Bun venit in cartier!

Bataile de ciocan si sfaraiturile de bormasina ce incep sa rasune zilnic de la 8 dimineata anunta voios ca noii proprietari ai apartamentului de langa mine se instaleaza. Am aflat, bineinteles, de la o vecina de tranzactia imobiliara de sub nasul meu, inainte sa fi inceput circul renovarii.

Ma intreb cat timp masurat in batai de ciocan si baraituri de bormasina voi indura pana ce apartamentul va fi gata. Eu le urez bun venit de pe acum!

O sa le placa aici.

Chiar daca dureaza putin pana te obisnuiesti sa ai statie de autobuz in fata scarii si cum parcul auto nu a fost schimbat in totalitate in ultimii ani, franele scartitoare anunta fonic pe la 5 a.m. prima masina de pe traseu. Dar in fond e misto sa te uiti pe balcon sa vezi cand vine autobuzul si sa cobori la fix!

Si e suparator si tramvaiul pentru ca claxoneaza ca dementii vatmanii cand masinile stau la semafor calare pe sine. Dar unde sa stea si ei?, intreb retoric, ca sunt masini parcate pe o banda si le ramane o jumatate de banda de mers pe dansa. Si claxoanele vatmanilor vor ajunge de neobservat in timp. Cu riscul de a-ti pierde din acuitatea auzului. Ce ziiici? Dar macar nu esti nervos, ci doar surd.

Pe vecinii mei noi s-ar putea sa ii deranjeze si ca nu avem locuri de parcare sau, mai bine zis, ca toate locurile de parcare sunt ilegale si ca, din cand in cand, primim prin posta, cu drag de la Politia Romana, cateva amenzi, spre disperarea postaritei care are de dat tuturor din bloc cate un plic si cara atarnate de umar zeci de kilograme de hartie in acele zile. Dar poate vecinii mei noi nu au masina. Traficul e oricum ingrozitor. Si eu merg pe jos si cu metroul din convingere. Sper sa fie ecologisti.

Ca tot veni vorba, unii vecini lasa gunoiul pe podeaua de la ghena, nu pun punga pe tobogan. Motivele imi sunt necunoscute. Iar gunoiul astfel abandonat lasa zeama urat mirositoare, foarte primitoare pentru insecte de tot felul. Si cum femeia de serviciu nu vine prea des, ca nu vor vecinii sa ii dubleze salariul de marimea unei alocatii facand cheta cu 1 leu de apartament lunar, femeia vine rar. Numai bine sa se instaleze sacii aia la ghena pana la tavan. Eu am incercat sa rezolv problema mergand hotarata la niste vecini care se mutasera in aceeasi perioada in care au aparut sacii pe jos. M-am dus la ei si i-am intrebat de ce lasa gunoiul pe jos. Si tanarul care mi-a deschis a zis simplu: “Nu noi.”. Eu, dezarmata de raspuns adaug: “V-am vazut!” (minciuna sfruntata, dar am crezut ca tine!) si ala, tare pe pozitii, a dat din umeri; “Nu stiu ce ati vazut, nu noi il lasam. Noi nu avem saci galbeni.” Asa ca mi-am luat privirea tampa la mine acasa spunand “Ihim, bine, multumesc. La revedere.” Asa ca vecinii mei noi nu au decat sa gaseasca ei o solutie, eu am incercat si nu mi-a iesit.

Le urez vecinilor mei noi bun venit si ii si avertizez ca se fura din cutia de scrisori. Adica eu de luni bune nu mai primesc toate facturile. Recunosc ca nu am cutia de scrisori incuiata, dar de ce ar umbla cineva acolo si de ce mi-ar lua cineva facturile? Macar daca le-ar plati! Dar pana acum, nu m-am trezit cu facturi platite si chitantele aferente pe pres. Asta e.

Partea buna a lucrurilor este ca la etajul al doilea avem o oglinda venetiana. Cine se mai poate mandri cu asta? Ce-i drept, poate pentru ca suntem urati cu spume in acest bloc, oglinda din lift nu rezista mai mult de doua zile fara sa ajunga tandari pe podea. Daca mergi pe scari insa, te poti uita in oglinda venetiana pusa langa usa unui apartament abia renovat.

Rad cu lacrimi cand ma gandesc ca as putea sa ma duc la noii mei vecini si sa le spun cu gesturi de hipo-hopperita: “Yo, asta e cartierul meu!” Si asa e! Ieri am primit o carte postala de la doua prietene care au fost in Sibiu de curand. Nu-mi stiau adresa asa au scris doar numele meu si “soseaua Iancului”. Nici macar Bucuresti nu scrie! Si a ajuns. Cu stampile, cu tot. Chiar Posta Romana a adus-o! Ca atare, sunt “Andreea din Iancului” hahahahaha!

Bun venit la mine in cartier!