O geacă. Un trening. Cizme. Adidași. Gel de duș.
Sunt bulversată de cîteva zile, de cînd am trecut prin listele de dorințe de Crăciun ale unor copii și adolescenți care au mari lipsuri sau au probleme grave de sănătate. La școala fetiței mele se strîng cadouri pentru copiii care sunt în baza de date a unor asociații. Copiii au scris în scrisori ce își doresc. Am deschis tabelul convinsă că voi găsi o listă de jucării ca un catalog al unui magazin de jucării, cu păpuși sofisticate, roboți inteligenți, microscoape avansate, sau haine deosebite, costume de personaje de desene animate sau filme, salopete elegante, pantofi cu toc și cu sclipici, mărgele, jobene sau altele asemenea.
Pe măsură ce citeam, vedeam că doar cîțiva copii și-au dorit jucării, iar marea majoritatea visau la lucruri de strictă necesitate, haine groase mai ales, încălțăminte, truse de igienă personală. Ce Crăciun o fi acela în care dorința ta cea mai mare este să ai o geacă de iarnă, un trening, gel de duș și șampon?
Cu cîteva zile înainte m-am plimbat printr-un mall din București, așteptînd-o pe fetița mea, care era la o petrecere de copii. Era atît de aglomerat și parcă toată lumea avea cîte două, trei plase în mînă. În zone cu restaurante era agitație mare, zgomot, toate mesele ocupate. O lume paralelă în care nimeni nu visează după geaca de iarnă, ci la un dressing mai încăpător, în care să ne încapă toate gecile, paltoanele, sacourile, toate aproape noi, din lînă, frumoase, colorate, să avem o variantă pentru orice ocazie, orice ținută.
Ce vreau să spun? Nu știu. În primul rînd, că nu e normal ca un copil să își dorească șampon, cizme sau un hanorac, în loc de jucării sau ciocolată. În ce societate trăim dacă mii de copii din Romînia se culcă flămînzi și le îngheață picioarele în cizme vechi cînd merg la școală? Nu putem să îi ajutăm noi pe toți, dar nici nu ar trebui să ignorăm acest adevăr dur. Mai mult decît să aleg din listă cîțiva copii pentru care să cumpăr ce și-au dorit și să le dau și altor prieteni lista, ca să ducem cît mai multe daruri, nu am putut face și am rămas cu senzația că toate greutățile lumii apasă pe umerii mei.
2 Comments
dojo
22/12/2022 at 4:06 AMUitam, din pacate, ca nu toti isi permit aceste necesitati. Am fost si eu un copil care-si dorea cizme si trening, pentru ca aveam in fiecare an O PERECHE de pantofi, ce se purta pana apareau gauri in talpa, niste „blugi” care se schimbau la 2-3 ani, geaca de iarna purtata tot liceul etc. SI nu eram, teoretic, defavorizata, eram doar victime ale nebuniei de dupa ’90, cand unii nu tineau pasul cu inflatia si nici nu puteau sa faca bisnit la sarbi si la unguri. Este frumos din partea ta ca te implici. Si nu trebuie sa iti fie rusine ca nu poti ajuta mai mult, orice ajutor conteaza. Implicarea ta face Craciunul fericit catorva copii. Si asta nu e deloc „nimic”
Alexandra
06/12/2023 at 3:17 PMEste dureros să ne dăm seama că unii copii cer de Crăciun lucruri de primă necesitate, cum ar fi haine călduroase și produse de igienă, mai degrabă decît jucării sau dulciuri. Contrastul puternic dintre aceste dorințe modeste și lumea plină de viață a centrelor comerciale este foarte supărător.