerea fata de optiunile tale inculcate de modernism insa deep down, dincolo de socialul din mine, este nucleul dur al umanitatii care cere perpetuare si care nu e facuta sa tolereze prostii despre redescoperire si calatorii si ce mai spuneau femeile din survey-ul tau ca le justifica dorinta de a nu avea copii. Nu cred ca exista iesire din aceasta… cusca antropologica, daca vrei sa-i spui asa.

    Asadar smiles and everything on the outside, sure, dar un clar sentiment de superioritate on the inside. And come on, if we’re true to ourselves, we’re not even sorry for it – e cel mai firesc lucru din lume.

    • Reply
      Jen
      11/05/2016 at 1:34 PM

      …wow :)))) Atunci pot si eu sa desconsider femeile care considera ca materialul lor genetic este atat de fenomenal incat lumea va fi mai saraca fara copiii lor? Hint: probabil ca vor fi mediocri, ca si parintii lor si viitorii lor copii. Einstein si Picasso sunt mai rari.

      • Reply
        Raluca
        11/05/2016 at 7:37 PM

        Dada, si apropo de perpetuarea speciei si materialul genetic, daca tot e “inscris” si reducem totul la scopul mamiferelor pe lumea asta (ala de a se reproduce), as vrea sa se consemneze ca in general in cazul speciilor mai “sociale”, care traiesc in grup, nu perpetueaza specia decat femela si masculul alfa, aia al caror material genetic intr-adevar merita transmis mai departe. Asa ca mai usor cu cusca aia antropologica pe scari, ca de fapt e cam firava.

  • Reply
    Gondola
    11/05/2016 at 6:05 PM

    Pai nu prea poti din moment ce acestea fac ceea ce e inscris in genele speciei. Ca nu ies toti copii genii… perfect adevarat, insa lumea are nevoie de oameni in tot felul de roluri. Ceea ce e total inutil din perspectiva evolutionista sunt indivizii care nu se perpetueaza. Avem luxul de a trai intr-o societate pentru care acest dezavantaj genetic nu reprezinta motiv de excluziune, insa nu poti cere ca indivizii acestia sa fie priviti ca altceva decat… beta.

  • Reply
    Mara
    11/05/2016 at 8:32 PM

    Si asa Terra nu ne mai poate suporta multi ani, ne-am cam inmultit haotic. Ma bucura generatiile care aleg sa iasa din tiparul turmei, care gandesc putin daca sa faca sau nu un copil, pentru ca nu oricine poate fi orice. Nu orice femeie ar trebui sa fie mama! Scriu asta tocmai pentru multitudinea oamenilor distrusi psihic de mamele care nu au stiut sa ii creasca!

  • Reply
    Roxana
    13/05/2016 at 10:48 AM

    Total de acord cu Mara! Nu oricine este material de parinte! Si daca unii sunt dispusi sa invete odata cu copilul ce-i aia rabdare, ce-i ala sacrificu al timpului liber, atunci da, tot respectul! Cand vad zeci si zeci si ZECI de parinti rai, uraciosi cu propriul copil, indiferenti, cumva suparati PE COPIL ca nu mai au ei timp de sala, sex, somn, film, mi se umple sufletul de amaraciune. Cand vad copii neglijati, batuti sau mai rau, la mila vecinilor si a ONG-urilor, chiar si-n orase mari, cand steriletul este gratuit sau maxim 150 de lei, cand anticonceptionalele si ele pot fi gratuite sau costa cat un pachet de tigari….Sa fii atat de inconstient, atat de nepasator ca dai viata unui OM de care nu vei vrea/fi capabil sa ai grija…inadmisibil! Iar la polul opus, manageritele care trantesc un copil si se intorc la job lasand copilul sa creasca cu bunica/bona doar ca sa dea bine la palmaresul femeii perfecte care le are pe toate….iar parca nu-i bine. Una peste alta da, sunt 100% de acord ca cei care nu simt sa faca un copil sa-si asculte instinctele pana la capat! Good for them!

  • Reply
    Gondola
    14/05/2016 at 10:08 AM

    De acord. Discutia pe care am deschis-o nici n-a fost vreodata despre obligarea lor la a face copii, ci despre inferioritatea indivizilor lipsiti de instinctul matetnitatii. Care instinct, banuiesc ca nu e cazul sa detaliem, nu se rezuma la a făta un plod. Asadar inferioritatea se aplica si celor despre care vorbesti in postul de mai sus.

  • Reply
    Dragostea
    14/08/2017 at 2:49 PM

    Toate la timpul lor

  • Leave a Reply