Cand maica-mea era pustoaica, voia sa devina profesoara. Era visul ei. Sa aiba catalog, sa dea lucrari, sa aiba satisfactia ca a invatat pe cineva ceva. I se parea extraordinara lumea profesorilor.
Cand eu eram ceva mai pustoaica, voiam sa fiu actrita. Mi se parea ca e cel mai bun lucru care mi s-ar putea intampla: sa ma descopere un mare impresar. Sa improvizez pe scena, sa fiu celebra.
Advertisingul este actualul mare miraj. E o piata in dezvoltare, apar firme in domeniu, se fac angajari, apar facultati de publicitate peste noapte si lumea isi ia diplome peste diplome. Sa fii creative director este ceea ce vor multi pustani. Isi imagineaza ca fac brainstorming toata ziua, ca stau cu picioarele pe birou exclamand din cand in cand „Dar daca am incerca asta??” si apoi incaseaza cecuri grase. Ca-n filme.
Foarte frumos, ma gandesc. Unii din cei care ziseaza la asta, se dezmeticesc la un moment dat, altii isi vor urma visul, iar dintre acesti „altii” – cativa vor fi chiar foarte buni la asta. Dar advertisingul in Romania nu e asa de roz, in momentul asta, constat cu tristete.
Aveam o parere mult mai buna despre advertiseri inainte sa ma duc sa casc gura la Olimpiadele Comunicarii anul trecut. Am fost la o conferinta cu numele „campanii de succes”. Ni s-a prezentat foarte frumos chiar de catre autori campania „Discriminarea ucide vise” – o campania impotriva discriminarii minoritatii rrome. Cand am intrebat la sfarsit de ce e o campanie de succes, adica de ce e mai de succes decat altele, dl „Creative Director” si-a iesit din pepeni. Mi-a spus ca nu se poate masura toleranta! Am zis ca asa e, dar se pot masura numarul de apeluri la un hotline, numarul de participanti de la un eveniment, suma de bani donata etc. Campania nu avea astfel de obicetive masurabile (SMART Objectives – Specific, Measurable, Achievable, Realistic, Time Bounded). Si era facuta cu bani de la guvern. Si era prezentata unor pusti ce voiau sa lucreze in domeniu. L-am mai intrebat lucruri despre studiul facut inainte de campanie – cazuri de discriminare – sunt numeroase? Lucruri generale, sa ne facem o idee despre publicul tinta. Nu stia. El voia sa atinga oamenii la coarda sensibila si a folosit copii. Ok.
Ni s-a pezentat si campania cu „Gala Societatii Civile”. M-am abtinut cu greu sa intreb cum definesc ei societatea civila, pentru a nu crea un moment foarte penibil. Desi eu cred ca ar fi trebuit sa stie foarte bine la ce faceau ei reclama – de ce se dadeau premii acolo si cui. Ni s-a explicat in 45 de minute ca echipa a facut un brainstorming legat de „gala” si si-au dat seama ca ar putea merge pe ideea de „podium”. Asa ca au fotografiat chestii care aratau ca un podium de pe strada (de aici civila, v-ati prins nu-i asa?): pietre de pe strada, desene pe asfalt etc. Nici o legatura cu ideea de „societate civila” – ci doar gala. Ok. A mai venit un nene de la o agentie de publicitate care ne-a prezentat „retete de succes” – si acum citez: Sexul se vinde. Violenta se vinde. Umorul se vinde. Trebuie sa sochezi. Si alte cateva sfaturi pretioase. Wow, o perdea mi s-a luat de pe ochi… Acum stiu sa fac o campanie de succes, dati-mi doar bani 😀
In breasla sunt oameni si oameni, ca peste tot. E un domeniu in dezvoltare, e cu atat mai normal.
Sper totusi ca cei care vor sa devina Bogdan Naumovici cand se fac mari sa fie profesionisti, nu persoane cu inspiratie trecatoare.
14 Comments
Cristy
17/01/2006 at 10:04 PMInteresant mesaj, un dush rece pentru unii, dar ce te-a determinat sa scrii acum despre asta ? 🙂
radu_pizza
17/01/2006 at 10:56 PMDe ce nu s-a facut mama ta profesoara pana la urma? 😛
Amoral
18/01/2006 at 12:10 AM1. Subscriu la intrebarea lui Radu. Nu poti sa lasi informatia asa. Un citat aproximativ dintr-un dramaturg rus. „Daca in primul act bati un cui in perete si pana in ultimul nu se spanzura nimeni de el cuiul e in plus”
2. Nu exagerezi cu critica? Am vazut si eu manifestarile respective. Parca nu erau asa groaznice.
maus~
18/01/2006 at 1:44 AMastept toata ziua sa scrii pentru asta?!?!
jus’ kidding.
hm… k sa fiu in spiritul miscarii – care, dupa cate am realizat eu, e intitulata „fir-ati ai naibii de capitalisti” – tre’ sa gasesc nod. uite-l sexul vinde (nu „se” vinde… aia e alt business de vis :)), violenta vinde etc.
apoi… k sa intind coarda… ce cauti la manifestari din publicitate? nu stii k toti oamenii din advertising sunt niste neintelesi? sau t consideri de-a lor, deci cu capacitatea d calcul…? 😛
anyway, eu m-am gandit asa (acum ma duc sa fumez si mi-a venit sa dau Ctrl-S): eu vad mai multe cauze pentru ineptitudinea creativilor respectivi.
la modul obiectiv… coordonatorii proiectelor (clienti and the likes) au si ei capacitatile lor, au dead-line, au gusturi si slabiciuni. atunci cand agentia are un pet project pe care il impinge d la spate, si mai vezi si cat timp mai ai pana la predare… esti tentat sa spui ok.
apoi la modul subiectiv… societatea e d vina. initial toti tinerii care viseaza la advertising viseaza sa fie fotbalisti/cosmonauti/actrite/….. evident dupa aia cresc si din diverse motive obiective visele astea dispar. dar tot spre un model de succes t indrepti. publicitatea vine, deci e un succes (fortez un pic nota). plus k din scoala sunt apreciati „dasteptii”. dar cireasa d p tort e lectia d la parinti: poti fi orice vrei, atata timp cat iti doresti cu adevarat. e greu sa recunosti k nu ai talent, creativitate, spirit de observatie..,. asa k o tii p a ta pana dai cu capul de prag. reality bites. dak cumva ocolesti asta… ajungi in scoli superioare. fiind o lume in schimbare, ti s preda ceva oricum relativ depasit. plus k scoala e scoala, deci e extenuanta psihic. cand scapi, vrei sa intorci lumea cu susul in jos. sa negi ce exista si sa „creezi”. cum nu prea are cine sa t mai traga p pamant – oricum toti sunt niste dobitoci, nu? – incerci sa bagi p gatul clientului …
m~
18/01/2006 at 1:58 AMPARANTEZA: bai nene, incompetenti rau weblog. mi-au taiat din comment.
…campanii care iti pun tie in valoare creativitatea. nu d alta… dar e logic k asta sa puna si produsul in valoare, nu? ta-daaa! failure. fiasco. adik… p cuvantul meu, super-laudata reclama cu „era tacsu’ bah!”, nu-mi spunea nimic altceva decat star wars, piata si caterinta. a durat f mult pana m-a intrebat cineva dak am vazut reclama la thomson (eu nu ma uit la tv decat accidental). am spus.. nu. o prinsesem de 3 ori.. habar nu aveam c incearca sa-mi explice ai lu’ leo.
reluand de la „ta-daa”. campaniile creative sunt laudate si premiate. chiar nu sunt in masura sa spun cat de mult le cer clientii… orisicat, agentiile/creativii sunt cel putin motivati sa scoata pe banda (in fine, banda e creativitatea lor… nu e chiar ceva mecanic) reclame funny. si… cam aici e cercul complet. care e vicios(at?).
cu riscul de a-mi strik orice renume ink in fasa… amoral are un micro-point 🙂 eu nu stiu cat esti de aproape de lumea advertisingului (povestile prietenilor nu se pun)… dar in general dak judeci aspru din exterior ceva c nu intelegi, e obligatoriu sa gresesti.
admit, e blogul tau si e datoria ta sa fii superficiala/acida/cinica. dar e util sa stii k d cate ori sintetizezi situatia generala a unui domeniu care „inghite” milioane de dolari pe an intr-un post de 5 paragrafe (stiu k sunt 8, dar primele 2 sunt introducerea iar ultimul e concluzia. k la scoala :P), vei gresi.
PS: renumele mi-l stric dand din nou dreptate… unui blogger amoral. care citeaza dramaturgi rusi. jesus… how f’kin lame is that? despre faptul k iar scriu comment… no comment.
PPS: am o prietena care e secretara la o agentie masiva. am presupus k visul ei e sa ajunga printre „ei”. m-am inselat, n-are nici o ambitie de gen. are altele legate de agentie, insa.
PPPS: amoralu mai si da cu bata in balta. …
pissedOn~
18/01/2006 at 2:02 AMfuck me! imi scrie k mai am 100 d caractere, da’ iar imi taie o propozitie! una! unbe-f’kin-lievable. asa k n-o mai scriu. na! sa vad: o pune sistemul (them)?
andressa
18/01/2006 at 1:23 PMradu pizza – pentru ca pe vremea ei sa faci ASE-ul era „de viitor”. ca si acum de fapt 🙂
amoral – eu am constatat doar ca oamenii care facusera o campanie nu stiau cum sa-i masoare impactul sau nu stiau destule despre produs/eveniment/serviciu. Maus, cum sunt aspra? E doar o observatie. Tragem fiecare concluziile.
mauss- „E blogul tau si e datoria ta sa fii superficiala/acida/cinica” :)))) no comment.
cat despre deadlineuri si alte constrangeri, oameni suntem, categoric, dar asa e in fiecare domeniu. propun sa ne uitam pe un cod de etica al breslei, sa vedem ca nu e o scuza.
plus ca eu am precizat ca zapacitii aia nu erau neparat reprezentativi. poate doar organizatorii s-au grabit sa-i invite sa tine prelegeri. dar nu cred ca asa sunt toti cei care lucreaza in domeniu. dimpotriva. dar sunt si oameni de felul asta…
maus~
18/01/2006 at 1:32 PMas da din umeri da’ nu exista emoticon pentru asta. *shrug* 🙂 si nu-mi mai scrie numele cu 2 s sau cu litera mare, k Andresa? 😀
andressa
18/01/2006 at 1:40 PMok, maus
🙂
maus~
18/01/2006 at 2:37 PM– cat despre deadlineuri si alte constrangeri, oameni suntem, categoric, dar asa e in fiecare domeniu. propun sa ne uitam pe un cod de etica al breslei, sa vedem ca nu e o scuza. –
asa esti aspra.
plus k t contrazici (tu si amoralu caruia ii scapa sa spuna numele dramaturgului lasand „informatia asa”): omeni suntem dar nu avem scuze. si sa dea naibii dak astia au vreun cod d etica. ma refer la ratonii care „vand sex” (mi-a placut asta).
andressa
18/01/2006 at 3:14 PMbine, sunt aspra atunci…
Amoral
18/01/2006 at 4:18 PMNumele dramaturgului e Cehov. Nu vroiam sa fac pe desteptul, cu atat mai mult cu cat citatul este aproximativ.
radu_pizza
18/01/2006 at 9:33 PMMaus, nici daca numele tau e la inceput de propozitie n-are voie Andreea sa-l scrie cu litera mare? 🙂
ABJECTU
18/01/2006 at 10:47 PMfrate, nah… rahat… io’s din interior, asha ca va zic voo: nimic din ce vedetzi nu e asha cum pare. advertisingu la noi e doar mita, influentzari shi dirijari, spalari de bani shi prietenii de conjunctura. poate doar 1\% sa fie cum ar trebui sa fie… in rest, mult cacat. asha ca a posta doar in 5 paragrafe idei despre acest vast subiect – nah, io zic ca deja asta e indulgentza. brava la autoarea textului. fata, ai aprecierile mele. pt ca ai dreptate. nu inghitzi ce tzi se da. in lumea aia 99\% e numai minciuna. shi curvaraseala. ce ramine, 1\%, e creativitate. pe care nimeni n-o baga in seama.