TRAIM

Când limba franceză m-a salvat: Vous êtes ma seule chance!

Nu trebuie să te bazezi pe memorie când ai de luat un avion. Ora se verifică pe bilet, nu în cap. Asta îmi tot spun de când am pierdut un avion în Franța, cu numai 2 euro în buzunar și niciun ban pe card, pentru că pur și simplu nu știam când pleacă avionul și am ajuns târziu la aeroport. Eram studentă, a fi aiurit și lefter era la ordinea zilei, plus că se întâmpla în ianuarie 2006, când nu eram în UE, nu aveam Revolut, smartphones și alte șmecherii curente.

Eram numai eu, în Franța, într-un alt oraș decât prietenii mei de care îmi luasem la revedere în Grenoble, când mă urcasem în autobuzul care urma să mă ducă la aeroportul din Lyon. Am alergat sperând să mai prind avionul la ultima, ultima, ultima strigare, am alergat atât de tare încât mi-am și pierdut pașaportul prin aeroport, ce să vă mai povestesc. În acele momente, când mă gândeam că o să mă întorc pe jos în România, haha, mi-am adunat toate cunoștințele de limba franceză pe care le acumulasem în desene animate japoneze dublate de francezi și subtitrate de români, plus meditații plătite de mama în clasa a cincea și a șasea, pentru că la școală făceam spaniolă și “să știe dom’le copilul cât mai multe limbi străine”, doar că pe mine mă precupa mai mult corpul de adolescentă care nu părea să mai arate bine în niciun fel de haine, aveam tot felul de griji ridicole în cap, așadar cu aceste cunoștințe prăfuite de limba franceză, adică je suis, tu es, il/elle est, nous sommes, vous êtes, ils/elles sont, m-am concentrat și am încropit câteva fraze pe care le-am turuit în fața unui pilot (după uniformă) pe care l-am ochit la check-in:

S’il vous plaît, mon avion!!, vous êtes ma seule chance, je n’ai pas d’argent dans ma poche, vous devez m’aider.

Nu aveam timp de pierdut cu limbi străine, poate omul nu vorbea engleză prea bine, nu aveam de unde să știu, am zis să merg la sigur. Cred că eram atât de agitată, plânsă și hotărâtă, că omul s-a uitat la mine, apoi mi-a smuls biletul din mână să vadă zborul și, trăgându-mă după el, ca-n filme, a țâșnit spre security de care am trecut ca vântul băgându-ne în față, a zis că bagajul de cală o să fie primit în avion, am ajuns cât ai clipi la poarta mea, minune, nu alta!, unde însă am aflat că… avionul tocmai decolase. Altfel, m-ar fi lăsat să urc.

Je suis désolé, mademoiselle!

Mi-a spus eroul meu în uniformă. A stat cu mine până s-a asigurat că, deși am pierdut avionul, din vina mea, nu cumpăram un alt bilet, ci plăteam doar cea mai mică taxă de schimbare. Era vorba de 50 de euro, pe care un prieten din Franța, sunat chiar atunci, i-a virat într-un cont și a trimis dovada de plată. A trebuit din acel moment doar să aștept vreo 5 ore următorul avion Air France spre București.

Între timp, am găsit pașaportul la Lost and Found, am și uitat să vă spun. Ce experiență!

M-am împrietenit cu un alt nefericit, un arhitect german căruia nu îi sosise avionul spre Berlin pentru că era o companie în grevă. El m-a salvat de la foamete pentru că 2 euro nu-mi ajungeau și pentru mâncare, și pentru apă. Ce jenant. Am mai schimbat ulterior mailuri. Rămâi prieten cu oamenii care îți iau un sandviș când ești complet falit într-o țară străină.

Morala? În orice situație, oricât de încurcată sau neplăcută, important este să te descurci. A vorbi limbi străine este, de multe ori, salvator.

Vă spun această poveste pentru că pe 26 Septembrie este Ziua Europeană a Limbilor. Poate nici nu știați că există, dar ea există și merită sărbătorită. Cum? Vorbind limbi străine, făcându-ne prieteni din alte țări, încurajându-ne copiii să învețe limbi străine, să fie astfel cetățeni ai lumii. 

Susțin Agenția universitară a Francofoniei (AUF)-  o asociație internațională creată cu peste 50 de ani în urmă. Aceasta reunește 944  instituții de învățământ superior și de cercetare provenind din 116 țări de pe cinci continente. AUF este, de asemenea, operatorul pentru învățământul superior și cercetare al Summit-ului Francofoniei. Misiunea sa este de a promova o francofonie universitară solidară, angajată în dezvoltarea economică, socială și culturală a societăților.

Povestiți-mi și voi, dacă vreți, cum v-au salvat limbile străine din diverse situații. Sper să fie povești amuzante! 🙂

Allez bisou!

You Might Also Like

3 Comments

  • Reply
    Uirebit
    26/09/2019 at 6:40 AM

    Asta nu e o poveste despre limbi straine.
    Asta e o poveste de groaza.
    Si ai talent de povestitor.

    • Reply
      andressa
      26/09/2019 at 8:18 AM

      Este o poveste despre multe, dar și despre limbi străine.
      Ce interesant este să îmi amintesc despre lumea dinaintea aderării la UE, dinaintea democratizării accesului la Internet rapid, la smartphones.
      Cred că nu ne dăm seama adesea că trăim într-o lume mai bună, cel puțin din acest punct de vedere.
      Păcat că planeta e poluată, altfel, ar fi bine, bine de tot.

  • Reply
    Uirebit
    26/09/2019 at 8:48 AM

    „Păcat că planeta e poluată, altfel, ar fi bine, bine de tot.”
    Adevărat! În maxim 20 de ani, o să murim cu toții ca șobolanii.
    Afară de cazul în care se va găsi un geniu care să rezolve problema materialelor plastice.
    Plasticele ne vor duce la extincție.
    Zi frumoasă!

  • Leave a Reply

    %d bloggers like this: