Citeam ieri un mesaj trist si plin de patos al unei persoane indragostite si nu am putut decat sa constat… ce cinica sunt! =))
Nu stiu om sa nu creada ca iubeste in mod unic si superior tuturor, ca suferinta lui e mai nobila decat a semenilor, ca nimeni, dar absolut nimeni nu ii poate intelege tremurul interior. Si cand colo… nu e nimic original in nicio astfel de stare. E adevarat insa, unii scot din asta opere de arta. Majoritatea insa raman la… un status pe Facebook. Eventual si niste SMS-uri.
Nu zic ca iubirea nu-i frumoasa, oameni buni. Ca nu te ridica pana la cer sau chiar pana la luna, ci doar ca nu o inventeaza fiecare indragostit cu fiecare sarut sau inima franta.
4 Comments
Dorinel
22/02/2013 at 7:00 PMO curiozitate, Andreea: mesajul l-ai citit pe Facebook? Că rețeaua asta de socializare începe să se umple de “profunzi”. 🙂
andressa
22/02/2013 at 9:50 PM@Dorinel:
da, pe facebook.
Tudor
24/02/2013 at 1:06 AMMie altceva mi se pare interesant: nivelul nostru de interes variază major în funcţie de starea noastră actuală. Dacă un film, o poveste, un status sau o poză rezonează cu trăirile noastre din prezent, apreciem şi omul, şi modul de exprimare. Dacă nu, devenim cinici. Cu alte cuvinte, da, empatizăm, dat să fim măcar în acelaşi sistem solar 😉
Mihaela
24/02/2013 at 11:03 AMHehe, asta depinde de fiecare persoana ce considera. Daca te iei dupa ce spui altii nu ajungi departe.
Eu de exemplu consider ca sunt multe persoane care spun “Te iubesc” fara sa inteleaga adevartul inteles al cuvantului. Nu mai e ca pe vremuri cu dragostea. Sunt multi care sunt pe interes.