“Cum este sa afli abia la varsta de 28 de ani ce s-a intamplat intre parintii tai de nu iti aduci aminte sa fi trait vreodata cu amandoi? Interesant. Socant? Nu, in niciun caz. Tot ceea ce nu mi s-a spus am simtit. Tot ce nu am auzit am gandit.”
Am vrut sa public azi un post lung care incepea cu paragraful de mai sus. M-am hotarat in ultimul moment sa nu-l mai fac public. Poate ca de fapt imi doream doar sa-l scriu. Pentru mine.
Cat de vulnerabili mai putem fi pe bloguri? Generatia pustilor care scria prostii sub anonimat in 2005 a crescut. Au trecut 7 ani de atunci. We’re still fucked up but we hide it better.
Suntem la casele noastre. 🙂 Nu mai suntem liceeni / studenti / in cautarea lui Mr. Right / cu inima zdrobita de Mr. Wrong. Putem sa mai publicam ORICE? Nu cred. Am depasit momentul in care cei apropiati aflau lucruri despre mine de pe blog. Acum imi permit un psiholog si nu mi-e frica sa-mi caut unul! =))
5 Comments
Suminona
26/06/2012 at 7:59 AMGood choice . Unele lucruri nu trebuie spuse … Mai ales chestii private pe un site cat de cat public 🙂
We love you anyway 🙂
andressa
26/06/2012 at 8:23 AM@Suminona:
awwww 🙂 i love you , too! 🙂
Jen
26/06/2012 at 8:52 AMEu m-am oprit din scris… si cam la un an dupa asta mi-am dat seama ca ajunsesem si eu la concluzia ta. Pentru mine cel putin, aia a fost o “epoca” si acum e alta.
Irina Alexandra
26/06/2012 at 8:44 PMEu mă tot gândesc că nu pricepe nimeni ce scriu. În ziua-n care-or începe să priceapă…să vezi…
andressa
27/06/2012 at 1:27 PM@Irina Alexandra:
misto 🙂 sunt curioasa cum o sa iti schimbe viata treaba asta ! mie mi-a schimbat-o mult blogul.