Cand eram mica, cel mai interesant mod de a-mi petrece timpul era sa ma joc cu o trusa de machiaj imensa. Cutia, magica pentru mine, avea sute de culori si ii apartinea, desigur, mamei mele. I-o adusese cineva din Turcia cred. Cand eram singura acasa, ma asezam in fata oglinzii si imi aplicam zeci de culori pe fata: mult creion, mult mascara (atunci ii spuneam rimel), 10 farduri de ochi, unul peste altul, fard de obrz, ruj… Iar la sfarsit eram foarte incantata de rezultat. Mi se parea ca arat ca o doamna.
Intr-o zi, dupa ce ma machiasem ca un clovn, a sunat la usa o prietena a mamei. M-am facut ca ploua, ca n-am cheile si nu pot sa deschid, ca sunt singura acasa si sunt speriata si doamna a plecat. In realitate, eu umblam cu cheia de gat demult, dar nu aveam timp sa ma demachiez si mi-era rusine sa deschid usa in halul ala. Abia atunci mi-am dat seama ca sesiunea mea de make-up e un pic… prea mult. Dar a mai durat cativa ani ca sa inteleg cu adevarat ca „less is more”.
Cand vine vorba de machiaj, sunt de parere ca poti da gata cu un ten ingrijit si un mascara foarte bun. Cel putin vara, mai mult de mascara nici nu suport! Dar ca sa renunti la alte produse, periuta acelui mascara trebuie sa-si faca treaba cu adevarat. AVON m-a anuntat ca in catalogul actual putem gasi un mascara cu un aplicator revolutionar: perii in forma de evantai te ajuta sa aplici mult mai mult produs, fara sa lipeasca intre ele genele.
Pentru mine, avantajul numarul 1 al folosirii acestui produs in fiecare dimineata este ca sunt gata in 2 minute si imi vine sa zambesc si sa fac cu ochiul toata ziua. 🙂
5 Comments
Andreea DLC
26/08/2012 at 6:14 PMEu si acum tot rimel ii spun 😀 Pe asta de la Avon cred ca o sa il incerc si eu, imi place periuta
Anca
28/08/2012 at 2:33 PMInainte te citeam cu placere, dar acum la fiecare 2 posturi ok, in care pur si simplu povestesti ceva sau iti dai cu parerea despre ceva, pui unul care face reclama la ceva (product placemenet), de la cartofi, mascara pana la saloane de infrumusetare care iti ofera sedinte gratuite in schimbul publicitatii pe blog. Blogul tau a devenit o afacere. O sa ajunga ca blogul Oanei Turcu, care la fiecare post face reclama produselor cosmetice pe care le comercializeaza. O admir pe Ionouka (printesa urbana) care de ani de zile nu are nici o reclama pe blog si nici posturi cu reclame agresive.
Gabi
30/08/2012 at 10:25 AMMie imi place ca faci reclama, e alegerea fiecaruia daca cumpara sau nu produsul mentionat de tine. cititorii de bloguri nu sunt idioti.Oricum nu faci azi reclama la avon si maine la oriflame. si daca poti sa castigi si niste banuti din ceea ce scrii, bravo tie.
Mirela
30/08/2012 at 11:00 AM@Anca – orice blog trebuie sa fie ”un pic comercial” , nu traim intr-o lume ideala , in care banii nu conteaza , tu lucrezi gratuit ?
andressa
30/08/2012 at 4:57 PM@Mirela & @Gabi,
va multumesc pentru ca imi sariti in ajutor 🙂 dar chiar nu simteam nevoia sa raspund sau sa ma justific.
stiti, scriu pe blogul asta de aproape 7 ani. sute sau chiar mii de oameni citesc zilnic pentru a se informa sau, cel mai probabil, pentru a se amuza. Fac asta pe timpul meu: uneori ma trezesc din somn cu o idee si ma pun la computer ca sa o redactez. Raman in urma cu munca mea sau nu am timp sa ma vad cu prietenii pentru ca sunt implicata enorm in proiectul meu si multi imi multumesc pentru asta: imi spun ca le fac ziua mai buna pentru ca, odata cu bautul cafelei de dimineata, citesc ceva cu care rezoneaza. asadar oamenii ajung sa creada ca le apartin. ca e normal sa fac asta la nersfarsit, fara sa cer nimic in schimb. numai ca blogul meu nu e un serviciu public. si desi imi castig existenta mergand la serviciu zilnic, la fel ca fiecare dintre voi, probabil, am ajuns la concluzia ca exista un pret pe care trebuie sa-l cer si celor care intra aici. e politica mea.