Anticipam plecarea mai mult decât o vacanță exotică. Mă tot gândeam cum să mă pregătesc: să mai slăbesc, să mai citesc, să îmi cumpăr un alt geamantan. N-am făcut niciuna din astea. Din toamna anului trecut și până acum timpul a trecut prea repede ca să apuc să sar peste o masă sau să fac pilates la perete. Parcă am clipit și deja era iunie. Vorbesc despre ceea ce mi ce pare partea cea mai interesantă a programului EMBA în care sunt înscrisă: participarea la cursuri la Maastricht University, în Olanda. 4 cursuri, unul după altul, de la 09:00 la 17:30. 2 săptămâni în care stai cu colegii aproape tot timpul. Un efort fizic să stai la cursuri atent atâtea zile, dar și unul psihic, ieși din zona de confort mult, ești înconjurat de persoane pe care le cunoști puțin (de puțin timp, întâlniți doar în contextul școlii, cu backgrounduri foarte diferite). Este un efort de adaptare asiduu.
De la a-mi face bagajul pentru două săptămâni pentru un loc în care plouă des, până la a-l trage după mine prin gări, să ajung efectiv acolo mi s-a părut o imensă provocare. Nu am uitat să iau la mine un tirbușon sau trusa de machiaj cu fond de ten, pudră, farduri, pensule. Toate au fost inutile: tirbușonul – pentru că acolo cam tot vinul se desface acum prin deșurubare, nu mai au dop de plută, iar fardurile – pentru că după prima zi nu mi-a mai păsat cum arăt (în carne și oase sau în poze). Am transportat 20 de kg, plus un ghiozdan cu laptopul, o carte si 2 perechi de ochelari de soare. M-am întors cu 3 kg în plus față de cele de mai sus. Nu știu exact cu ce.
Am dormit într-o casă mare, împreună cu alți 6 colegi: aveam un living spațios și o grădină simpatică. Camera mea a fost la mansardă. Casa având acoperișul în două ape, doar pe mijlocul camerei puteam sta în picioare. Aveam 2 luminatoare pe care le țineam deschise mereu ca să intre aerul și ca să văd cerul. Într-o dimineață, pe la răsărit, m-a trezit o răpăială: ploua torențial și apa îmi inundase camera! 😊
Am gătit pe rând unii pentru alții. A fost o experiență foarte intimă să ne oferim unii altora mâncarea pe care în mod obișnuit o pregătim pentru familiile noastre. M-am simțit foarte apropiată de acești oameni în toată perioada.
Am mers pe jos adesea spre Maastricht University, o plimbare matinală de vreo 40-50 de minute care îmi arăta frumusețea acelui oraș curat și ordonat.
Despre cursuri pot să spun doar că, pe măsură ce aflu mai multe lucruri, sunt mai dezorientată și mai deznădăjduită. Câte lucruri nu făceam bine! Cât mai am de învățat!
Cursurile pe care le-am avut la Maastricht au fost:
👉Thinking and Deciding for Business cu Radu Atanasiu
👉Boardroom Executive Simulation cu Istvan Kocsolade
👉Leading High-performing Teams cu Cosmin Alexandru
👉Managing Creativity and Innovation in Business cu Magda Ropotan
Primele 3 lucruri care îmi vin în minte din ceea ce am învățat acolo:
- Ask stupid questions.
- People need a purpose.
- To have high performance, you have to say NO to a lot of things.
M-am întors frântă de oboseală și cu multe assignments pe care trebuie să le predau vara asta. Plus sentimentul de „ce mi-a trebuit mie MBA?!”, dar merg înainte, tot înainte. Ca-n bancul ăla cu femeia de serviciu: merg înainte, ca în spate spălasem pe jos.
No Comments