Daca intr-o dimineata as deschide ochii si as fi intr-o gradina zoologica, fara sa-mi aduc aminte cum am ajuns acolo, nu m-as mira. Nu va pot descrie sentimentul. Am senzatia ca noaptea e o perioada magica: orice se poata intampla si totul se poat transforma. Deschid ochii si… nici nu stiu la ce sa ma astept.
In fiecare dimineata, eu astept o minune. Ca atunci cand te trezesti dintr-un vis foarte intens si nu iti dai seama din prima, cand deschizi ochii, unde te afli. Ma trezesc si nimic nu ma surpride. Din reflex, cand ma trezesc, ma gandesc ca as bea o cafea. Sau un ceai. Dar cand am fost in vacanta si am comandat un cocktail la room-service n-a fost rau deloc. Pana la urma, cine face regulile?
Imi imaginez uneori cum ar fi ca lumea sa se fie cu susul in jos, sa ne culcam dimineata si sa ne trezim seara, sa ne vedem la micul-dejun cu prietenii in loc sa ne dam intalnire seara, iar la rendezvous-urile matinale sa bem vin si sa ne lungim pana cand nu mai putem sa ne tinem ochii deschisi. Cineva mi-a spsu ca par foarte adaptata la lumea asta a noastra, in care trebuie sa spui lucruri politicoase, sa mergi la serviciu zilnic si sa ai o vacanta vara. Si tocmai eu vreau sa fie totul pe dos, cand stiu si aplic regulile atat de bine? Da, poate ca noi cei care mergem cu viteza constanta, ca un tren pe sine, ne plictisim cel mai tare si vrem sa deraiem cel mai mult.
In fne, dimineata simt o neliniste care se potoleste abia dupa cateva ore. Am o frustrare legata de faptul ca eu m-am trezit si altii dorm. Si nu stiu ce sa fac mai intai. As vrea sa ii scol pe toti cu o portavoce. Hai, trezirea! Si mi-ar placea sa nu mai pierd timpul cu transportul. Fie ca merg pe jos sau cu masina, ma plictiseste drumul un pic. Numai metroul ma consoleaza un pic. Cand cobor pe peron ma simt ca-n gara din Harry Potter: e alta lume. Si pot sa citesc cand astept si pana ajung. Am citit una din cartile mele preferate facand drumuri lungi cu metroul, acum vreo 7 veri.
Cele mai tampite dimineti au fost acelea cand mersesem in Sighisoara cu niste amici (un cuplu) si am decis sa nu cheltuim banii pe cazare, ci sa stam treji, pur si simplu, tot timpul. Doamne, cat de obosita eram! As fi adormit oriunde, nu mai suportam!
Cele mai urate dimineti sunt cele in care ma trezesc si e inca bezna afara si frig si urat. Aproape ca-mi vine sa plang atunci. Pur si simplu vreau sa ma bag in pat pana cand afara e cald si senin, chiar daca asta inseamna sa astept 3 luni.
Cele mai frumoase dimineti sunt cele pe care le prinzi de cand inmuguresc, pentru ca nu ai dormit deloc. Ti-e frig de la oboseala, dar nu ti se mai inchid ochii, ci stau deschisi complet ca si cum te-ai uita la ceva extraordinar. De fapt, incepe doar o noua zi, cel mai banal lucru din lume.
No Comments