Continuare la “Sunt motivata”
Pentru mine exista exceptii la lucrurile de care nu trebuie te atasezi. Nu ascund asta. Ma feresc sa ma bucur de obiecte, sa ma atasez de ele, sa plang dupa ele, pentru ca senzatia este ca uit de oameni. Daca ma supar din cauza unei jucarii, voi uita ca e mai important sa am cu cine sa ma joc.
Acum 11 luni si doua saptamani cautam obiecte pentru a mobila o camera. Am cautat o biblioteca, o canapea extensibila si un dulap. Si o noptiera. Dar asta a fost prea scumpa pentru noi atunci si apoi…
Mobilarea acelei camere m-a facut fericita. Poate pentru ca scopul era dincolo de gasirea unui raport calitate:pret aproape de 1:0. Imi doream mai mult decat o tapiterie draguta si practica, mai mult decat rafturi mari si material rezistent. Alegeam lucruri care urmau sa ma inconjoare mult timp, pe care urma sa le impart cu cineva special.
Si casa parinteasca e doar o casa, dar e un spatiu magic pentru majoritatea persoanelor, de acord?
Exceptia de la lucrurile in care nu trebuie sa pui suflet sunt lucrurile din casa ta. Su casa este o extensie a persoanei, o reprezinta intr-o anumita masura; lucrurile din casa ta fac parte si din tine putin. Las viziunea hippiota la usa apartamentului. Alegerea covorului pe care il vei vedea in fiecare zi, pe care vei calca descult, pe care vei manca stand la televizor este, pentru mine, mai mult decat achizitionarea unui obiect. Consensul cu privire la forma, culoare si textura aduce zambete ce consolideaza un camin.
Puteti intelege? Sa iti doresti casa ta, mobila ta, sa cauti mobila pana cand poti inchide ochii si te poti imagina peste 10-20 de ani langa aceeasi noptiera, in acelasi pat. Tine de confort. Nu e pace mondiala. E doar casa ta. Dar unele lucruri alese si impartasite cu cineva special, desi sunt lucruri obtinute cu bani, o meschinarie, ar spune unii, iti aduc liniste. Iar a le obtine poate fi o calatorie placuta.
