job

Adica imi termin rapid treburile (trimis niste mailuri, scris niste chestii) si apoi.. Stau. Mananc pricomigdale. Fac si beau cafea. Citesc blogurile unor necunoscuti. Asta e cel mai amuzant.

Multe bloguri sunt interesante, dar putine sunt chiar minunate. Au unii un talent sa te tina in fata monitorului minute in sir cu povestirile lor scurte si haioase! Spre exemplu, am gasit intamplator link-ul catre site-ul unui tip minunat care s-a mutat la New York de curand. Lucreaza la Google. E un computer-genius, evident. Si povesteste cele mai haioase chestii: ca si-a luat o umbrela chinezeasca atat de proasta incat trebuie sa o “piloteze activ” printre blocuri, unde e curent; ca a fost intr-o cafenea unde pe mese sunt creioane cerate si foi de hartie si a desenat; ca sa fost la film si a recunoscut scene filmate prin centru, la fel cum facea in Bucuresti cand se uita la Baieti Buni…

E o placere sa ii citesc insemnarile. Plus ca si face niste fotografii superbe.

 

Am mai gasit bloguri dragute. Un tip ce studiaza in Bucuresti, e la masterat, e suparat foc pe bucuresteni. Dramatizeaza si povesteste cum a vazut un mos coborand disperat din autobuz injurandu-i pe cei care nu se grabeau.

 

Majoritatea blogurilor sunt triste insa. Ceea ce e poate normal. Scrie omul sa se descarce, dar mie imi plac cele vesele.

 

Asadar, stau la serviciu, la birou, cu cafea si pricomigdale si invat sa cunosc oameni. Le citesc insemnarile, apoi trec la insemnarile prietenilor lor (linkurile din dreapta) si uite asa ajung sa ii consider prieteni. Le spun pe nume si povestesc despre ei. Ii spuneam zilele trecute cuiva ca “Sa vezi ce a patit un prieten!” si era vorba de fapt de cineva care nu m-a vazut sau nu mi-a vorbit niciodata.

 

 Saptamana asta imi iau salariul! Merit, nu ?