Am vazut azi “Casa de langa lac”. Nu cititi mai departe daca vreti sa vedeti filmul si sa nu stiti cum se termina.
Un film slab care m-a emotionat foarte tare: actorii joaca slab, pesonajele secundare nu au consistenta, scenariul are gauri, iar finalul fericit e tras de par. M-a emotionat pentru ca e un film pentru oameni singuri. Singuri, disperati, dar care inca mai spera la un final fericit.
In film, doua personaje singuratice din ani diferiti (2004 si 2006) comunica prin scrisori si se indragostesc. Se cauta. Finalul e fericit pentru ca se cauta, drumurile li se tot intalnesc accidental, ea il salveaza pe el de la moarte si ajung sa fie impreuna. Desi imi place ca se termina asa, imi place si ca incepe cu un loc comun in care te poti ragasi usor, ma intreb plina de scepticism daca asa e in viata reala. Daca este posibil sa astepti. Sa iti doresti sa astepti, cred ca se poate. Sa iti continui viata cu gandul la cineva, cred ca se poate. Dar se poate oare sa nu ti se schimbe sentimentele cand anii trec? Iti pot tine de cald amintirile sau sperantele la nesfarsit?
In film, ea isi continua viata alaturi de un alt barbat, desi e cu gandul tot la el. Si cand se (re)vad, totul e minunat. Trecusera doi ani. In doi ani, oricat de mult ai vrea sa nu se intample asta, nu te schimbi? Nu te duce viata ca un curent si dupa un timp nu te uiti in jur si te intrebi unde esti?
Dragostea adevarata inseamna final fericit de film american? Daca dupa ani de zile nu mai stii nici tu ce s-a intamplat pe parcurs si simti nevoia sa reevaluezi situatia, inseamna ca nu a fost dragoste adevarata? Complicatiile de “oameni mari”, efortul de a depasi obstacole, indoiala sunt dovada ca sentimentele nu sunt autentice?
Poti oare sa astepti doi ani, traindu-ti viata, gandindu-te la cineva mereu, iar apoi sa accepti ca fericirea a venit in sfarsit? Si daca astepti si nu se intampla nimic? Daca la sfarsitul asteptarii nu te asteapta nimeni? Daca te trezesti singur pe un peron gol? Cum spune Paler, “Viata pe un peron”… 🙂
Si daca nu astepti singur, daca petreci timpul cu cineva, se mai numeste asteptare? Trebuie sa stii ca e temporar, ca de fapt te pregatesti sa fii fericit, ca sa fie asteptare nobila? Daca nu astepti e ca si cum ai ajunge la o bifurcatie si ai alege drumul care duce in alta gara?
Si daca astepti pentru ca nu ai altceva mai bun de facut, dar nu ai obiectul asteptarii in gand? Te mai asteapta cineva?
18 Comments
koma
18/08/2006 at 1:01 AMnici mie nu prea mi`a placut, pentru ca nu reuseam in nici un fel sa`mi modelez fizic situatia astora. adesea trec peste nepotriviri savurand ideea, dar de data asta n`am reusit. poate pentru ca nu prea era nici o idee.
cat despre asteptari, e cat se poate de adevarat. viata e un lung sir de asteptari. momentele asteptate nu au durata, ci despart doua intervale de astepare. exista si arta anticiparii, nu toti asteapta la fel 🙂
spark
18/08/2006 at 8:20 AMesti singurica? si cumva inca mai speri la un final fericit…
:p
blowfish
18/08/2006 at 9:13 AMal doilea post in care prezintzi ceva si lumea vede alte kestii ….
stop watching normal movies girly
mack
18/08/2006 at 9:35 AMîncearcă before sunset
Alina
18/08/2006 at 10:43 AMCum adica “doua personaje singuratice din ani diferiti (2004 si 2006) comunica prin scrisori si se indragostesc”? Traiau in lumi paralele sau ce?
koma
18/08/2006 at 2:24 PMAlina, traiau in acelasi loc, dar in momente de timp diferite, se crease o poarta temporala(cutia cu scrisori), care trimitea o scrisoare in urma cu 2 ani, la aceeasi adresa.
satyricon
18/08/2006 at 3:58 PMSiworae! :)…citeam eu ca trebuie sa ma grabesc sa vad filmul coreean pentru ca se arata la orizont coltii americani dar nu credeam…pfii…si abia am luat ieri filmul asiatic!
na ce sa mai zic!
stii cum se intampla uneori andreea!? ai in fatza imaginea vietzii tale ca un puzzle dar ii lipseste o singura piesa [si numai una se potriveste] iar pentru ca tabloul e incomplet nu reusesti sa iti dai seama ce reprezinta [te uiti ca…][probabil ne indreptam atentia atunci zonal instinctiv,evitand coltul incomplet!]acele momente de confuzie se numesc asteptare!
Liv
18/08/2006 at 7:25 PMChiar vroiam sa merg sa vad filmul asta…
M-ai pus pe ganduri!
different
19/08/2006 at 1:41 AMAm fost dispus sa o astept. I-am oferit asteptarea, dar mi-e teama ca in drumul catre mine, s-a aventurat intr-o alta intersectie, pe un alt drum. Interesant scenariu. Macar el, daca n-ar fi de apreciat nimic altceva la acest film.
Stefan
19/08/2006 at 9:14 AMWaiting…
Waiting for you to
Come along.
Waiting for you to
Hear my song.
Waiting for you to come along.
Waiting for you to tell me what went wrong.
satyricon
19/08/2006 at 4:26 PMvazut Siworae…banuiesc ca ideea se respecta si in varianta americana!
k!el 1997/ea 1999…bucla temporala apare in cutia postala.el locuieste in casa de langa mare 2 ani si gaseste in cutie o scrisoare a tipei [care se mutase intre timp in casa dupa plecarea lui] pentru urmatorul locatar [al 3 lea cronologic..in care il ruga sa ii trimita corespondenta la o alta adresa!…de fapt era ultima scrisoare din schimbul celor 2 care devine automat si prima scrisoare]!incep sa isi scrie zilnic…se atrag,isi trimit cadouri!
el-curios ca un orfeu! o cauta in timpul lui -1997 dar ea avea alta viatza, o relatie [nereusita!?].nu il putea accepta -el inca era un necunoscut![aici intervine asteptarea de care vorbiti voi…intr-o relatie de multe ori partenerii nu se sincronizeaza.nici o legatura intre oameni nu va fi bipolara ci mereu unul va oferi mai mult!alternativ!]
in final stabilesc o intalnire pentru ea peste 2 saptamani, pentru el peste 2 ani si 2 saptamani…insa tipul nu apare!ulterior ea afla ca avusese un accident in drum spre locul intalnirii! asa ca ii scrie o ultima scrisoare lui in care il roaga sa nu vina[sac! se rezolva si misterul]
trist? fericirea uneori inseamna se renunti la fericire!k!…apoi ea pleaca din casa, lasa acel mesaj pentru al 3 -lea locatar si asteapta…scrisoarea calatoreste in trecut si il atrage pe el in joc…probabil cheia intregului scenariu…daca ea nu l-ar cauta el nu ar exista!…asta in mare!sci-fi!
a!si inca ceva!el nu o cauta in 1997 daca ea nu il indruma spre locurile pe care le frecventa [statia de tren].de fapt a realizat ca nu sunt facuti unul pentru altul!daca simtea ceva pentru el acum in 1999 ar fi fost firesc sa simta si in 1997.[daca nu atunci…]
pentru “mack”…la Linklater[before sunrise] desi ea nu apare ,in trecut ei s-au placut!intalnirea peste cativa ani nu face altceva decat sa intareasca simpatia reciproca!
Alex
20/08/2006 at 3:35 PMUsor SF, cred ca regizorul era fumat sau ceva, pentru ca la prima vedere multe intamplari din film se contrazic. Ma intreb daca in final, cand cei doi se intalnesc, ea de fapt a murit pe drum. Pentru ca doar ce plecase de la V.. Vanguard unde i se spusese ca Alex e mort.
In fine, se vrea un film de dragoste la care sa reziste si ei. Cred. 😛
tux
20/08/2006 at 3:46 PMfilm american slabut dar interesant ca idee.
Keos
20/08/2006 at 3:54 PMNu am vazut inca filmul, dar daca vrei sa vezi ceva cu tema partial asemanatoare iti recomand Serendipity si Wicker Park(sau Sideways, care e un pic mai posibil)daca nu le-ai vazut cumva. Si nu, lucrurile astea nu se intampla in lumea reala… sau daca se intampla nr lor e nesemnificativ.
Mihai
21/08/2006 at 1:25 PMIti recomand Broken Flowers daca nu l-ai vazut deja, inzecit mai bun decat Lake House, chiar daca subiectele nu seamana foarte mult. Si cum zicea si Keos, Serendipity sau Sideways.
Lulu
27/08/2006 at 9:13 PMAm vazut si eu aseara Lake house si m-am prapadit de ras ca am fost cu o prietena mai sarita de pe fix. Keanu merita toti banii, boetul de el. Filmul, altfel, mi s-a parut foarte slab.
charonsb
12/09/2006 at 1:53 AMcred ca am asteptat si eu ceva timp pana sa vad filmul. defapt, a ajuns el la mine, cand deja il uitasem.
Anonim
24/05/2009 at 4:51 AMAcelasi film il traiesc pe pielea mea…