SoWhat ne povesteste o intamplare dureros de simpatica si de… familiara!
Am patit-o si e: m-am pregatit de o seara memorabila si chiar a fost memorabila… din punct de vedere profesional.
Asta da departament de resurse umane! 🙂
Uncategorized
Te vreau… angajata.
Posted on 28/10/2007
6 Comments
DeMaio
28/10/2007 at 11:12 AMSplendid! Nu mă miră, sincer =))
MyMind
28/10/2007 at 11:21 AMofftopic>
Asta este primul meu post pe blogul asta desi il citesc de ceva timp…
Bobocel
28/10/2007 at 1:36 PMsa inteleg ca nu te-ai ales nici cu job-ul nici cu baiatul?
andressa
28/10/2007 at 2:00 PMpai nu-mi doream jobul! :))
si nici de el nu mi-a mai placut dupa acea faza. 🙂
Bobocel
28/10/2007 at 2:52 PMuneori ma mir si eu ce pot sa aiba in cap unii :)) dar luand-o si pe partea cealalta..poate el se gandea ca daca iese la inaintare cu job-ul, o sa aiba si mai mare succes in fata ta (poate si din simplu fapt ca o sa fi alaturi de el mai mult timp)
psihaqua
29/10/2007 at 8:25 PMPoate a fost baiatu’ prea deep, si el de fapt iti oferea un post de prietena. Daca te gandesti bine e ca un job. Acum depinde daca vrei sa fii si platita pentru asta… (unora, prea multe de altfel, le place). Au trecut vremurile in care se cerea prietenia. O alergai prin spatele blocului, mai jucai un elastic… si cand o intrebai “vrei sa fii prietena mea?” … se rupea ceru’ in doua cand iti zicea “iti zic maine”. Ca deh… al draq de schimbatoare mai sunteti…si pretentioase…tu ai zis-o 🙂