Nu ne plac oamenii tristi. Daca nu suntem sadici, preferam pe cineva zambitor, bun, cald si fara tendinte suicidale.
O fi o chestie darwinista sa ne dorim langa noi oameni care isi doresc sa traiasca. Nu stiu. Cert este ca majoritatea oamenilor vor semeni “vii”.
Chiar daca trec printr-o pasa proasta, de exemplu, recunosc, nu vreau sa fiu deprimata langa un om care plange cot la cot cu mine. Sa intelegi o persoana nu inseamna sa-i imprumuti lama dupa ce ai folosit-o pe propriile incheieturi. Inseamna mai degraba sa asculti, sa simti ce simte celalalt, sa-i fii alaturi in mai multe feluri.
Poveste. Acum ceva timp, eu si un tip la o cafea. Toate bune pana incepe sa-mi spuna ce trist e el, ce singur, ce disperat. Nu castiga destul, lucra prea mult, ultima prietena il parasise… Se stie ca fetele simt cand esti disperat din binecunoscuta reclama Sprite. Cand le mai si spui ca esti disperat ai o problema si mai mare.
L-am compatimit, l-am inteles, as fi vrut sa-l ajut pe omul ala, nu mi-a fost indiferent, dar nici nu l-as fi vrut in preajma mea prea des. Toti avem deja probleme, nu vrem sa devenim asistente medicale pentru altii. (Mai ales pentru oamenii pe care nici nu ii cunoastem de fapt.)
Anul trecut imi spunea cineva, un cvasinecunoscut de altfel, ca eu nu sunt sensibila. Ca daca eu ma uit la o comedie romantica si imi trece orice tristete. M-a durut atat de tare incat am fost trista saptamani intregi. Am luat-o de buna si ramas uimita de teoria asta: daca nu-ti manifesti latura sensibila esti un om al pesterilor. Si am devenit si eu mai “in touch with my negative feelings” si cred ca am privirea trista adesea. (Ce porcarie. Cum i-am lasat eu pe aia sa ma faca sa cred ca felul meu de a fi este gresit si al lor corect?!)
Am devenit cam dark. Treptat am ajuns sa cred ca daca nu-ti manifesti aceasta latura inseamna ca nu o ai. O prostie. Majoritatea oamenilor (poate chiar toti, nu stiu) sufera cand vad un porumbel ranit, nu toti izbucnesc in plans insa si chiar mai putini se tarasc pe jos de durere pentru saracul animal. Asta nu inseamna ca sunt o gloata de insensibili nenorociti care si-ar ucide cu sange rece propria pisica si propriii parinti dupa aia.
Mie imi plac oamenii veseli. Nu cred ca sunt niste bestii fara suflet. Mai degraba cred ca cei care se asteapta sa plang in hohote pe strada cand imi aduc aminte de o pisica pierduta in copilarie sau de vreun iubit idiot sunt… dusi. Lasati-ma in pace.
25 Comments
depe
13/10/2007 at 12:35 PMpai nu e cliseul asta, ca fetele sunt fascinate de barbatii a caror tacere ascunde multe suferinte? 😀
catalin
13/10/2007 at 1:00 PM“it’s hard to hold the hand of someone who is reaching for the sky just to surrender”. Cohen.
Bastylica
13/10/2007 at 1:32 PMOamenii sunt rai, intotdeauna o sa vezi unul zambind atunci cand ti-e mai rau sau esti intr-un mare necaz…dar cred ca trebuie sa existe si astfel de oameni, pentru a pastra echilibrul.
andressa
13/10/2007 at 1:34 PMbastylica,
tocmai asta spuneam, ca doar pentru ca nu plangem cu totii nu inseamna ca suntem insensibili.
oricum pentru “oamenii sunt rai” meriti o prajitura! 😀
morbo
13/10/2007 at 2:06 PMpai lasa-i in durerea lor. ce te afecteaza atat ca altii sunt tristi? 🙂 plus ca poate nici nu vor sa contamineze oamenii veseli si nici sa-i aiba prea mult prin preajma – asta legat de faza cu sprite – dar tu stii daca in cazul ala vroia sa se dea la tine
iancu
13/10/2007 at 3:17 PMEu admir mult stilul asiatic de a vedea viata, chiar daca dai de greutati, nu merita sa fii trist prea mult timp, lucrurile se intampla pur si simplu, dar e alegerea ta de a fi deprimat sau sa treci peste si sa incerci sa zambesti. Si asta nu te face insensibil deloc.
E drept ca e greu ca naiba sa adopti stilul asta de viata, dar dupa ce ai acceptat chestia asta poti trece mai usor peste multe lucruri care alta data te-ar fi doborat complet. Si da, de multe ori simti ca nu mai vrei decat sa fii si mai miserable, sa te scalzi in propria depresie, in neant. Dar trece, orice trece. Asta e ironia sortii. Oricat de mare pierderea, mai devreme sau mai tarziu tot uitam, asa ca atunci de ce sa pierdem vremea, daca tot acolo ajungem ? 🙂
Life is too short to be sad and agry all the time 🙂
A propos de depresii si scaldatul in ele, pt mine ilustrarea iadului din filmul “What dreams may come” mi se pare cea mai aproape de realitate.
andressa
13/10/2007 at 4:01 PMiancu,
da, si nici nu e usor sa fii… puternic.
limpede
13/10/2007 at 5:53 PMDaca spui ca-ti plac oamenii veseli inseamna ca esti sensibila si nu cum spunea amicul tau.
Oamenii veseli sunt sensibili pentru ca se bucura de tot ce e in jurul lor. Majoritatea depresiilor celor tristi nu isi au radacina in problemele celorlalti (gen porumbelul ranit) ci intr-un soi de egocentrism. Vad zilnic oameni simpli ce ar trebui sa fie nefericiti insa stiu sa se bucure de un zambet de o vorba frumoasa si tot zilnic vad persoane vesnic nemultumite de ce le ofera destinul de parca s-ar simti defavorizati pe nedrept de acesta.
andressa
13/10/2007 at 6:43 PMlimpede,
ce frumos pui problema. m-ai facut sa ma simt foarte bine si mandra de fericirea mea! 🙂 multumesc!
limpede
13/10/2007 at 8:41 PMandressa, sper ca acum sa ai cel putin trei saptamani de bucurie pentru a compensa cele trei saptamani de tristete pricinuite de acea remarca:)
Sa stii ca invastam tot timpul sa traim. Si a te bucura se invata. Ne necajim pentru ce nu avem insa nu ne bucuram de ce avem.
Bobocel
13/10/2007 at 9:10 PMMi-as fi dorit sa te cunosc…chiar am incercat si un email…pe “andressa” ta de contact…dar nu…cred ca am ajuns unde trebuia. Asa ca las acest mesaj aici ..stiind ca tu tre sa il aprobi si astfel indraznind sa cer permisiunea sa pornim o discutie…
Bogdan
Andrei
14/10/2007 at 12:34 AMMie imi plac oamenii care ajuta alti oameni in necaz indiferent daca si ei la randul lor au probleme, indiferent daca-i cunosc sau nu. Mai ales cand vine vorba doar de ascultat si dat un sfat. Nu-mi plac oamenii care se feresc de alti oameni doar pentru ca trec prin perioade grele. Esti genul acesta de om. Pacat. Probabil ca daca de fiecare daca cand ai trece prin momente grele ti s-ar intoarce spatele sau ar fuge lumea de tine ca de ciuma ar intelege mai bine ca daca nu vrei oameni tristi in jur, ar trebui sa faci ceva sa schimbi situatia si nu sa fugi de ea.
iancu
14/10/2007 at 2:46 PMBine zice limpede, bucuria se invata 🙂
Si mai e o chestie, cand esti down poti sa iti aduci cuvintele unui mare intelept:
“this is the worst day of your life SO FAR” :))
Cheers 😉
R
14/10/2007 at 4:08 PMIti plac oamenii veseli si pt ca ai o doza mare de egoism. Respingi oamenii tristi si pt ca ai -aceeasi -doza de rautate. Bucuria si tristetea sunt omniprezente in noi. N-ai sa gasesti, nici daca ii vei cauta o viatza intreaga, oameni exclusivi veseli sau oameni exclusivi tristi. Notiunile de tristete si de bucurie sunt legate intre ele.
Egoismul din noi si frica de durere ne imping departe de cei mai pesimisti. Draga mea, nu uita faptul ca intr-o buna zi ai sa te regasesti chiar tu in tabara oamenilor tristi, izolati tocmai de cei ca tine. Iar faptul ca ai puterea sa intelegi o stare morbida a cuiva, nu te face mai mic. Te ridica in ochii tai – in primul si in primul rand. Moral, vorbind.
gracie
14/10/2007 at 6:40 PMno offense, se poate sa fiu egoista, rea, whatevs, dar de foarte multe ori mi s-a intamplat sa fiu intr-o stare proasta si sa nu vreau sa vad happy faces… if i am to suffer @ least i’d like no display of joy around me; si nu cred ca sunt singura care gandeste asa. yeah, probabil ca e un soi de limitare intelectuala si mai ales emotionala, dar nimeni nu e perfect (ar fi groaznic daca s-ar intampla asta)
again
14/10/2007 at 9:56 PMAdevarat, nimeni nu e perfect, dar macar tindem sa fim mai buni.
Thanks for ur answer!
catalin
14/10/2007 at 10:33 PMapropo de gracie..
“Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau ”
…din “Avem timp” – Octavian Paler
andressa
14/10/2007 at 11:37 PMAndrei si R,
poate am fost neclara. Eu vorbesc de optimism sau pesimism ca stari predominante de spirit. Sigur ca toti avem motive de tristete, uneori ele sunt coplesitoare, nimeni nu se asteapta sa sari intr-un picior cand ai o problema grava.
Eu vorbeam de a alege sa zambesti de cele mai multe ori, desi ai putea sa cazi victima tristetii.
Andrei
15/10/2007 at 1:05 AMAsta e o alta poveste. E bine ca ai clarificat. Daca mai devreme am zis ca imi place sa ascult si sa dau un sfat. Nu-mi plac oamenii care, de exemplu, isi pun status-uri in programe de IM de genul : “sad” “trist(a)” etc. sau ajung intr-un grup si chiar daca problema lor nu e asa grava incat sa puna “a sad face” o fac numai pentru a le place ca altora sa li se faca mila, sa-i compatimeasca.Consider ca daca ai o stare de genul e mai bine sa ceri cuiva ajutorul,sfatul,sau sa-l rogi sa te asculte, decat sa declari(arati) asta public si eventual sa strici buna dispozitie altora. Sa ai o zi de luni frumoasa!
cristina
16/10/2007 at 6:59 PMma da problema nu e in tabara tristilor sau a bucurosilor, ci in cea a celor care nu-i inteleg si n-au chef sa-i inteleaga pe cei de langa, doar pentru ca ei au starea opusa. E un semn de slabiciune sa te feresti de omul care ar putea sa-ti schimbe moodul la care tu tii asa de mult, inseamna ca accepti empatia doar atunci cand ea te avantajeaza.
andressa
16/10/2007 at 7:03 PMcristina,
de acord. asta incercam sa spun: ca ma enerveaza cei care incearca sa ma schimbe ca sa coerspund asteptarilor lor.
pe de alta parte, recunosc, spuneam si in post, nu-mi plac cei car se plang tot timpul.
cristina
16/10/2007 at 7:09 PMps> nevertheless e de inteles si de ce nu ne pasa deloc de mizeria sau bucuria unora, mai ales cand ei iti explica motivele lor si tie nu-ti par suficient de intemeiate pentru un mood atat de extrem. De exemplu oamenii tristi care nu zic nimic si ale caror motive nu le stiu, de obicei ma intristeaza mai rau (convingator?) decat aia care se vaieta de toate cele
cristina
16/10/2007 at 7:10 PMhehe, sincronizare :)) asta ziceam si eu in final la commentul asta
Kati
19/10/2007 at 7:17 PME o arta sa stai departe de oamenii care au o stare continua de depresie. Care iti strica cheful de viata, care iti distrug bucuria de a trai. Cred ca e dreptul fiecaruia sa isi creeeze motive de fericire. Mici bucurii. De cand sunt in State am cunoscut atatea forme de depresie, atatia oameni care sufera in fel si chip incat mi se pare ca noi in general avem o viziune mai sanatoasa asupra vietii. Suntem mai puternici. Si nu, nu e un semn de slabiciune sa iti aperi fericirea si sa nu lasi pe cei care cauta sa iti strice ziua sa iti ia zambetul de pe fata. Nimeni nu are dreptul asta. Ma refer aici la cazuri patetice, care ar avea nevoie sa fie tinute sub medicatie. Cazuri de la zi la zi- nu sunt de acord sa nu acorzi un minut sa asculti, sa dai un sfat, dar sa nu incurajezi viciul unei persoane de a se plange de tot si toate tot timpul. Am facut asta timp de 2 ani, mi-a luat apoi un an sa imi revin.
3SE_LariSa_3SE
22/05/2008 at 2:25 PMCand astepti mai bine de 3rei ani ca sa vezi persoanele pe care le iubesti si de care iti este dor…e greu sa nu plangi si sa nu suferi…desi sunt membrii unei formatii…e greu sa nu spui nimanui ce sa intampla mai ales dak ai si 13 ani…e greu sa traiesti asa…de mule ori am spus k viata nu are rost …si daca nu vorbeam cu prietenii…nush daca imi reveneam…nu m-am gandit niciodata sa ma sinucid sau cv de genu’…pt k am destul creier incat sa stiu k nu ar fi bine…
I-am mai vazut o singura data pe 3rei Sud Est dupa acei 3rei ani in care am tot asteptat sa-i vad…a fost frumos…m-am simtit minunat…dar dupa o luna si jumatate am inceput din nou …
De l aun timp lumea se saturase de 3SE …toata ziua vorbeam despre 3SE…si m-am gandit k ar fi mai bn sa le spun k sunt foarte fericita…
Id-ul meu este Bursucel_94 …