Ce femeie adultă sănătoasă la cap ar vrea să vadă desene cu mașinuțe care vorbesc? Nu am idee, de fapt, câte ar vrea, dar eu sigur nu eram una din ele. Nu am văzut deci Cars 1 și 2, dar la Cars 3 am fost aseară, de dragul fiicei mele. Vi-l recomand tare, mai ales dacă aveți copii sunt 10 ani.
La 4 ani, fata mea deja poate urmări un fim de desene animate. Avem cărți și figurine cu personajele și deja știam numele lor, ei îi plac foarte mult. Era abia a doua oară când mergeam la cinema: prima oară am fost la Strumpfii 2, la invitația Andrei, ea pusese vocea Strumpfiței. Și atunci, și acum, experiența a fost superbă. Și mi s-a părut că desenele astea, ca și multe cărți pentru copii, fac lumea mai bună,. Să vă spun de ce.
Pe vremea mea, binele învingea. Nu era rău, dar nu era suficient.
Pe vremurile de acum, femeia învinge. Talentul învinge. Curajul învinge.
SPOILER ALERT
Cars 3: O mașină de curse, Fulger, câștigă multe trofee până ce o mașină model nou, care se antrenează după metode noi, folosind tehnologia modernă, o învinge. Fulger încearcă să își facă o revenire spectaculoasă după un accident și se pregătește cu o antrenoare, întâi după metode moderne, apoi, ca-n Karate Kid, după unele neconvenționale. În final, Fulger îi predă stafeta antrenoarei lui, o mașină tânără cu mult potențial care avea impresia că nu avea ce căuta printre piloți. Ea câștigă.
Strumpfii: Într-o lume magică a creaturilor albastre în care fiecare membru al comunității este denumit după personalitate (o pasiune, o trăsătură), Strumpfița își caută identitatea. Nu e mulțumită că e denumită după gen și atât. Nu mai e nimic de spus despre ea?! Alții sunt veseli, înțelepți, harnici, aiuriți, băgăcoși, nu li se zice “băieți”, deci de ce ea nu e… cumva? Se aventurează cu mult curaj pe un tărâm necunoscut unde întâlnește și alte fete care sunt, desigur, diferite între ele. Pentru că, nu-i așa?, nu toate fetele sunt la fel. Unele sunt băiețoase, altele sunt visătoare, unele sunt sportive și așa mai departe. Ea află despre sine după această aventură că este o bună prietenă, că e foarte curajoasă, că are grijă de frații ei alături de care se simte “acasă”.
Zootropolis: O fată-iepure vrea să fie polițistă și lumea îi spune că nu va reuși pentru că e prea mică. Într-o lume a bărbaților, a animalelor de pradă, ea era văzută ca o ființă prea fragilă, incapabilă să ducă responsabilitățile unui polițist. Judy reușește însă. Termină Academia de Poliție și rezolvă un caz foarte greu. Învinge toate prejudecățile împreună cu un vulpoi, la fel de marginalizat din cauza speciei lui.
Vaiana: o fată devine șefa unui trib de pe o insulă. Din cauza lipsei de hrană ea se avântă dincolo de recif și trece prin aventuri periculoase împreună cu un semizeu teribilist, nesigur, abandonat la naștere de părinți. Vaiana își înfruntă tatăl, își urmează visul și chemarea, își salvează comunitatea și… la final nu se mărită cu nimeni.
Sursa poză personaje Frozen: Shutterstock
Frozen / Regatul de Gheață: O regină dintr-un tărâm nordic are o forță pe care nu o poate controla și se izolează într-un castel de gheață pentru a fi ea însăși și pentru a-și proteja sora și supușii. Aici povestea e și mai interesantă. Sora ei se logodește fiind nerăbdătoare să devină soție, iar regina nu e de acord, pentru că abia își cunoscuse logodnicul. Până la urmă, logodnicii se despart (iubire adevărată nu exista într-adevăr pentru că abia se cunoscuseră – interesant mesaj!), iubirea între surori rupe vraja, orașul se dezgheață, Regina se întoarce la Palat.
Brave / Neînfricata: Merida, o prințesă, fiica regelui Fergus al unui clan scoțian, își înfuntă părinții și refuză să se mărite după tradiție, o căsătorie aranjată pentru o alianță bună. Vrând ca mama ei să se răzgândească în ceea e o privește, ea din greșeală o transformă în ursoaică și apoi, cu mult curaj, trece prin aventuri ca să o transforme la loc și reușește atunci când își dă seama ce greșeli a făcut. Nu va mai fi obligată să se mărite. Brave e primul film de animație făcut de o regizoare femeie la Pixar (co-regizor a fost), Brenda Chapman, prima femeie care a făcut și pentru DreamWorks un proiect mare (Prince of Egypt). Chapeau!
Sunt foarte mândră să trăiesc într-o lume cu o astfel de cultură pop! Mă săturasem de prințese.
Fetița mea zice că vrea să fie polițist. Sau pompier. Sau șofer de curse. Sau Regină. Sau să lucreze la ProTv. Acest univers bogat de posibilități îmi spune că trăiește într-o lume cu alte valori decât am prins eu, când eram de vărsta ei, la finalul anilor ’80, începutul anilor ’90.
Personajele mele preferate au fost fata din Țestoasele Ninja, April, care era… jurnalist, și Lois Lane, din Superman, adică tot jurnalist. (Oare e surprinzător că am absolvit Jurnalism?) Trecusem și prin faza în care voiam să fiu… sirenă, dar nu am făcut multe lecții de înot! Modelele mele feminine erau foarte diferite. Toate personajele tari erau băieți, fetele erau prezente în povești doar ca să îi admire sau să îi motiveze să lupte cu un balaur. Fericirea lor depinde mereu de o cerere în căsătorie sau un sărut care rupea o vrajă.
Acest prezent mult mai colorat și mai deschis pentru copiii noștri îi face cu siguranță mai fericiți. Ei se pot exprima așa cum vor, băieții pot fi talentați și la desen sau preocupați de munca în bucătărie, iar fetele pot fi pompieri care salvează caței imaginari și polițiști care arestează răufăcători, fără să aibă impresia că fac ceva nefiresc, fără să fie tachinați sau tachinate pentru că au pasiuni sau personalități “ciudate”.
Această generație care primește astfel de modele și visează ORICE va fi poate generația care nu împarte totul în alb și negru, în prințese și eroi, generația care nu crede că femeile au o “înclinație spre menaj”, că femeile au nevoie de protecție și sunt în mod biologic preocupate de scoaterea petelor, iar băieții trebuie să aibă mușchi și să agațe gagici, generația care va prețui un om pentru cine este și ceea ce face, generația care nu va impune reguli, închisori din cuvinte, bare nevăzute pentru cei care nu corespund unui standard definit de te miri cine.
Oamenii mai fericiți sunt mai buni, oferă mai mult.
Cu tot cinismul aș zice că nefericirea societății ne costă pe toți, de la probleme medicale (depresia este asociată cu multe alte boli, multe digestive), până la criminalitate crescută, iar fericirea ne aduce tuturor un câștig: oamenii mai fericiți fac mai mulți copii (natalitatea ajută bugetul de stat pe termen lung!), se poartă mai frumos (experiența de cetățean devine mai plăcută când oamenii îți vorbesc frumos, se poartă politicos).
Așadar, ar trebui să investim în astfel de mesaje educative livrate inteligent si creativ. E loc sub soare pentru toată lumea, ești iubit orice ai vrea să fii. Peace!
PS: se aude, Coaliția pentru Familie?
Sursa foto fetita supereroina și băiețel cu cărucior: Shutterstock
No Comments