Eu mă rog. Asta îmi hrănește optimismul. Mă uit la cer plină de speranțe.
Mă rog la Dumnezeu, la cine mă ascultă. Să aibă timpul răbdare cu noi. Să fim sănătoși, să avem mâncare pe masă, să iubim, să fim iubiți, să muncim, să ne bucurăm în fiecare zi.
M-am rugat acasă, în parc, pe stradă, în mașină și în biserică. Îmi pun dorințe, vizualizez zile liniștite, senine, îmi imaginez marea, valurile spărgându-se de mal, nisipul gâdilându-mi tălpile goale, vântul…
Și am început să mânânc. Cu poftă. Cu bucurie. Mâncarea are gust bun, e o experiență să cumperi din piață legume, să gătești, să privești pe cineva gătind, să guști, să te saturi. Nu mă îngraș încă, dar mă simt bine.
Între ele, cum stau cu dragostea? Păi… stau. Stau bine. 🙂
Hai că se poate!
Poza de Daniel Udrescu
1 Comment
Sibel Grigore
17/05/2018 at 11:18 AMLa mine ordinea este: mananca, fa-ti toate poftele (cat se poate de sanatos), testeaza si experimenteaza; roaga-te – pentru zile linistite, pentru copil, pentru parinti, pentru fericirea omenirii, pentru vacanta care urmeaza sa vina in cateva saptamani…de abia astept sa uit de dus copil la scoala si teme…pentru prietenii minunati din viata mea. La capitolul iubire….hmmmm….nu stiu ce sa zic. Adica iubesc ceea ce fac, iubesc oamenii, iubesc viata, dar nu am un EL pe care sa il iubesc….asa ca mai astept.