Am si eu un of. Nu reusesc sa vad o emisiune Dansez pentru tine de la cap la coada. Dar prind fragmente din fiecare emisiune. Ce ma deranjeaza? Momentul in care dansatorii spun cu ochii in lacrimi, tinand un copil de 11 ani langa ei: “Acest copil nu are viitor. Daca ii mor bunicii el va ramane singur! Trebuie sa-l ajutam ca sa nu ajunga pe strada!” Si copilul plange si el.
Eu inteleg ca acest concurs ii ajuta pe copiii astia. Dar cum sa-i spui unui copil ca e un amarat ca va ajunge pe strada daca perechea sa nu va castiga concursul?! Asta era un exemplu de exprimare, s-au gasit si alte formulari. Ca nu stie ce inseamna copilaria, ca nu se bucura de viata, ca nu are nici o sansa in viata in aceste conditii etc. La 11 ani esti destul de mare sa intelegi multe lucruri, dar – cred eu – nu destul de mare sa auzi asa ceva si sa fii aratat la televizor ca un amarat fara speranta. Scopul scuza mijloacele?
