Cata lume ma felicita, cati se dadeau loviti de empatie cand eram gravida, si cat de repede au disparut din peisaj cand nu am mai putut sa ies in baruri!
Si cati pun placa aia cu “daca pot sa te ajut cu ceva”! Pana la primul telefon, cel putin. Ca atunci schimba placa. 🙂
10 Comments
Anca Duma
08/10/2013 at 4:01 PMEu zic ca nu ai sunat pe cine si unde trebuie. 🙂
Cristian
08/10/2013 at 5:27 PMProbabil că nu te ajutau decât cu datul comenzii prin baruri, iar acum te lasă să te bucuri de aia mică 🙂 Sau poate că e vremea unui nou început 😀
andreea
08/10/2013 at 5:49 PMStii ca la asta ma gandeam si eu :)) Numai gura de ei!
George Buhnici
08/10/2013 at 6:45 PMI feel you sista! Just ”call on me…. call me…”
dunia
09/10/2013 at 10:57 AMNu te-ai gândit că poate mai mult tu, ca ei, ai schimbat placa?!
Nu mă refer acum la statut, ci la cum te-ai reașezat sentimental și psihic. Poate unele persoane atât au avut de mers cu tine, până la finalul celor nouă luni.
andressa
09/10/2013 at 2:16 PMDdunia,
Chiar nu m-am schimbat. Ai fi surprinsa! Stii cum se spune ca unele femei gravide au pofte sau se poarta altfel (hormoni, emotii…)? Eu nu am fost altfel. Stii cum se spune ca dupa nastere unele mame au “baby blues” si plang des sau sunt paranoice? Eu nu am fost asa. Sunt ca de obicei. Stii cum unele mame nu mai pot vorbi decat despre bebelus o perioada? Eu nu sunt asa. Ba chiar ma enerveaza ca sotul meu sau mama mea numai despre asta ma intreaba. Ii inteleg, ei nu stau 24h din 24 cu bebe, dar eu stau si nu am cu cine sa schimb 2 vorbe despre altceva. Incerc sa am o conversatie cu mama mea si ea se termina inevitabil brusc, in mijlocul unei fraze, cand mama exclama: “vaaaaai, uita-te cum zambesteeee!” :))
dunia
09/10/2013 at 6:54 PMȘtiu, știu cum e. Eu am făcut muncă aristotelică după naștere, am împărțit prietenii pe categorii. Da, da, mi-a permis o cunoaștere mai bună, așa că atunci când vreau să scap de tot ce înseamnă copil am niște prieteni cu care vorbesc despre tratatul de la Versailles, psihologia Bisericii care orientează libidoul, Chagal, David Hume etc.
Mda, e nevoie să continuăm și pe planul ăsta. Acum zic și eu ”dacă te pot ajuta cu ceva!!!” 🙂
Allicia
11/10/2013 at 10:41 AMCred ca depinde si de asteptarile pe care le aveai de la ei, dar si de la tine. Cheama-i in vizita, daca nu poti iesi tu afara. Dar ai chef de ei in casa ta? Ii poti primi?
Pana acum n-am fost decat in postura celui care a empatizat cu graviduta. Dar am continuat sa sun, sa intreb de sanatate si am mers in vizita unde am fost invitata. Mai mult de atat, n-as putea spune ca stiu ce sa fac, mai ales in primele luni ale bebelusului.
Evident, sunt oameni si oameni. Unii sunt marunti, altii nu stiu, pur si simplu, cum sa te deranjeze incat sa nu deranjeze…
andressa
11/10/2013 at 3:46 PMAllicia,
Da, ii chem in vizita, ii mai sun, dar crede-ma ca in aceasta etapa a vietii mele ajuta ca prietenii sa faca un efort. Unii chiar fac. Altii… Nu.
Allicia
13/10/2013 at 9:51 AMIn cazul acesta poti spune ca stii cum stai si cine conteaza, ceea ce nu poate fi decat un lucru bun. 🙂 nu pot decat sa presupun cum te simti, dar ia partea buna a lucrurilor, ai o familie superba si cativa prieteni buni, multi nu se pot lauda cu asta.