Am ajuns la o varsta la care pur si simplu nu stiu cum sa imi mai fac prieteni. Ii am pe cei facuti in scoala / facultate, apoi mai sunt colegii de serviciu si oameni cunoscuti din online acum 5-6 ani. In total, nu sunt foarte multi. Dar sunt prieteni la care tin si pe care sper sa-i pot numi prieteni si peste 10 ani.
Dar ce faci de la o varsta incolo, cand nu mai ai nici coleg de banca, nici excursie cu clasa, nici de blog-meet-uri nu mai ai chef? 🙂 Va zic eu, iesi la agatat de prieteni!
La un moment dat, dupa mai multe weekenduri in care putinii nostri prieteni aveau treaba si nu puteam face o gasca de iesit in oras, m-am hotarat ca ar trebui si noi sa mai iesim cu lumea. Si cum sa procedez? Am ajuns la penibila situatie de a-i zice unei tipe cu care am schimbat 3 vorbe la un eveniment: “Mie imi place de tine, mi se pare ca avem o chimie foarte buna, nu ai vrea sa iesim la o cafea?” =))
Tipa nici nu mi-a zis ca e de fapt maritata, nici ca nu ma place “in felul ala”, ci a inteles ce am vrut sa zic si a acceptat sa ne mai intalnim. Nu a mers. Ne-am mai vazut o singura data de atunci. It wasn’t her, it was me… Stiti voi.
Am mai lansat invitatii si am mai incercat sa ma vad cu oameni, dar va zic sincer: de la o varsta incolo nu se mai leaga prietenii! Nu inteleg de ce si cum, dar parca oamenii au ajuns la o menopauza sociala si orice ar face nu mai pot naste… amicitii.
Recent am agatat-o pe o tipa (sau nu stiu daca ea m-a agatat pe mine) cu care am mai iesit si (desi suna de parca as cauta swingeri!, ceea ce e foaret departe de adevar, sa fie clar!!!!) m-am bucurat sa vad ca si sotul ei e ok si ca si Testosul ii simpatizeaza. Asadar, am putea iesi in patru. Doamne, cum suna asta! =))
21 Comments
muti
13/12/2011 at 8:32 AMViitorul suna bine :)). Keep walking.
ocserver
13/12/2011 at 8:39 AM🙂 ia-te de gatit mai tu… 🙂
Ioana
13/12/2011 at 9:17 AMSo true. Nu ca ar fi un fel de – sa moara si capra vecinului, dar ma linisteste faptul ca nu sunt singura care se confrunta cu acest adevar crunt.
Ai observat cum ai in cercul tau de prieteni oameni cu diverse “defecte” pe care totusi ii iubesti (ca prieten si tii la ei) dar cand intalnesti o persoana complet noua cu acelasi defect fugi mancand pamantul?
Devenim incapabili sa tinem la oameni -just because that is who they are and you are not perfect either – si tot speram sa gasim the perfect friend.
Bogdan
13/12/2011 at 10:46 AMImi place eufemismul. Mi se intampla si mie de la o vreme, it must be the age. Si am observat ca nu poti forta lucrurile astea, trebuie sa vina de la sine 🙂
andressa
13/12/2011 at 11:24 AM@Bogdan:
da, trebuie sa vina de la sine. dar cand iesi cu aceiasi fosti colegi de liceu, cum sa vina de la sine prietenia cu altii?!
eu una sunt proactiva 🙂
ana
13/12/2011 at 11:27 AMah, cata dreptate ai 😀
andressa
13/12/2011 at 11:34 AM@ana:
vrei sa fii prietena mea?
tigara electronica
13/12/2011 at 1:52 PMda, e ingrozitor de greu sa-ti faci prieteni dupa o anumita varsta, plus oamenii din ziua de azi sunt prea legati de internet, nu mai stiu avea o conversatie cu cineva face to face 🙂 se panicheaza, ataca, sperie…
Ma bucur ca ai gasit ceva, tre sa iau si eu notite iesim si noi la agatat 🙂
ana
13/12/2011 at 1:59 PMmm, tentant, mai negociem la un vin sau brunch la simbio :))
Anca
13/12/2011 at 9:42 PMPot sa te invit la o cafea? :))
Tudor
13/12/2011 at 10:04 PMPai ar trebui ca toţi cei care au comentat aici să se întâlnească la o cafea, aţi vedea ca se pot lega prietenii şi acum, doar să fiţi relaxaţi. Unde rezerv o masa? 🙂
Florin
14/12/2011 at 1:13 AMwell, exact din acest motiv am pornit si noi The Social Kitchen :))
andressa
14/12/2011 at 11:03 AM@Florin:
Stiu! Si despre asta voiam sa scriu! Era al treilea articol din serie 🙂 Mor de ciuda ca sambata asta nu putem veni :((
Bogdan
15/12/2011 at 4:15 PMPoate ne intalnim la un eveniment bloggeresc 🙂
andressa
16/12/2011 at 8:50 AM@Bogdan:
abia astept. poate ma invitati si pe mine la evenimentele food-bloggeresti, apropo 😛
» Sa vada toata lumea! :) » Andressa
20/12/2011 at 10:11 AM[…] fiecare zi cu zambetul pe buze! Si pentru ca tot scriam recent despre cat de greu este sa iti faci prieteni noi, as vrea sa ii fac o dedicatie speciala Elenei, o persoana pe care am cunoscut-o acum putin timp si […]
Provinciala
20/12/2011 at 11:10 AMpoate ca e mai bine as. sufar si eu de observatia ta. din cei multi s-au triat putini da’ buni si asta ma bucura.
chimia despre care vorbesti e tare greu de gasit dupa o anumita varsta probabil pentru ca devenim tipicari, mai putini toleranti, avem alte prioritati…
stii vorba aia de cand eram mici: “eu nu voi ajunge (ca x, y) asa niciodata”. si la un moment dat, fara sa vrei ajungi exact asa.
andressa
20/12/2011 at 12:40 PM@Provinciala:
de ce sa fie mai bine asa? e bine sa castigi noi prieteni, mai ales ca unii dintre cei vechi se muta din oras sau ciar din tara sau intervin alte schimbari in vietile voastre si nu mai ai cu cine sa vorbesti cand ai o problema, nu mai ai cu cine sa petreci o dupa-amiaza placuta, cand vrei sa uiti de probleme, nu mai ai cu cine sa pleci in vacanta… Eu ii iubesc pe prietenii mei vechi, dar sunt deschisa sa intalnesc si alti oameni. Uite, si noi doua am putea sa fim prietene, nu? 🙂
Provinciala
21/12/2011 at 6:23 PMar tebui sa trecem testul cafelei mai intai, nu crezi?:)testam?
andressa
21/12/2011 at 6:58 PM@Provinciala:
sigur 🙂
Provinciala
21/12/2011 at 8:21 PMit’s a date. ask your people call my people w’ll do ..coffee