La un pahar de vin bio inceput ieri

Doctorul a zis sa beau din cand in cand un pahar de vin bio. E sanatate curata, chiar daca alaptez. Asa ca am rugat-o pe mama sa imi aduca o sticla ( ce m-as face fara mama?! ) si de 2 zile ii dau tarcoale… Fara spor. Nu am timp sa beau un pahar! Dar nu ma las. O gura din cand in cand… Si poate pana maine o sa termin primul pahar!

La fel si cu bloggingul. Am decis ca, desi nu pot termina in text fara sa fac pauze dese si lungi, nu inseamna ca nu pot sa il incep. Asa ca o sa incep acest post acum si… Vedem cand reuses sa ii pun punct. Azi e joi. Cred. De cand stau numai in casa si ma uit la seriale cu bebelusul atarnat de mine, nu mai am notiunea timpului.

Revin. Plange!

Am revenit. E sambata. Continuam la o cana de ceai de fenicul. Am zis sa mai variez: de anason am tot baut. Am si de chimion. N-am mai scris zilele trecute pentru ca am avut un program cam agitat. Nu mi-a ars de povestit.

Toata experienta asta e destul de… Dezumanizanta. =)) De trei saptamani, implinite chiar azi, traiesc ca un detinut. Nu ies afara decat o data pe zi, seara, cand am acelasi traseu si imping caruciorul rugandu-ma sa nu planga Bestia vreo jumatate de ora (dorinta mi se indeplineste daca nu ma opresc din impins), mananc numai cateva alimente, nimic din ce imi place mie, nu ma vad cu prietenii si dau max. un telefon pe zi. Ca la Guantanamo Bay, (ca sa marturisesc tot?) sunt privata de odihna, trezita din ora in ora uneori, pana cand cedez nervos. Umblu numai in chiloti prin casa ( ce sens mai are sa ma imbrac?) si asta e unul din motivele care ma fac sa rad cand cineva imi spune ca ar vrea sa vina in vizita.

Cel mai interesant e ca, in ciuda tuturor eforturilor de a face bebelusul fericit, in permanenta am sentimente de vinovatie: oare nu o hranesc destul? Oare nu trebuia sa mananc felia aia de castravete? O doare din cauza mea? Ii e frig/cald si eu nu pot sa imi dau seama? Nu ii fac masaj bine? Nu o plimb destul? Etc etc.

Nu prea inteleg cum a gandit Mama Natura treaba asta. In general, totul are sens. Paunii sunt colorati ca sa atraga femele, iar cucul canta frumos ca sa atraga femele. Mama Natura are un plan de obicei. Care o fi fost schema cand a facut ca puii de om sa fie atat de greu de ingrijit?! O fi vrut sa faca misto de noi? Sau sa ne distruga specia in mod sadic?

In fine, nu ma plang. Aceste 3 saptamani au trecut ca 3 zile pentru mine. Daca timpul trece atat de repede, inseamna ca in curand copilul va sta in fund si va fi ceva mai usor de inteles si manevrat. Si, cel mai important, nu va mai sta atasat de mine in permanenta. O sa mai traiesc si eu. Deci cum sa ma plang dupa numai 3 saptamani? Cred ca o femeie poate intelege cum e sa faci un asemenea sacrificiu (durere, lipsa de somn, regim infect) pentru o perioada si sa nu ti se para mare scofala. La anul, Bestia o sa mearga si o sa spuna “mama”. Asadar, merita cateva nopti (luni?) de nesomn.

Cam asta e viata mea acum, dar nu e chiar asa de mult haos in ea cum pare. Ma uit la stiri si citesc ziare. Sunt inca pe aceasta planeta. Si am iesit si la terasa de 2 ori. So, life is good.