Dacă ar trebui să îi las lui Pisiloi cîteva învățăminte de pe acum, deși la 30 de ani nu am descoperit încă Piatra Filosofală, iată ce i-aș spune.
1. Să nu taci. Vorbește. Mie mi s-a spus de cînd mă știu că vorbesc prea mult. Că ar trebui să tac. Că ar trebui să gîndesc de 2 ori înainte să verbalizez ceva. Știți ceva? O prostie. Dragă Pisiloi, recunosc că gura mea mare mi-a cauzat multe probleme, dar și cele mai mișto lucruri pe care le-am trăit pînă acum s-au întîmplat datorită aceluiași lucru. Pune întrebări, Pisiloi, și cînd nimeni nu vrea să fie primul care ia cuvîntul. Spune ce gîndești și cînd vorbești cu minte, adică mă-ta, și cînd vorbești cu un băiat pe care îl iubești sau cu șeful tău. Unii nu vor aprecia asta, dar exact ăia nu contează. Cei care vor aprecia sunt ăia care contează.
2. Să nu mănînci. Sigur, cît ești mică toți ne bucurăm că înfuleci tot ce îți punem în față pentru că asta ne face viața mai ușoară. Nu trebuie să dansăm ca să înghiți un pic de ficățel, iar tu crești mare, așa cum trebuie. Dar mai tîrziu, cînd nu trebuie să iei în greutate neapărat, să știi că a mînca nu trebuie să fie scopul vieții tale. Nu trăim ca să mîncăm. Mîncăm ca să trăim și știi ce? E nevoie de destul de puțin ca să trăim. O să te simți bine și o să arăți bine dacă nu mănînci prea mult, iar a arăta bine, crede-mă, e un Jolly Joker care te va ajuta în cele mai neașteptate situații. Și, repet, te vei simți bine: sănătoasă și sigură pe tine.
3. Nu există normalitate. Străbunica ta, pe care din păcate nu ai apucat să o cunoști, încerca mereu să mă integreze în lumea pe care o considera normală: trebuia să, ghici ce?, vorbesc mai puțin, să mănînc mai mult, să fiu mai cuminte, mai devreme acasă, mai… altfel. Mă iubea mult, dar nu înțelegea lumea în care trăiam eu. O lume în care orice e posibil și… bun. Așa că, Pisiloi, dacă iubești o femeie, bravo ție. (De fapt, cred că te invidiez!) Dacă vrei să te muți în China, o să îmi fie foarte dor de tine, dar e ok. Dacă vrei să fii chimistă, șahistă sau dansatoare, e ok. Orice e ok. Scopul tău în viață e să fii fericită. Tot ce spun ceilalți despre ce nu le convine este legat de ei înșiși, nu de tine. Nu lăsa pe nimeni să încerce să te înregimenteze. Trăiește cum vrei, o viață ai. Atîta doar că sper să nu mă bagi într-un azil cu prima ocazie. Nici eu nu bag pe Buni, așa ca am karma de partea mea. =))
4 Comments
RoxanaM
16/06/2014 at 10:07 AMPunctul 2, congrats. Si mama s-a luptat si cu bunicii si cu tata inca de cand eram mica sa nu ma invete sa mananc mai mult decat trebuie pentru ca o sa vina o vreme cand, fata fiind, o sa iti prinda bine sa ai deja deprinderea asta, mult mai bine decat sa te chinui cu diete ca toate fetele de varsta ta.
ady
21/06/2014 at 5:48 PM3. eu am aflat abia prin anul 2 de facultate. dupa juma’ de adolescenta si un an 1 de facultate petrecut incercand sa fiu „normala”, a se citi „ca altii”, si nereusind de nicio culoare. la un seminar de psihologie a venit vorba de „integrare” si „normalitate”. la care profa a replicat ca „normalitatea” este un concept care nu are aplicabilitate in viata reala. atat timp cat fiecare din noi e diferit de oricare altul, nimeni nu-i normal.
m-am simtit eliberata.
recunosc, uneori mai ascund cum sunt si ce-mi umbla pe sub freza, mai ales pe la job, dar nu incerc sa fiu altcineva.
Mia
12/07/2014 at 9:57 AM„Tot ce spun ceilalți despre ce nu le convine este legat de ei înșiși, nu de tine.”
Asta mi-a dat de gandit…
expoprint
18/01/2019 at 12:33 PMDiscutabil…sa nu taci nu inseamna sa vorbesti aiurea, iar de multe ori e bine sa taci atunci cand este cazul.
La chestia cu mancarea …mananca cat te simti bine, dar nu cat sa te apuce dupa aia frustrarile cu aspectul, frenezia cu slabitul etc., iar normalitatea o facem noi cei care traim in ea si ne place cum o facem. Societatea o sa judece intotdeauna fie ca e bine fie ca e mai putin bine!