Strictul necesar, marea dorință de Crăciun. Din păcate

O geacă. Un trening. Cizme. Adidași. Gel de duș.

Sunt bulversată de câteva zile, de când am trecut prin listele de dorințe de Crăciun ale unor copii și adolescenți care au mari lipsuri sau au probleme grave de sănătate. La școala fetiței mele se strâng cadouri pentru copiii care sunt în baza de date a unor asociații. Copiii au scris în scrisori ce își doresc. Am deschis tabelul convinsă că voi găsi o listă de jucării ca un catalog al unui magazin de jucării, cu păpuși sofisticate, roboți inteligenți, microscoape avansate, sau haine deosebite, costume de personaje de desene animate sau filme, salopete elegante, pantofi cu toc și cu sclipici, mărgele, jobene sau altele asemenea.

Pe măsură ce citeam, vedeam că doar câțiva copii și-au dorit jucării, iar marea majoritatea visau la lucruri de strictă necesitate, haine groase mai ales, încălțăminte, truse de igienă personală. Ce Crăciun o fi acela în care dorința ta cea mai mare este să ai o geacă de iarnă, un trening, gel de duș și șampon?

Cu câteva zile înainte m-am plimbat printr-un mall din București, așteptând-o pe fetița mea, care era la o petrecere de copii. Era atât de aglomerat și parcă toată lumea avea câte două, trei plase în mână. În zone cu restaurante era agitație mare, zgomot, toate mesele ocupate. O lume paralelă în care nimeni nu visează după geaca de iarnă, ci la un dressing mai încăpător, în care să ne încapă toate gecile, paltoanele, sacourile, toate aproape noi, din lână, frumoase, colorate, să avem o variantă pentru orice ocazie, orice ținută.

Ce vreau să spun? Nu știu. În primul rând, că nu e normal ca un copil să își dorească șampon, cizme sau un hanorac, în loc de jucării sau ciocolată. În ce societate trăim dacă mii de copii din România se culcă flămânzi și le îngheață picioarele în cizme vechi când merg la școală? Nu putem să îi ajutăm noi pe toți, dar nici nu ar trebui să ignorăm acest adevăr dur. Mai mult decât să aleg din listă câțiva copii pentru care să cumpăr ce și-au dorit și să le dau și altor prieteni lista, ca să ducem cât mai multe daruri, nu am putut face și am rămas cu senzația că toate greutățile lumii apasă pe umerii mei.