Schi pentru începători și avansați

Se spune că trebuie să faci constant lucruri care te sperie. Aiurea. Pe mine sperietura m-a ținut până acum bine mersi, mulțumesc, nu prea știu ce e ghipsul, când văd hău știu că nu trebuie să mă arunc, simt în stomac asta, sănătate, la revedere, pa!

Se spun multe nebunii, dar uite că o dată am zis și eu să fac ce zice lumea. Să mă las speriată de alunecarea pe schiuri. Mi-era tare ciudă că nu încercasem și eu să simt adrenalina în coborâre de la 2000 de m altitudine. Picioare rupte, glezne luxate, mi-era teamă tare, dar băi, știți ce?, fiecare învață în ritmul lui, nu toți trebuie să facem flic-flacuri, iar picioarele le poți rupe și urcând scări, vă zic eu că am doi prieteni care tocmai ce-au fost in ghips vreo 6 săptămâni fără vreo legătură cu sporturile de iarnă, ci doar cu ghinionul. Cum de soartă nu fugi, am zis bine, fie, să vedem. Am învățat. Încă învăț.

Pot deja să vă raportez că ați trăit degeaba dacă n-ați petrecut câteva vacanțe la 2000 de metri înalțime, la minus 10 grade. Să te bronzezi la temperatura aia, înconjurat de zăpadă, să transpiri de efort când e frig de crapă pietrele, să adormi epuizat după o zi de sport la înâlțime, în frig, uite asta e sănătate curată. La temperatura aia telefoanele nu prea merg, plus că oricum nu poți să îți scoți mâinile din mănuși, iar peisajul te îmbată cu frumusețe. Nebunie! Ce poate fi mai frumos decât să schiezi?

Ați văzut cum arată stațiunile de ski? În Sinaia e magic, uite o poză din weekendul trecut. Și am văzut și stațiuni din Austria, Franța, Italia. E pur și simplu uimitor. Am și făcut Revelionul cândva în Austria și m-am dat doar cu sania. Ce fraieră am fost!

Totuși, prima concluzie este că dacă vă apucați de schiat și nu aveți 3 ani, ci de 10 ori mai mult, o să vă fie de 10 ori mai greu. Credeți-mă. Dar mai bine mai târziu decât niciodată!

Aș fi vrut să vă spun că mi-am depășit teama. Nu e cazul. Mă lupt cu ea. Să mă fi auzit țipând pe pârtie! Mamă, mamă, eram ca Heidi, fetița munților, doar că în loc de iodlere se auzeau doar: “Ajutooor!”, “Mi-e frică!!!”, “Nu pot să mă opreeeesc!!” În timpul ăsta, când eu coboram și plângeam, plângeam și coboram, și mă rugam “Dă Doamne să nu-mi rup picioareleeee!” pe lângă mine alunecau elegant pitici de 3-4 ani, înfofoliți în combinezoane colorate, relaxați, zâmbitori, ca niște pinguini la ei acasă. Îmi venea să mă trimit singură acasă.

Una din părțile mele preferate ale schiului este încă să beau ceva la Apres Ski. 🙂 Și altă parte e că se fac poze fabuloase pe părtie! Uite două motive în plus să încercați și voi.

Am petrecut până acum 4 zile cu schiurile în picioare. Anul trecut, două zile, un weekend adică, iar anul acesta încă două zile. De fiecare dată, am avut monitor / instructor cu mine.

Ce am învățat în aceste 4 zile?

În primele două zile: să stau în picioare pur și simplu pe schiuri (nu e atât de ușor cum pare), să fac coborâri în plug (denumirea poziției schiurilor cu vârfurile apropiate și cozile depărtate) și ocoliri, să virez spre stânga și spre dreapta în plug. În următoarele 2 zile, am repetat ca să controlez cât mai bine viteza. O să mai fac asta în aceasta iarnă, iar la anul cred că voi fi mai sigură pe mine și poate nici nu voi mai țipa. Următoarea etapă este să cobor cu schiurile paralele.

Ce vă pot spune după această experiență?

Nu investiți în echipament din prima. Eu când m-am apucat de fitness, recunosc, mi-am luat întâi adidași, colanți, bustieră, geantă sport, toate destul de scumpe, sute de lei, abia apoi mi-am făcut abonament la sală. La schi poți fi tentat să faci la fel, dar toată lumea m-a sfătuit să nu îmi iau încă schiuri și clăpari. E mai bine să le închiriezi până înveți un pic pentru că la început ai nevoie de schiuri mai scurte un pic, le vei zgâria, cazi des. Totuși, nu puteți improviza cu echipamentul. Adică geaca și pantalonii trebuie să fie de schi. Nu merge cu geaca pufoasă de oraș, trebuie să te poți mișca. Nici cu blugii nu merge, trebuie să ai pantaloni impermeabili, desigur. Am mai văzut ciudățenii pe părtie. Nu faceți de-astea.

Ce înseamnă un instructor bun de schi

Eu am avut noroc de monitori / instructori foarte buni, toți recomandați însă, nu i-am întâlnit întâmplător pe pârtie. Am căutat oameni cu răbdare, cu experiență de dat lecții la adulți (care evident au reflexe mai proaste decât un copilaș și sunt mai fricoși decât cei mici, în general). Dacă vreți datele lor de contact, scrieți-mi.

Primul a fost Florin Benghea, din Brașov. El mi-a dat încredere în mine și mi-a fost alături la primele căzături. M-a învățat un lucru foarte mișto: că schiul se face zâmbind. 🙂 Și a făcut o glumă care m-a făcut să cad cu schiurile în sus! =))) Nu zic ce a zis, oricum n-avea haz decât atunci, în contextul ăla dar vreau să zic că e un tip foarte simpatic și răbdător. Face lecții și cu copii, chiar și de 3 ani, sau adulți începători, dar și cu avansați. Vi-l recomand din tot sufletul.

 

 

View this post on Instagram

 

First day on the slope: I rock! 🎿 love my instructor! #ski #poianabrasov #winter #hobby #happy

A post shared by Andreea-Mihaela Retea (@andreearetea) on Mar 3, 2018 at 6:02am PST

 

Al doilea a fost Șoșo, un super schior și campion la freeride. Ne-am cunoscut la Sinaia săptămîna trecută și a avut atâta încredere în mine încât de la Cota 2000, unde ne-am făcut un pic încâlzirea (la minus 16 grade e greu de spus încălzirea, dar ce să facem? N-avem ce să facem!), am coborât pe drumul de vară până la 1400m. M-a ajutat el unde era mai greu, dar pentru mine a fost o mare performanță. Evident că îi stă în fire să forțeze limitele, Șoșo este un aventurier, un freerider adevărat. E foarte bun și pentru avansați, corectează greșeli, te învață tot felul de șmecherii. Aici în poză ne photobombează Mario, fiul unei prietene.

În următoarea zi, Șoșo era ocupat cu alți începători așa că mi l-a recomandat pe Cichi, adică Laurențiu. Cu el am exersat virajele până mi-a ieșit pe nas. Roșcatul cu răbdare de fier m-a ajutat să fie mai sigură pe mine și să fac mai corect virajele. Mi-a dat multe indicații tehnice. Nu mai zic că mi-a făcut și câteva poze mișto, plus am băut un vin fiert împreună. E un super profesor, foarte calm.

Abia aștept să mă întorc la munte și să mă mai văd cu ei.

Cât costă să iei lecții de schi

Ca să știți și voi, se pot face lecții în grup, de 2, 3 sau 4 persoane. Nu știu cum e, nu am încercat. Evident, costă mai puțin decât singur, de la 70-80 lei în sus. Dacă faci singur, cum am făcut eu, depinde de monitor, dar în general costă o oră între 100 și 200 lei. Atenție, ora începe de când vă întâlniți, chiar dacă stați la coadă la gondolă sau la telescaun. Așa că e foarte posibil să aveți nevoie de 2 sau 3 ore la început. Să știți că veți obosi, picioarele sunt foarte solicitate.

Prețurile pentru cartele depind de stațiunea in care vă aflați. Pentru Sinaia găsiți aici prețurile, iar pentru Poiana Brasov aici.

Așa că dacă vreți să faceți și voi ceva ce vă sperie sau pur și simplu ceva nou, încercați schiul. E magic!

Timpul e o alegere. Avem puterea de a ne umple timpul cu lucruri care ne plac, ne imbogățesc. Corect? Am auzit-o într-un discurs TED despre Time Management. În loc să spunem: “nu am timp să fac x, y, z”, mai bine spunem “x, y, z nu sunt priorități pentru mine”.

Dacă te gândești că deja suntem în decembrie 2019 și faci lista lucrurilor frumoase pe care le-ai trăit anul acesta, ce crezi că va fi pe hărtie? Eu aș vrea să fie schiul pe lista mea.

Hai că se poate!

 

Sursă foto fata la schi Shutterstock