cat de cool suntem

Daca a fi cool e o chestiune de atitudine, eu intotdeauna am fost uncool. Am avut atitudine de tocilara, de cel mai nepopular om din clasa. Inca o am. Unii ma contrazic, imi spun ca eram cool si cand sunt absolut sigura ca nu eram sau ca sunt acum, desi sunt foarte sigura ca nu sunt. De fapt, cine masoara coolness-ul?

Din clasa intai pana intr-a 12-a, am luat luat premiu. De fapt, in liceu am luat si mentiune, dar oricum, deloc cool. In facultate am luat bursa. Preocuparile si performantele astea, ziceam eu, m-au scos de pe orice lista a popularitatii.

Purtam ochelari, dintii strambi si acnee. Si pana la liceu am acceptat sfaturi despre vestimentatie de la mama, spre deosebire de colegele mele precoce si cu ceva simt al modei. Plus ca purtam pantaloni de training mai des decat blugi. Aveam o colectie impresionanta de pantaloni sport si mai toti erau kaki. Seriously, uncool.

Chiar si atunci cand aveam gasca (desi a fi marginalizat este definitia uncool-ului) sau prieten (sa ai admiratori este iarasi cool), am fost convinsa ca sunt super uncool. Plecam cu cortul, mergeam la mare cu nasul, faceam petreceri care tineau 3 zile si… tot credeam ca sunt un zero pe scara sociala.

Si cand am inceput sa scriu pe blog si, in lumea mica de atunci, eram un A-lister, mi se parea ca e ca si cum as fi Presedintele Clubului de Sah. Adica mega-uncool. =)) Intotdeauna am crezut ca bloggingul este, la fel ca, gaming-ul, apanajul calculatoristilor cu ochelari si acnee (ca mine), cei care nu sunt niciodata cei mai simpatici la o petrecere, ci dimpotriva: cei care nici nu sunt invitati la petrecere. In ciuda acestui fapt, eu am fost mereu mereu invitata la petreceri (la propriu si la figurat) si tot nu am depasit complexul.

Meseria mea, prietenii, preocuparile: toate ma “vand” ca pe o persoana cool. Asta mi-a zis o prietena care a facut o lista de chestii “cool” ale momentului, iar eu le bifasem aproape pe toate. De la ce sport fac, pana la ce mananc si cu cine imi petrec timpul: toate se incadrau in definita ei de cool. Dar nu si in definitia mea.

Nimeni si nimic nu vor schimba faptul ca eu, in sufletul meu, ma voi simti mereu ca ochelarista din prima banca pe care nu o place nimeni.