Am renunțat la consumerism. Cum mi-a schimbat asta viața

Ieri m-am întors dintr-o vacanță de câteva zile în Italia și primul lucru pe care l-am făcut după ce am intrat pe ușă, înainte să despachetez, a fost să pun într-un sac un pardesiu verde Orsay, vechi de vreo 10 ani, nepurtat de vreo 3, o geacă scurtă maronie de la Mango, de vreo 12 ani, nepurtată de vreo 7-8, o haină Miss Sixty care mi-a fost foarte dragă, luată acum vreo 10-11 ani din Parndorf Outlet, de lângă Viena, haină purtată muuuulte ierni până s-a tocit, și niște cizme Diesel luate tot atunci, purtate de le-am rupt.

Lucruri bune, purtate și răspurtate, pe ierni friguroase sau mai călduroase, spre muncă sau pe drum, în vacanțe. Am simțit că în sfîrșit pot să mă despart de ele. Le dau. Mama mea are o rețea de persoane interesate de lucruri purtate, cunoștințe, oameni modești, nu știu, dar mă bucur că unele vor mai fi purtate o vreme.

Am mai dat recent 2 perechi de cizme și 2 rochii. Iar înainte de asta pantaloni care nu mi-au venit niciodată bine, sandale și un sacou. M-am simțit mult mai bine. Aveam prostul obicei de a le ține “că nu se știe”. Și tot prostul obicei de a-mi cumpăra țoale “pentru că sunt la reducere.” Mă sufocau, mă încurcau, mă stresau.

Acum 2 ani, când am divorțat, mi-am resetat multe capitole din viață. Ăsta a fost unul dintre ele. Am încetat să mai cumpăr. Am analizat garderoba, am observat că am nevoie de niște botine, o cămașă albă și niște pantaloni, le-am luat cam la 100 lei bucata, la reduceri, și m-am oprit pe termen nedeterminat. Pur și simplu. Am scris despre asta de mai multe ori în această perioadă.

Câtă fericire poți cumpăra oare?

Bravo, n-am stil. Lecția mea de rebranduire la 33 de ani.

2 ani fără 2 luni mai târziu, pot să vă spun că m-am ținut de asta. Am purtat hainele pe care le aveam, până le-am uzat. Le-am repurtat, recombinat. Nu m-am uitat la magazine. Nu mi-a trebuit nimic. Am folosit fiecare cremă până s-a consumat, fiecare gel de duș sau balsam de buze. Folosesc aceleași farduri, nu am idee când sau dacă expiră (mai nou, încerc să nu mă machiez deloc! Și asta e interesant!) Nimic, nimic, nimic nu am cumpărat dacă nu a fost cu adevărat necesar. Și nu, încă un fond de ten nu este cu adevărat necesar. Exact cum citisem și în My Year of No Shopping.

Ce s-a schimbat? Eu m-am schimbat.

Am pus mai mult preț pe ce am. Mi-am sortat, reordonat și redescoperit lucrurile pe care le aveam de mai multe ori. De fiecare dată am fost surprinsă de ce aveam deja, deși mă tenta să mai cumpăr. Am în continuare balsam de buze în cantități mari. Mai dau din produsele nedesfăcute, ca să nu le arunc la termenul de expirare.

Am devenit mai pretențioasă. Mă uit la un obiect și mă întreb câtă nevoie am de el. De obicei răsăunsul e că n-am. Mă gândesc cât va ține. Decât să cumpăr 3 perechi de cizme din poliester de 100 lei , prefer să cumpăr o pereche din piele de 300-400 lei.

Am devenit mai calculată, mai strategică. Strict legat de garderobă: am 1 sacou mișto de tot, 3 mantouri  (unul din pufos, gros de la Lidl – Esmara by Heidi Klum – îl pun în poză mai jos, unul bleumarin de la Pepe Jeans luat demult cu 200 lei, și unul bej Zara), 2 paltoane (cumpărate toate în ultimii 4-5 ani cred, dar încă în stare impecabilă – roșu ca focul de la Manuri și unul vișiniu de la COS – second hand, luat demult cu 300 lei), 2 perechi de bocanci, 4 perechi de adidași (o pereche second hand deși în acest caz second foot, hehe), 4 pulovere mișto de tot, din lână, câteva tricouri basic și câteva cămăși. Și, desigur, blugi. (Una din perechi e tot de la Lidl, sunt foarte mișto, skinny fit, cerați, mortali și costau doar 89 lei!) Pentru zăpadă am o geacă lightweight lungă și niște cizme sănătoase din piele, îmbănite în interior, iar pentru vară am câteva rochii vaporoase. Am mulți cercei (în general cam toți costă sub 50 lei) pe care îi port ca să schimb aerul unei ținute. Mi-am cumpărat și o curea specială pentru sacou și paltoane. Secretul păstrării hainelor, am învățat eu, este să le alternezi. Dacă porți același palton zilnic, se va uza într-un sezon. E valabil și pentru adidași și pentru tot ce avem. Așa că le tot rulez și le prelungesc se pare viața.

Acum după aproape 2 ani, mi-am luat câteva lucruri noi. Cu siguranță, cel puțin 2 ani nu voi mai cumpăra altceva. (Asta dacă nu mă îngraș vreo 10 kg, caz în care nimic nu mă va mai cuprinde hahaha!)

 

View this post on Instagram

 

Ce sa faci când a trecut Revelionul și te trezesti fără mâncare și alcool în frigider? Hopa! Hai la cumpărături! #shopping #2019 #funy #happynewyear #instapic #photography

A post shared by Andreea-Mihaela Retea (@andreearetea) on Jan 2, 2019 at 7:38am PST

Legat de mâncare, nu cumpăr “ce am poftă” să mânânc. Am scris despre asta când am gătit cu Mazilique. Cum să eviți risipa de alimente și de bani. Ci produse simple, neprocesate, cum ar fi fructe, legume proaspete, la conservă sau congelate, și carne: pește, pui, porc, etc. Le gătesc eu, de la zero. Iau la pachet o caserolă la birou. E mai sănătos, e mai gustos, e mai frumos. Costă mult mai puțin.

Mi s-a stricat telefonul. Asta e o nevoie, nu? Mi l-am reparat. Aia a fost. O să îl mai folosesc până ies piulițele din el. M-am gândit bine atunci. Mi-am dat seama că pur și simplu mă descurc pentru selfiuri cu ăsta. Și când nu mă descurc, cer de la cineva un telefon cu camera mai bună. Aia e.

Am putut să investesc în lucruri mai importante decât sute de cârpițe și de cremuțe și sosuri de paste gata făcute și paste comandate la birou. Am luat, de exemplu, un cadou mișto pentru cineva important pentru mine. Vreau să îmi cumpăr un laptop nou (actualul Macbook are 9 ani), să merg cu copilul la ski în străinătate și într-o vacanță deosebită în care să o iau și pe mama, probabil la prietenii noștri mutați din țară, la Viena, la Milano, La Barcelona. Așa cum am mai scris, din păcate mulți prieteni dragi s-au mutat definitiv în alte țări.

Am cumpărat în acest timp lucruri pentru copil, asta e altceva. Totul îi rămâne mic sau se strică mai repede (eu totuși nu mă urc în copac cu cizmele noi), dar am și primit lucruri de la prieteni cărora le-au rămas mici. Am dat și noi la rândul nostru și tot așa. Totuși, din lecția asta eu am învățat multe și încă mai învăț și vreau să îi rămână și fiicei mele obiceiurile acestea.

Nu ne ducem la mall ca să ne plimbăm sau ne luăm ceva nou pentru că ne plictisim. Nu refuzăm hainele pe care le avem, sunt la fel de bune ca alea din magazine. Nu avem nevoie să cheltuim 500 de lei ca să avem un weekend reușit. În ultimii doi ani, am reușit să o împrietenesc cu apa mult de tot și am învățat-o să facă snorkeling, e marea mea mândrie!, am mers la pescuit unde chiar a prins vreo 6 pești!, am învățat să mergem pe bicicletă, încercăm să ne dăm pe role (fără prea mare succes), jucăm bedminton, jucăm cărți, Monolopoly, desenăm, colorăm, citim. Încă lucrez la alinierea așteptărilor ei cu realitatea, mai pe românește, să nu plângă de câte ori vede ceva ce și-ar dori la altcineva sau în magazin. Când primește o jucărie nouă, renunță la 3 vechi. Are de unde, să nu îi plângeți de milă!

Avem mai puține jucării, mai multe activități. Chiar suntem mai fericite.

În plus, pentru că mi-am pus filtru de apă și nu mai cumpăr apă îmbuteliată, nu mai arunc mult plastic. Nu mai iau plase de plastic, umblu cu sacoșe după mine, mereu, peste tot. Mă uit la ambalaje în general, le prefer pe cele reciclabile, deși nu le-am eliminat pe celelalte (nu prea văd cum, nu am văzut multe produse de care am nevoie constant în ambalaje ecologice).

Hainele sunt și ele o povară pentru planetă. Fiecare produs purtat de 5 ori și aruncat într-un colț și apoi un tomberon nu va fi reciclat 100%. Ar trebui să prelungim viața hainelor și accesoriilor cu cel putin 200% ca să trăim mai sustenabil. Așa că fără fast forward. Fără cumpărat aiurea.

NU AM DEVENIT SECTANTA SAU VREUN GURU. Pur și simplu am favut ceva de bun – simț.

Cum am mai scris, sper să vă pună pe gânduri întrebarea: atunci când cumperi ceva, ce vrei să cumperi de fapt? S-ar putea ca deseori răspunsul să fie bucurie, fericire, iubire.

Food for thought.

“Our bloated culture of consumption extends far beyond clothing. We replace our smartphones every 25 months. We swap out TVs like toothbrushes. We browse for Instant Pots, pet-hair-removal gloves and spa bath pillows when we’re at dinner, when we’re driving and when we’re drunk. Shopping isn’t just convenient; it’s inescapable.

Unsurprisingly, we are drowning in stuff.”

Articolul The life-changing magic of making do găsit pe facebook la Irina Markovits.