Teoria geamurilor sparte. Sau singura soluție pentru noi toți

Dacă o clădire are un geam spart, probabil că vandalii vor mai sparge și alte geamuri. Dacă există gunoi pe jos, probabil și alții vor mai arunca tot acolo gunoi. Dacă cineva pleacă cu topuri de hârtie de la birou, și alții vor mai fura, puțin câte puțin, până când vor face lucruri mai grave. Practic, de la o un geam spart, lăsat așa, ajungem la criminalitate ridicată.

E o teorie în criminalistică din 1982. De 37 de ani, dacă vă vine să credeți, un lucru simplu, dezbătut intens de sociologi și criminaliști, care rezolvă o problemă gravă. Observația autorilor? Să nu ignorăm semnele incipiente ale problemei. Teoria  pusă în practică în New York în anii ’90, strategia “Zero Toleranță” pentru infracțiunile mici a redus criminalitatea în metropola americană cu 40%. Pur și simplu: amenzi pentru aruncat pe jos, prostituție, condus după consum de alcool, agresiuni pe stradă, acte de vandalism. Pentru că nu mai erau situații care puteau escalada, nu au mai existat multe situații grave.

Exact cum micile semne de boală tratate la timp pot preveni un diagnostic foarte grav, mortal chiar.

Un taximetrist care refuză să îți dea bon fiscal, un medic care refuză să trateze un pacient, un profesor care agresează verbal sau fizic elevii, un primar care dă avize pe bandă rulantă pentru orice club, un contract pe bani publici dat preferențial, un apel la 112 tratat superficial – toate acestea sunt semnele grave care pot duce la o societate condamnată la moarte. Și duc la lucruri grave, multe mai grave. Nu e vorba de Alexandra, nici de victimele Colectiv, ci de noi toți.

Clădirea noastră are geamuri sparte. Are gunoaie pe jos, sânge pe pereți, infecții nosocomiale și nu ne mai facem bine până nu încetăm să tolerăm toate micile bube din jurul nostru.

 

Sursă foto vandal: Shutterstock