Standarde duble între Est și Vest. Cosmeticele noastre sunt mai proaste ca ale lor?

Mai toți prietenii mei își cumpără parfumuri când merg în vacanțe. Zic că sunt mai bune. Eu ziceam că sunt ei paranoici. Ca pe vremea când se aduceau ciocolată și cafea din Germania și țigări din Ungaria, încă venim cu valizele pline de produse din Vest. Suntem de 10 ani în Uniunea Europeană și nu se pare că totuși nu suntem egali cu “colegii”. Așa să fie? Hai să vedem.

Sunt cremele și detergenții noștri la fel ca cei din Vest?

În vara asta, mi-am cumpărat și eu din străinătate un șampon și creme de față și am început să râd când le-am folosit prima dată. Nu îmi venea să cred. Chiar nu sunt la fel cu cele pe care le găsim în România! Nu pentru că avem produse contrafăcute, ci pentru că, se pare, producătorii folosesc alte rețete pentru piața est-europeană. În lipsa unor dovezi certe, adică teste de laborator, scumpe de altfel, nu voi menționa ce produse am folosit eu pentru că aș ataca direct companii și aș fi vulnerabilă în cazul unui proces. Până la urmă îmi bazez concluziile numai pe observațiile mele, simțul mirosului, văzului, evaluarea proprie a texturii și a efectelor. Eu zic că sunt produse foarte diferite deși se găsesc la același preț pe rafturile din România.

Prima veste proastă. E oficial: mâncăm mai prost decât vecinii din Occident

Scandalul alimentelor etichetate la fel, dar cu conținut diferit a arătat că în privința calității diferite a mâncării există un adevăr. S-a testat în laborator și a devenit clar: o treime din produsele vândute sub același nume în țări diferite nu sunt identice.

Recent tests on branded food in three ‘new’ EU Member States have shown that the taste and composition of these products, sold under the same name and in the same packaging, sometimes differ from the ‘same’ products sold in neighbouring ‘old’ Member States.

Sursa este un brief realizat pentru Parlamentul European de către departamentul de cercetare.

Calitatea este mai proastă în cazul țărilor care au intrat mai târziu în UE. Subiectul a apărut întâi pe agenda oficialilor în 2013 când Parlamentul European i-a cerut Comisiei Europene (insituția cu rol executiv, pentru cei mai puțin familiarizați cu instituțiile europene) să verifice această chestiune, iar în martie 2017 un grup de europarlamentari au făcut o interpelare în cadrul comisiei cerând că legislația să rezolve acestă problemă de dublu standard (să forțeze producătorii să folosească aceleași rețete).

Tests on food in Slovakia, Hungary and the Czech Republic have shown that a number of products sold there differ from products sold under the same brand and in similar packaging in Germany, Austria or Italy. The products were found to be safe for consumption and properly labelled, but in some cases ingredients used in the ‘new’ EU Member States were deemed to be less healthy and of lesser quality. Sometimes these products, considered to be inferior, were also sold at a higher price.

Asta trebuie să fie ironia adevărată. Că uneori sunt mai scumpe, deși mai proaste! Cum spunea unul din primii mei șefi, asta se numește “Taxa de Fraier.”

Știrile ProTv au mers pe fir și au făcut o serie de reportaje pe această temă sub titlul “Standard pentru Est“, iar reporterul, Rareș Năstase, a prezentat rezultate de laborator care arătau, fără dubiu, că multe alimente pe care le găsim în magazine sunt diferite de “surorile” lor din vest. Fie că au mai multă apă, mai multe grăsimi, altă textură, alt gust sau alt miros, ele sunt diferite, dar niciodată mai bune, ci mai proaste.

Ajungem și la cosmetice! A doua veste proastă.

Un europarlamentar a ridicat subiectul cosmeticelor în 2009, spune același document din iunie 2017.

The issue is a long-standing one, with the first question about the quality of branded products – not just food, but also cosmetics and detergents – raised in the European Parliament in 2009 (by a single MEP).

Ca și în cazul alimentelor, legislația nu a fost modificată. Atâta timp căt este legal să vinzi produsele sub aceeași denumire, cu aceeași etichetă, dar să folosești rețete diferite de ce nu ai face asta pentru a face economie?

Legislația te obligă acum să menționezi ingredientele pe etichetă, dar nu și procentul lor, dozajul, astfel că două produse cu etichete identice pot să nu fie la fel.

When it comes to cosmetic products and detergents, the label also has to include ingredients in the declining order of proportion, however, there is no obligation to declare the exact proportion of an ingredient, only which range it falls into,10 making it even more difficult to spot smaller differences in composition.

Sursa.

Deși la nivel european s-a discutat mai ales despre alimente, reportajele ProTv au arătat că și produse ca parfumurile, pasta de dinți, detergenții pot fi diferite pentru piața din Est. Iată concluzia referitoare la parfumuri:

Specialisti parfumieri de la Paris, dar si chimisti din universitatile romanesti, ne-au dezvaluit secretul aromelor care nu se vad pe etichetele flacoanelor. Se numesc precursori de absorbtie si sunt depistati doar in laborator, avand un rol extrem de important in chimia parfumului.

E o chestiune de folosire a materiilor prime. Desigur ca materia prima conteaza, pentru ca unele rezista mai mult. E important sa reziste mai mult pe piele, desigur, un client asta vrea, tine de materia prima. – Gérald Ghislain, parfumier.

Legislatia ii obliga pe producatori sa aiba aceeasi reteta oriunde in lume, insa nu exista nicio obligatie referitor la ingredientele care fixeaza esentele pe piele.

Sursa: Dublu standard si in privinta parfumurilor din Romania si din Vest. De ce in cazul celor de la noi mirosul dispare mai rapid

Așadar toți prietenii noștri care spun că sunt mai bune cele din Vest aveau dreptate.

La detergent, reporterii au comparat aceeași marcă – mostre din România și din Israel.

La analiza celor doua probe a reiesit o diferenta semnificativa, in sensul ca produsul de la noi ar avea putere de spalare mai mica.

Nu cred că are sens să citez toate reportajele din serie, toate au aceleași concluzii. În general, multe din produsele vândute la noi au calitate mai proastă.

De menționat că Ministrul Agriculturii nu s-a alăturat statelor care au cerut explicații și ajutor în Comisia Europeană, ci, contactat de jurnaliști, a spus că e important să nu ne pripim, să nu speriem populația, ci să cerem oficial mai multor țări să ne trimită mostre, să facem analize și apoi să vedem ce facem.

„Nu pot să fac comparație dacă nu am același produs, realizat de același producător. Astfel, am trimis scrisori la mai mulți miniștri – din Franța, Olanda, Belgia, Austria -, știind că nu putem da răspunsuri dacă nu avem același produs. Am socotit necesar să informăm Comisia Europeană că nu dispunem de proceduri ca să determinăm standardul dublu. Iată că, în data de 13 am transmis această informație CE și am informat că am făcut demersurile necesare pentru a preleva probe”, a spus Petre Daea. (sursa)

Evident că varianta asta leneșă și birocratică a făcut ca România să nu aibă un propriu raport oficial, că noi tot așteptăm șă își facă timp cineva să ne trimită produse în loc să le cumpărăm pur și simplu, așa cum au făcut ungurii, de exemplu. Vecinii noștri mai deștepți au cumpărat ce au vrut, au analizat și au făcut scandal când au văzut că sunt luați de proști. Noi încă mai depunem cereri la omologi.

Sigur că alimentele ne afectează tuturor sănătatea, iar asta a făcut ca mai mulți oameni să se revolte decât în cazul produselor cosmetice, dar cum eu sunt o mare consumatoare de parfumuri, creme și farduri evident că m-am isterizat la fel de mult. Ceea ce punem pe pielea noastră este le fel de important ca și ce mâncăm. Un produs cosmetic ne poate cauza boli sau alergii. În plus, a cere aceiași bani pe produse diferite se numește înșelătorie și, nu știu de voi, dar mie nu îmi place să fiu luată de fraieră.

Sursă foto femeie dată cu cremă , alimentatie și parfumuri