iubire pe la colturi

Ii stiti pe adolescentii aia care se pupa prin autobuze de-ti sta in gat covrigul pe care il mancai in drum spre serviciu? Se pipaie si se saruta de parca le-ar fi si sete si foame si trebuie sa tusesti fortat langa ei ca sa-si aduca aminte ca nu sunt singuri pentru ca altfel…

Cand eram mica, ii invidiam. Ma gandeam ca atunci cand o sa cresc mare, o sa am si eu un iubit care sa ma tina de mana pe strada si sa ma sarute asa, cu riscul sa ne luam cate-o poseta in cap de la pensionare jignite de comportamentul nostru. Si cand in sfarsit m-am sarutat si eu cu un baiat am murit de ciuda ca nu am avut public. =)) Eram doar noi, in curtea unui liceu. Speram sa-mi iau revansa in ziua urmatoare, dar – barbatii sunt barbati si la 14 ani! – a doua zi el a plecat la bunici, unde urma sa petreaca toata vacanta de vara. Cu alte cuvinte, m-a sedus si m-a abandonat. (Pe vremea aia, nici macat mobile nu aveam, sa ne consolam cu sms-uri pline de emoticoane siropoase.)

In liceu, le invidiam pe fetele care sunt asteptate de baieti la sfarsitul orelor. Aveam si eu un prieten, dar nu se deplasa pana la liceul meu. Era cam lenes, fie vorba intre noi.  Si cu el ma vedeam cand niciunul din colegii mei nu era prin preajma. Nu prea am avut public.

Am reusit chiar si performanta de a ma vedea cu cineva fara niciun fel de public. Numai noi stiam ca suntem impreuna. Si numai noi stiam ca ne-am despartit. Numai unei prietene i-am spus despre el si nu sunt convinsa ca m-a crezut ca el exista! =)) Uneori, nici eu nu eram convinsa ca el exista sau ca noi existam.

Daca te pupi cu cineva pe la colturi inseamna ceva? Daca e secret, e real? Daca nimeni nu stie, conteaza? Daca nimeni nu vede, se pune?

Da, dar eu prefer sa fiu pupata in vazul lumii! 🙂 Sa fiu tinuta de mana si ceruta in casatorie si toate celelalte lucruri de care barbatii se cam feresc. =)) Daca e iubire, atunci sa stie toata lumea. Public display of affection? Yes, please.