Sambata a fost a treia oara cand am obosit atat de tare mergand pe strada, ca a trebuit sa ma asez pe prima banca/masina de pe drum inainte sa cad pur si simplu, ca sa imi trag sufletul si sa imi recapat culoarea normala. Singura persoana care a reactionat dupa ce m-a vazut palida si insarcinata pe pervazul unui magazin a fost, desigur, o babuta. “Aoleu, ti-e rau? Mai, mama, iti aduc ceva?” S-a oferit sa stea cu mine pana mi-am revenit si sa imi aduca apa, dar n-am avut nevoie. Mai aveam 10 metri pana ajungeam la blocul in care sta mama. I-am multumit si, dupa 5 minute, m-am ridicat destul de vioaie.
Cu o zi inainte, patisem acelasi lucru in drum spre serviciu. M-am oprit de 5 ori numai pana la jumatatea drumului pe care il faceam de obicei in 15 minute pe jos. Pe langa mine, dupa ce m-am prabusit pe o piatra langa o biserica, au trecut femei si barbati de toate varstele. Majoritatea se uitau la mine curiosi vazand ca gafai si ca ma scurc pe jos. Chiar si 4 politisti care intrau in sectia de politie din apropiere s-au holbat la mine si au trecut mai departe. Cu toate astea, nimeni nu m-a intrebat daca am nevoie de ceva, cum ar fi… un doctor! Cu exceptia unei babe, desigur. O babuta care m-a intrebat matern daca am nevoie de ajutor.
In autobuz, cand scaunele sunt ocupate, chiar si cele rezervate!, de oameni de diverse varste, singurele care imi ofera locul lor sunt… babele. Nu liceenii, nu femeile de aceeasi varsta cu mine, nu barbatii vanjosi, ci babele. Cu ochelari grei pe nas, lipiti cu scotch, carand o plasa de obicei, mititele si cocosate, babele se ridica imediat ce ma observa. Ma privesc pline de duiosie si uneori ma intreaba: “fetita sau baietel?”
Stiu ca o zi petrecuta in oras, dupa ore de trafic infernal si soferi nervosi, mai toata lumea zice ca ne ducem dracului, ca societatea noastra nu mai are nicio sansa. Eu zic ca totusi mai avem o sansa. Babele sunt sansa noastra. Ele mai au o farama de bunatate, de caldura. Poate o sa ziceti ca unele au luat-o demult razna, ca nu te mai poti intelege cu ele, ca v-ati saturat sa le auziti umbland pe la usi cand aud liftul. Dar pana la urma, eu ma simt mai in siguranta stiind ca o baba vegheaza asupra palierului. Nu am nimic de ascuns. Si mai cred ca daca stii sa vorbesti cu ele, cu respect, fara rautate, mai toate se transforma in niste bunicute. Si eu iubesc bunicutele.
9 Comments
Monica
22/04/2013 at 9:52 AMAșa zic și eu. Și la voi, și aici, peste tot: nici măcar în basme băbuțele nu sunt rele.
andressa
22/04/2013 at 11:05 AM@monica
Sunt unii care spun ca babutele sunt rele, dar eu cred ca nu stiu ei sa le inteleaga. Cine a avut o mamaie grozava stie ce vreau sa spun.
Andra
22/04/2013 at 10:57 AMUff,ce dragut,si eu iubesc bunicutele:)
mihai
22/04/2013 at 2:39 PMCa tip la 30+ inca in putere politica mea de stat jos in RATB/metrou e: niciodata nu stau jos 🙂 tocmai din cauza ca nu vreau sa fiu stresat sa ma uit mereu dupa babutze/gravidutze ca sa vad cui i-as putea ceda locul.
Acuma, daca as vedea o tipa ca se odihneste pe o banca sincer nici eu n-as intreba-o de sanatate. Unu, pentru ca as putea parea un freek, si doi, cel mai probabil are un tip/barbat/sotz care o iubeste si care tzine la ea si care in momentul ala nu e langa ea. Nu e vina mea ca el nu e langa ea 🙂
andressa
22/04/2013 at 3:33 PMMihai,
Ai si tu dreptatea ta, dar eu nu ma odihneam ca omul sanatos. M-am prabusit, abia respiram si eram super palida. Daca o baba cu ochelari imensi s-a prins ca imi era rau, nu cred ca era asa de greu de inteles…
Cristian
22/04/2013 at 3:52 PMExplicație e simplă, femeile e rele, iar bărbații nu se prind ce-i cu tine.
Cip
22/04/2013 at 10:00 PMFetita sau baiat? 🙂
andressa
23/04/2013 at 1:50 PM@Cip:
fetita 🙂
ana
29/04/2013 at 11:40 AMbabele sunt persoanele cu care imi place cel mai mult sa stau de vorba,tinerii parca sunt plictisiti si-ti raspund zeflematic de multe ori,dar babele sunt fiinte minunate,numai cei care nu au bunici sau nu au apucat sa-i cunoasca stiu sa aprecieze babele/mosii-parerea mea!