Chestiune de viata si de moarte

Azi dimineata, cand a sunat la usa cineva, am protestat de sub plapumioara injurand a mia oara vecinii matinali. “Nu ies de aici, nu ma intereseaza cine eeeee!”, am bombanit in patut si Ina a deschis usa. Si ea era tot in pijamalute, ca orice lady la ora 8 am.

Am auzit vocea unui tip care vorbea in poloneza, am auzit-o pe Ina spunand “I don’t speak Polish” si in scurt timp oamenii rai si matinali au plecat. Ina a zis ca au oprit gazele si ca pe la 3 dupa-amiaza le vor da drumul, asta intelesese din mima lor. Apa calda a disparut si ea pentru ca avem centrala pe gaz, in sfarsit.

Acum a sunat la usa acelasi individ (cred, dupa voce). Am aflat vazandu-l ca era mustacios. A zis iar in poloneza diverse, eu am zis ca nu inteleg. Am lasat usa larg deschisa si el s-a uitat la un contor. A bagat o scara in casa, s-a cocotat, a umblat pe acolo, a mai zis ceva. A mers la aragaz, m-a intrebat ceva, eu am dat din umeri. A aprins aragazul, a mai vorbit cateva minute. Eu m-am uitat la el. A aprins toate ochiurile si ne-am uitat amandoi la flacari cam 30 de secunde. A fi fost frumos chiar, daca usa apartamentului nu era larg deschisa si daca vreo cinci babe nu isi lungeau gaturile sa vada ce si cum e treaba.

Omul a plecat usor nemultumit, dandu-mi indicatii pretioase despre utilizarea aragazului, evident, in poloneza. Concluzia? S-ar putea sa fiu in pericol de moarte. Asa ca pana nu vine proprietarul, vorbitor de poloneza, desigur, nu dam drumul la aragaz!

La facultate iau lectii de ploneza, dar dupa prima lectie, abia stiu sa spun “Ma cheama Andreea”. Va mai dura deci pana voi intelege chestiuni legate de tevi, presiunea gazului etc.