despre suparare

Dan

“Ai nevoie de un stadiu intermediar, de un cocon din care sa iesi fluture. Nu se poate sa te transformi direct, asta se intampla doar in desenele animate.” Really? Ai uitat de PMS? 🙂
“Si ce ma enerveaza cei care se supara pe cineva pentru ca e suparat! Sau care se asteapta “sa-ti treaca mai repede”. Sunt melodramatica, stiu, dar ii spui tu soarelui sa rasara mai repede sau vantului sa nu mai bata? Lasa natura sa-ti urmeze cursul.” Dar uiti ca poate sunt unele persoane care nu suporta sa te vada suparata si poate si stiu ce sa faca sa-ti “treca mai repede”, nici cu ele nu esti de acord?
In rest, iti dau dreptate, sa zicem… 🙂 Fuck’em, right?

silvia

ei da, dar sa stii ca m-am simtit bine citind postul tau. nu m-am mai simtit cum ca ar trebui sa ma simt vinovata ca sunt suparata. si e un lucru bun 🙂 si m-ai mai nimerit si prin partile bune de multe ori deci se compenseaza

mihai peticila

Sunt suparat! E o zi din aia în care totul mă calcă pe nervi: m-am spalat cu apă minerală pentru că la robinet nu curgea nimic. Nici caldă şi rece. Până seara. La serviciu toţi au nelămuriri, nemulţumiri, sensibilităţi, greşeli, antipatii, dosare, termene, probleme, urgenţe, neconcordanţe şi, nu ştiu de ce, dar azi mă simt prea obosit pentru toate astea. Cred că o plimbare mai ajută din când în când, mă mai scoate din griji şi îmi scade semnificativ gradul de sictir – sau cum îi mai zice tot omul – stres!
Atat

pauldumitru

e dreptul fiecăruia să fie supărat. şi e normal să fii supărat sau trist din când în când, pentru că viaţa e schimbătoare. şi dacă acum e soare, nimeni nu îţi garantează că mai târziu nu va ploua şi că ploaia nu te va uda

cred că tocmai atunci când eşti supărat se văd oamenii care ţin la tine cu adevărat, pentru că, dacă ţii la cineva, ţii la el şi când zâbeşte şi când plânge 🙂

iio

Cand e vorba de suparare, incerc sa tin cont de cateva lucruri

“It’s all right to be wrong
But it ain’t okay to pass it along”

de ce zicea Paler,

“Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să
fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău.”

de teoria mea revolutionara :),

Am citit undeva ca e nevoie de 20 de minute ca senzatia de satietate sa ajunga la creier. Acum ii dau supararii termen limita de o jumatate de ora.. dupa aia aduc buna dispozitie cu forta 🙂

si de un mic secret,

We do not sing because we are happy, we are happy because we sing. If you wanna be happy, find the happiest song and sing it!

Dar toate astea pentru ca mie nu imi place supararea.

Sunt oameni carora le place la nebunie sa fie tristi si intorsi pe dos, starea asta ofera si ea o identitate. Si desi lor s-ar putea sa nu le placa asta, orice suparare pana la urma.. trece.

Keos

Frumos spus, uneori merita sa fii suparat, unii oameni chiar trebuie “suparati” un pic uneori ca sa arate ce pot.

ale

doamne ;x;x;ximi face placere sa citesc asha cv … nu sunt suparata pe o persoiana anume … sunt asha … nu pot sa rad… am asha o stare de neliniste .. sunt fff sesibila si imi vine sa plang din orice in astfel de momente…. dar .. dupa ce am citit ce ai scris .. nush .. dar chiar m’am linistit ..
ms … imi place ce scrii si despre ce scrii

ioana

sunt suparata si nu stiu ce fac ma doare capul incerc sa ma gandesc la alt ceva sa fac ceva dar nimic vreau o viata noua vreau sa\ fiu singura doar cu sotul meu sa nu mai fie si maicasa si sorasa si ceilalti. stiu ei ce e bn pt noi de fiecare dat vreau sa iau decizi singura nu sa mai particite si alt cineva. datimi un sfat??????????????????

Mara

sunt foarte suparata.Trista,mahnita…Stiu ca lucrurile se rezolva prin comunicare,insa de asta data nu pot alege o astfel de cale.Ma intristeaza ingrozitor relatia cu fratii mei si familiile lor.Suntem relativ bine,fara certuri si discutii neprincipiale,insa exista lucruri intre noi care trebuiesc lamurite.Mi-e teama ca spunand lucruriloe pe nume voi complica totul si nu voi fi inteleasa cum trebuie.Asa ca sunt nevoita sa ma prefac,da asta fac,asa ca sa nu supar pe nimeni.In schimb sufletul meu geme…si sufar…

luiza

frumoase versuri….sunt si eu suparata….ganditoare…oare cum era daca alegeam cealata carare….off…m-am saturat

martin

E mult adevar in a spune ca e un drept fundamental in a fi suparat.E o stare care intr-adevar poate face rau, dar cum altfel te poti manifesta cand toate o iau razna la un moment dat si simti ca nu masi poti in nici un fel sa redresezi ceea ce s-a intamplat deja?
Cand toate se duc de rapa inainte sa iti dai seama?
Asa ca, sunt suparata si e dreptul meu.+-

monica

Am citit articolul printre lacrimi,de ce trebuie sa fim suparati intre doua fericiri?

Theo

nimeni nu l poate impiedica pe cel ce sufera sa creada ca suferinta lui e cea mai mare.am 17 ani,dar sufar mai mult ca oricine.asa cred eu.cand esti suparat ai nevoie de cineva,dar parca nu ai nevoie de nimeni.nu stii ce sa faci,nu ai stare..trebuie sa fii in permanenta miscare,sau sa lasi suferinta sa te acopere.nu stiu daca voi veti crede,dar eu pe fond nervos am facut ulcer gastric.de ce?din cauza unei relatii cu un tip de 23 de ani,care a promis multe,si nu le face?pt ca e departe,si trebuie sa platesc numai eu drumul?de ce?daca nu dai de suferinta nu dai de fericire.dar parca e prea multa suferinta,doare prea tare.pentru cei care vor sa mai vorbim despre chestii din astea,la care sunt as,id-ul meu este just_3_u.

nelu

Cred ca supararea este asa cum s-a scris initial de Andressa. Comentariile nu le-am citi pe toate insa cred ca supararea face perte dintr-o manifestere intima atunci cand ajungi la neputinta de a face/realiza ceva, este un fapt care poate duce la stari nedorite – de la oftaturi, lacrimi pana la depresie. Supararea este un mod de auto critica pentru ceea ce ai facut fara sa tii cont de imprejurarile faptei
tale si sa anticipezi ca acele fapte pot provoca explozia acestui sentiment aparut ulterior.
Dupa Andressa, supararea este un capriciu. Personal cred ca este mult mai mult. Supararea poate deregla normalitatea lucrurilor pana la sistemul imunitar al persoanei. Supararea este o manifestare nedorita de nimeni si creaza stari incomode celor din jurul tau. Daca n-o explici esti banuit de fel de fel de lucruri, inclusiv ca ai facut ceva cu intentie si cu vinovatie sau subestimarea permanenta a persoanei care prefera aceasta stare.
Supararea trebuie ocolita ca pe un crater in care ai putea cadea si nu esti sigur daca scapi nevatamat. Daca totusi crezi nu poti trece fara suparare de un moment inseamna ca ai sufletul inchis intr-o carapace mata si rezistenta la oricare solutie. E vorba de puterea ta de decizie daca poti, sau a altora daca nu poti, pentru a consulta un psihiatru.
Exista remediul la suparare:
– prezenta unei alte persoane suparate care sa se destainuie si sa contribuie la o aerisire sufleteasca;
– prezenta unei persoane care sa poata sa schimbe starea celui suparat prin bancuri si a altor expuneri hazlii prin care sa se obtina rezultatul ca supararea este tardiva;
– asteptarea persoanei pentru a se convinge singura ca supararea nu aduce nimic bun in sistemul uman;
– cunoasterea modalitatilor de a trece peste suparare si vointa de a putea percepe aceasta modalitate.
– consultarea unui medic psiholog;
Accept provocari la tema. Precizez ca nu cred c-am acoperit subiectul insa intentia se vede. Am scris dezimvolt.