Acest post este despre prietenul meu. Este cel mai minunat din lumea asta și din toate lumile care mai există.
Pentru că atunci când eu sunt obosită și plină de nervi după o zi grea, iar asta se întâmplă des, el scoate un buchet de flori țac-pac! și îmi spune că sunt frumoasă. Apoi, stați așa că nu s-a terminat!, zice că a luat creveți sau midii și gătește, uneori în bucătărie alteori la grătar, în grădină. Plus că are mereu prosecco la rece!
O dată a conspirat cu fii-mea și au pregătit cea mai tare cină mediteraneană. Când? De ziua mea. (Ok, Eva s-a dat un pic de gol, râdea întruna când el zicea că iese puțin, că are ceva urgent la birou – de fapt se ducea la supermarket – iar Eva tot pufnea și striga: Da, da, la birou! Hahaha!)
Și îi place să mergem la piață în weekend, ca și mie, să luăm fructe și legume.
Și știe totul despre orice, e enciclopedia mea. Și pe drum mă întreabă uneori: “Știi ce e asta?” Și îmi povestește apoi despre o clădire, o zonă, un munte, un sport. Mă și enervează, sincer, eu știu o mie de rețete, dar mult mai puține lucruri despre lumea înconjurătoare, asta e relitatea.
El m-a dus la pescuit – întîi doar pe mine și apoi pe mine și pe fii-mea, care a fost înnebunită de bucurie. M-a încurajat să învăț să înot și m-a învățat să merg pe bicicletă.
El vine cu idei de genul: hai să facem snorkeling. Iar fii-mea nu vrea nici până la glezne să intre în apă de obicei, urăște nisipul, valurile, apa de mare, soarele, în fine. Eu am râs când i-a luat fetei setul de snorkeling, mi se părea că e ca și cum mi-ar lua mie niște adidași și s-ar aștepta să devin maratonistă, să fim serioși!, dar a avut dreptate. Am reușit să o convingem și a făcut snorkeling în fiecare zi din vacanță și s-a bălăcit nonstop. Miracol!
O dată a zis: Hai să luăm un arc și să tragem cu săgeți sau, mă rog, ventuze. Nu am luat încă, dar această idee, simpla idee, m-a scos dintr-un mare rahat, Eva era supărată, n-avea chef de nimic. Când mă gândesc la arcuri și acum îmi vine să râd. Ce idee, băi!
Plus că ne face popcorn, din porumb adică, nu e de-ăla gata făcut.
Uită unde își pune lucrurile, lasă luminile aprinse și nu prea face ordine, dar cui îi mai pasă de asta când e atât de minunat?
Totul la el e o experiență, nu comandă chestii, le face, le repară, le inventează. Merge cu cortul, descoperă, încearcă. Ne bucurăm mai mult de viață.
Eu am cam uitat cum să mă joc. Știți, eu sunt prea adult. El nu e. 🙂
Fotografie de Daniel Udrescu
Locație: Younivers Summer Club
21 Comments
supravietuireaz
11/07/2019 at 9:42 PMUn bibelou de barbat. Ai grija sa nu se sparga. Toate minunile tin 3…
andressa
11/07/2019 at 10:29 PM:))) in primul rand, nu e perfect. Ar fi o copilarie. Doar ca nu am descris si ce ma enervează. In al doilea rand, nu stii cat durează lucrurile niciodată, trebuie să te bucuri de ce ai. Durează de un an si ceva, sa vedem ce se mai întâmplă! 🙂
Adela M.
11/07/2019 at 10:53 PMAi prins un gagiu fain de tot (vorba sotului meu glumet 😀).
Bucurati-va de tot ce vine, zi de zi. Nimeni nu poate sti ce aduce maine si nici nu e nevoie, lucrurile se dezvolta pe parcurs, natural.
Faptul ca suntem bucurosi, multumiti si ne putem dezvolta independent si impreuna este un indicator ca mergem bine 😘
andressa
12/07/2019 at 10:49 AM@Adela M,
da, e foarte misto gagiul. Am invatat sa fiu mai bine cu mine , cu el sau singura, conteaza foarte mult. Ma simt excelent cand sunt singura, ceea ce nu se intampla pana acum. Credeam ca asta inseamna sa nu fii fericit in relatie. De fapt, e chiar invers cred acum.
Madalina
11/07/2019 at 11:44 PMWow, sounds like a keeper 😊 Ma bucur mult pentru tine! La cat mai multe jocuri impreuna.
Cat despre bibeloul mentionat mai sus, eu zic ca va tine beton 😉 doar sa nu uitati sa va bucurati unul de altul si sa apreciati bucuriile asa cum ai facut tu mai sus! 🤗
andressa
12/07/2019 at 10:48 AM@Madalina,
ca sa fiu sincera ii cam scot ochii cu ordinea si curatenia, sunt prea obosita ca sa strang tot timpul, desi inteleg ca e un lucru marunt, ca altele conteaza mai mult. Incercam sa ne bucuram, da. Si sa facem multe vacante frumoase.
Gianina Lungu
12/07/2019 at 6:08 AMBuna Andreea, numele meu e Gianina, am 42 de ani, locuiesc in Anglia de aproape opt ani si de un an si sapte luni am ambele picioare amputate. Desi iti citesc blogul de vreo cativa ani, pana acum nu am comentat niciodata. M-am bucurat pt tine cand ai inceput sa scrii despre ex sotul tau, cand relatia voastra era la inceput, apoi m-am bucurat iar cand a aparut fetita ta, m-am intristat tare cand ai divortat, pt ca se simtea suferinta ta din postarile tale si acum ma bucur tare pt tine, pt fericirea ta de cand cu noul tau prieten. Imi place tare, tare mult cum scrii. Stiu ca probabil esti obisnuita sa ti se spuna asta, dar chiar scrii bine. In afara de blogul tau, Mai citesc cateva: pe Miruna Ioani, Mihai Vasilescu. Postarile voastre sunt pt mine -acum- printre putine le mele bucurii zilnice.
andressa
12/07/2019 at 10:47 AMDraga Gianina,
Multumesc ca esti alaturi de mine. M-as bucura sa comentezi mai des, mie imi place sa citesc reactii, parca suntem o gasca de prieteni aici. 🙂
Sper sa gasesti mai multe bucurii zilnice, desi nu imi pot imagina cum este viata ta acum. Poate imi povestesti tu? 🙂
Andra
12/07/2019 at 8:44 AM@supravietuireaz – Sincer, asta mi s-a parut o rautate gratuita.
@andressa – Atitudinea asta e cea mai buna, sa fim seriosi, in viata nu exista niciodata garantii.
Mie mi se pare foarte dragut cum ai descris totul, ma bucur ca iti e bine si va doresc sa fiti mereu asa! 🙂
andressa
12/07/2019 at 10:45 AM@Andra – si mie mi s-a parut o rautate, ca un copil care trece pe langa un castel de nisip si ii da un sut. :))) De ce sa te gandesti sa strici ceva in lco sa te bucuri de ce este?
Sabina
12/07/2019 at 9:15 AMMa bucur pentru tine! Sa dureze cat mai mult :).
andressa
12/07/2019 at 10:44 AM@Sabina, iti multumesc. Anul trecut ma miram ca a tinut o luna sau doua. Acum, dupa mai bine de un an, iau fiecare zi asa cum e, nu ma mai mir, nici nu sper, doar traiesc.
Sabina
12/07/2019 at 10:53 AMMi se pare minunat. Sper si eu intr-o zi la asa ceva, insa imi e frica. Imi spunea o prietena ca ni se da cat putem duce in materie de suferinta si dupa aceea ne vom bucura din nou. Astept momentul acela si pentru mine :).
Florina
12/07/2019 at 12:51 PMDoamne ajuta! Te citesc si te urmăresc cu drag, chiar dacă pe furiș (nu întreba de ce… habar nu am) dar acum mi-au dat lacrimile de bucurie si trebuie sa-ti spun. M-am emotionat citind că acest om minunat v-a cucerit pe amândouă si reuseste sa va faca fericite, asa cum meritati! Mi-e sufletul plin si daca as fi lângă tine te-aș strânge în brațe cu toată puterea! Te pup! Sa fiti bine mereu!
andressa
12/07/2019 at 2:35 PM@Florina,
Multumesc! Ce frumos! Multumim mult. Da, ne-a cam cucerit. Recunoastem.
Madalina
12/07/2019 at 2:03 PM@Andressa, perfect nu prea exista pe nicaieri si e bine asa. iti doresc sa simti cat de des bucuria bucuriilor de mai sus 🙂
ps: arati grozav, ultimele poze de la piscina sunt wow!
andressa
12/07/2019 at 2:34 PMMadalina, clar. Nici eu nu sunt perfecta, ba chiar sunt foarte departe de asta. Asa ca se ne bucuram!
Corina
14/07/2019 at 4:08 PMHi-hi-hi, ce ma bucur!
La mai mare si mult bine!
>3
🙂
Corina
14/07/2019 at 4:12 PMOh, nu, am gresit emoticonul cu “love”, imi pare rau, scuze, nu mai pot cu gadget-urile si tastaturile astea…..
Asa ar fi trebuit sa fie….<3
Deci…..<3 <3 <3 <3 <3
🙂
o femeie
15/07/2019 at 2:32 PMMa bucur mult pentru tine! La cat mai multe zile de veselie impreuna – cat o fi sa fie, sa fie, dar sa fie asa!!
Te pup, meriti asa fericire.
Cornelia
15/07/2019 at 4:48 PMFoarte fain! Sa aveti parte de zile asa cu bucurie cat mai multe!
p.s. si al meu e un dezordonat si lasa mereu luminile aprinse ( in tooooata casa, nu cred ca exista bec pe care sa nu il aprinda ) si il mai cert din cand in cand–dar apoi ma gandesc ca nu-s asa importante chestiile astea, conteaza momentele si bucuria noastra de zi cu zi.