Cinema City ma invita alaturi de o cititoare la o seara inedita la cinematograf: inainte de film, avem parte de sedinte de make-up, goodie bags (adica nu sa pleci cu mana goala) si multe altele. Evenimentul incepe la ora 19:30, iar filmul, “Caut prieten pentru Sfarsitul Lumii“, la ora 21:00.
Din pacate, eu nu pot ajunge la eveniment, asa ca m-am gandit sa fac cadou invitatia unor fete care au nevoie de o seara de distractie. Daca vrei sa vii cu prietena cea mai buna la Ladies Night de la Cinema City Cotroceni, lasa-mi un comentariu si povesteste-mi despre prietenia voastra. Cum v-ati cunoscut, prin cate ati trecut, de ce va iubiti si puteti conta una pe cealalta.
Fii pregatita ca maine in jurul orei 12:00 sa afli daca ai castigat! Voi anunta pe blog numele celei care a castigat si ii voi scrie un email pentru a-i cere confirmarea ca va veni la eveniment. Am nevoie de un raspuns, desigur, ca sa stiu ca pot trece numele ei pe lista invitatelor.
8 Comments
roxana
11/07/2012 at 8:36 AMOh, ce bine ne-ar prinde noua o seara de distractie, o seara in care sa lasam stresul si grijile pe mainile baietilor.. 🙂
Am vorbit de nenumarate ori despre prietenia noastra si m-a facut extrem de fericita faptul ca multi isi doresc o astfel de relatie. Evident, au fost si persoane ce si-au bagat nasul si au incercat sa scoata scantei. Nu au reusit, pe noi ne leaga prea multe, mai multe decat credeam atunci cand ne-am cunoscut ( acum 2 ani pe internet). Ne-am prins una de alta inca de la prima conversatie si uimite fiind de toate coincidentele ne-am numit “surori”. Nu a durat mult pana sa ne vedem si nici mult pana sa simtim ca intradevar suntem surori – de suflet. E ceea ce de mica imi lipsea, e surioara pe care am pierdut-o cand aveam doar 1 an. Nu mi-a luat Dumnezeu ceva fara a-mi da mai tarziu ceva (poate) mai bun! Unde e una e si cealalta…
Dincolo de neintelegeri si mici certuri intalnite in orice relatie de natura umana de altfel, e atata compatibilitate in tot ceea ce ne compune; crede-ma ca nu ne mai mira nimic, nici cand ne completam propozitiile, nici cand ne citim gandurile, nici cand ne sunam FIX cand ceva este in neregula… simtim totul.
Impartim de cand ne stim totul, de la pachete primite de acasa, la cadouri, de la tigari la sticle de bere cand avem o seara a fetelor. Am impartit chiar si acelasi loc in ambulanta, din pacate.
Nu avem o relatie perfecta, inca ne descoperim, inca ne enervam una pe alta, inca ne suparam dar dincolo de neintelegeri simtim iubire! Micile neintelegeri sunt firesti, chiar necesare, pentru ca suntem diferite la urma urmei.
O iubesc si-mi doresc sa o surprind cu o seara de rasfat impreuna, stiu ca are nevoie de asta poate mai mult decat mine.
Si uite cum, din nou, m-am intins vorbind despre ea, despre noi. 🙂
Ivona
11/07/2012 at 8:52 AMSuntem prietene de mai bine de 8 ani, ne-am cunoscut in primul an de facultate si de atunci suntem nedespartite..tinem foarte mult una la alta, avem multe lucruri in comun si foarte multe amintiri frumoase impreuna. Am trecut prin multe evenimente mai fericite sau mai putin fericite precum restante, despartiri, revelioane, etc, si am ramas la fel de unite. Stiu oricand ca pot conta pe ea, prietena mea cea mai buna,mi-a fost mereu alaturi 🙂
miky
11/07/2012 at 9:04 AMPe Irina am adoptat-o de la o prietena comuna, acum cativa ani (sa tot fie vreo 4). Mi-e foarte greu si acum sa inteleg sau sa explic cum te “lipesti” asa de o persoana. Ne-am cunoscut in Germania, iar cand ne-am intors in tara am fost de nedespartit. Acum cateva saptamani a trebuit sa inchei un capitol si aveam nevoie sa ma mut. A trebuit sa-i dau un telefon si a fost suficient. Nu a cerut explicatii, nu a pus intrebari. M-a sustinut si atat.
Se spune ca dupa o anumita varsta e greu sa-ti mai gasesti prieteni adevarati, si daca nu i-ai avut pana atunci, sunt sanse mici sa ti-i mai faci. Asa ca sunt cu atat mai norocoasa 🙂 In octombrie, Irina pleaca pentru jumatate de an cu o bursa si deja ma gandesc ca o sa-mi lipseasca serile noastre libaneze, filmele siropoase si discutiile despre feminism sau relatii.
Irina Dumitru
11/07/2012 at 10:31 AMNici nu iti imaginezi ce bine mi-ai facut cu postul asta! Chiar daca nu o sa fim norocoasele castigatoare, m-ai facut sa realizez ca rolul meu in viata ei de viitoare miresica nu este doar sa alerg peste tot cu ea sa rezolvam chestii sau sa o sfatuiesc ce culori sa aleaga pentru aranjamente, ci si sa o ajut sa se destinda. Mai ales acum, cand, coplesita de grandoarea acestuia, pare ca a uitat ce eveniment special organizeaza..asa ca eu o sa-i reamintesc maine. Sau o s-o fac sa uite, orice o ajuta sa se relaxeze 🙂
Ne-am cunoscut in liceu si, desi suntem doua firi total diferite, ne-am completat perfect inca de la inceput. Prietenia noastra a dus la intalnirea dintre ea si varul meu, care s-a lasat cu scantei 🙂 In iulie isi vor oficializa relatia care de curand a implinit 9 ani! O sa le impartasim emotiile si o sa-i sustinem cu toate fortele noastre pentru ca sunt cei mai dragi prieteni ai nostri. Si, probabil pentru tot ceea ce am scris mai sus, ne-au ales pe noi sa le fim nasi. Nu puteau sa ne faca o bucurie si o onoare mai mare!
Stiu ca am inceput cu sfarsitul, dar sunt sigura ca ai inteles cat de importanta e ea pentru mine si invers. Parca asta trebuia sa descriu, nu? Scuze daca m-am intins 😛
Andra
11/07/2012 at 5:50 PMHmm:)..mereu ii aduc aminte ca atunci cand ne-am cunoscut, eu incercam sa ma imprietenesc cu ea, iar ea nici nu voia sa ma vada. Asta a fost acum aproape 10 ani, cand m-am mutat la alta scoala( in clasa a 6a) si am ajuns in clasa cu ea. Apoi, ne-am imprietenit printr-a 7a, intr-un final:D. Clasa a 8a ne-a despartit, dar am pastrat legatura, iar in clasa a 10a m-am mutat in liceul unde invata ea si am ajuns iar in aceeasi clasa. Acum am terminat amandoua facultatea, ea in Ploiesti, iar eu in Bucuresti, dar tot am ramas cele mai bune prietene. Nu a fost totul roz mereu, am fost si certate 1 an, dintr-un orgoliu prostesc nu am cautat-o, tot ea m-a cautat pe mine..imi pare rau acum ca a fost asa si ca mi-a demonstrat ca ea imi merita prietenia, dar eu pe-a ei, nu 🙁 Dar acum nu mai conteaza, a trecut si sper sa fim bff.
Evelina
12/07/2012 at 7:46 AMCea mai buna prietena este sora mea:) nu sunt prea multe de spus despre cum ne-am cunoscut..cand am venit pe lume, ea era deja acolo, asteptandu-ma. Cat am fost mici ne certam si ne paruiam mai tot timpul, dar maturizandu-ne, am ajuns sa ne ntelegem tot mai bine.. nu putem trai una fara cealalta, ea este cea la care ma duc cand am nevoie de un sfat, sau pur si simplu am avut o zi proasta.Stam impreuna, pentru a putea in fiecare seara sa ne petrecem timpul amandoua. Nu-mi imaginez viata fara sora mea, my best friend. Sunt convinsa ca s-ar bucura, sa mergem la Ladies Night 🙂
Ana
12/07/2012 at 10:29 AMNu-mi aduc aminte cand am cunoscut-o pe prietena mea cea mai buna. Probabil ca aveam un an. Desi sunt singura la parinti, cand ma intreba lumea daca am frati sau surori, ziceam ca da, pe ea si pe fratele ei. Am trecut prin multe, iar ea a fost acolo de fiecare data. Primul prieten, prima dezamagire (a doua si a treia), admiterea la facultate (ca sa vezi, aceeasi la care a fost si ea), m-a sustinut cand m-am hotarat sa renunt la master si sa plec in lume, a stiut mereu ce sa spuna si nu m-a judecat niciodata. Well, she’s my person.
Acum 3 ani ma suna din baia din aeroport, plangand pentru ca iubitul ei o ducea la Viena sa o ceara de nevasta si ea nu vroia sub nici o forma sa se marite. Si iata ca, acum doua saptamani, a spus “da”. S-a facut mare si sunt tare mandra de ea.
Sunt sigura ca s-ar bucura mult de o seara de rasfat la Ladies Night.
cine merge la Ladies Night la Cinema City? » Andressa
12/07/2012 at 11:04 AM[…] fetelor, pentru comentarii. M-am incarcat cu energie pozitiva citind atatea povesti despre prietenii […]