TRAIM

Definiția unei zile care nu se mai termină

Nici cu alarma, nici cu muzică, nici nu amenințări. Când trebuia să-mi scol fetița să o duc la grădiniță, repede-repejor ca să ajung și eu la sală, evident că nu voia să se trezească. Cu o zi înainte, duminică, deși am fi putut dormi până la 12, m-a trezit cam pe la răsărit și mi-a zis că vrea în parc! Siiiigur că da.

Când lunea începe așa, cu 30 de minute de snooze, e clar! Nimic nu are cum să meargă bine. Recuperez eu!, m-am gândit. Chem un Uber și mă duce și la sală după aia. Numai că nicio mașină, pe nicio aplicație posibilă, nu se găsea. Unde v-ați ascuns cu toții?! Cu greu am găsit una care și mai greu a ajuns la mine. După vreo 15 minute de așteptare, mă gândeam că  mai bine mergeam pe jos.

Am respirat adânc de 5 ori și m-am uitat la ceas. Deja 9! La sală alergam și printre aparate, nu doar pe bandă. Telefonul suna încontinuu, alergam și vorbeam, dădeam mailuri în timp ce făceam extensii de picioare, ceva de groază. Așteptam momentul dușului când orice ar fi fost, nu aș fi luat telefonul cu mine! Relaxare totală… dacă ar fi mers apa caldă. Poftim?! Un afiș pus în vestiar anunța că putem să ne spălăm… doar cu apă rece. Să nu fac duș era imposibil. Să nu mă spăl pe cap era de neconceput: transpirasem, eram praf, urma să mă întâlnesc cu oameni, să fac poze. Decizie rapidă? M-am spălat cu apă rece.

Am plecat cu părul ud și înghețat, direct spre birou, cu un hotspot creat de nevoie, laptopul în brațe și telefonul la ureche. Pe bancheta din spate a unui Uber care nu se mișca, traficul era de groază, mă gândeam că oricum nimic nu se mai poate întâmpla. Dar niciodată să nu spui niciodată! La birou căldura era oprită de vineri când erau 28 de grade. Numai că în weekend și în lunea aceea erau vreo 12, iar eu aveam țurțuri în păr. Ce e cu vremea asta schimbătoare?! Ba port sandale, ba bocanci, nu înțeleg ce mi se întâmplă!

Nu știu să vă spun ce s-a întâmplat în restul zilei, m-am apucat să scriu, să aleg poze, să vorbesc la telefon, iar când m-am uitat la ceas era deja 19:00. Să mă ridic să plec acasă? Nu, urma să lucrez la o prezentare. Inspirația mi-a venit greu, cam pe la miezul nopții, când am reușit să și termin și mi-am adus aminte ceva esențial. Nu mâncasem decât bomboane! Hm, șiam eu că am uitat ceva. Numai că nu aveam reminder pentru a mânca.

La ora 1:00 mi-am strâns ca să plec acasă, ruptă de oboseală și cu o durere groaznică de cap, dar nu puteam să părăsesc incinta până nu găseam întrerupătorul ca să sting lumina. Obosită și deja confuză, nu mai știam cum reușisem să o aprind. De obicei stau pe lumină naturală, semn că plec la ore normale, dar de data asta mă autodepășisem.

Pentru mine asta a fost cea mai grea zi de luna asta, povestită la invitația Alive!™, un complex de vitamine şi minerale. Ce aș schimba din acest scenariu ca să mi se pară o zi normală? În primul rând, aș vrea să ne trezim cu toții mai ușor, deci asta înseamnă să ne culcăm mai devreme. Ușor de zis, greu de făcut. Aș schimba și meniul, din cafea și bomboane, aș schimba în chefir, ceaiuri, salate și fripturi. Și mi-aș planifica mai bine timpul, ca să nu mai ajung să lucrez 16 ore într-o zi și 2 ore în alta.

Am scris acest post la invitația Alive!™, un complex de vitamine şi minerale, conţine 133 de ingrediente esenţiale natural pentru necesarul zilnic de energie. Este ceea ce mă ajută să rezist unei zile grele sau foarte grele, că ușoare sunt cam rar.

Alive!™ conţine 133 de ingrediente esenţiale natural pentru necesarul zilnic de energie. Alive!™ contribuie la reglarea metabolismului energetic, reducerea oboselii şi extenuării, menţinerea funcţionării optime a sistemului imunitar, metabolismul normal al carbohidraţilor, proteinelor şi acizilor graşi; sănătatea sistemelor muscular, osos şi nervos. Nutrienţii din Alive!™ se absorb în circuitul sangvin în mai puţin de 30 de minute. Produsul se găseşte în farmacii, magazine cu profil naturist şi în reţeaua de magazine Secom®.

 

 

ShareShare on Facebook0Share on Google+0Pin on Pinterest0Tweet about this on TwitterEmail this to someone

You Might Also Like

5 Comments

  • Reply
    o femeie
    23/05/2017 at 10:35 AM

    Mie programul tau mi se pare dezechilibrat. Prea tarziu trezit, prea putin timp cu copila…. Eu mi-am impus limite si praguri de timp: sunt in pat seara la 23 orice ar fi, sportul il fac acasa, dupa 8.5 ore de munca ma ridic siplec (bine, eu vorbesc, cand seful a zis ore suplimentare, le-am facut).

    Copila mea e mai mare, si regret din ce in ce mai mult ca nu am facut tot posibilul sa fiu cu ea cand era mai mica. Am zile cand ma gandesc sa declar faliment si sa inchid firma doar sa fiu cu ea cateva luni.

    • Reply
      andressa
      23/05/2017 at 10:58 AM

      Păi clar e dezechilibrat, în ziua descrisă, ca de-aia am descris-o, dar nu e fiecare zi la fel. Nici fiecare săptămână nu e la fel. Sincer, aprilie și mai au fost cele mai grele luni din viața mea de până acum. Sper să nu mă mai aglomerez niciodată așa.
      În general, o oră dimineața o petrecem împreună. Și încă vreo 3-4 ore seara, ne culcăm la 22. Dar nu e mereu așa, că așa e viața de freelancer. Săptămâna trecută am avut o zi în care am plecat la 7 și am venit la ora 24, dar am avut și o zi în care ea nu s-a dus la grădiniță și am stat cu ea de la ora 15.

    • Reply
      Roxana
      24/05/2017 at 10:57 AM

      Este mult mai simplu de gestionat programul de angajat, desi suntem si noi freelanceri (in acte), proiectul stabil la care lucram ne da beneficiile unui angajat, ceea ce nu prea e cazul cand faci freelancing asa cum face Andreea. Eu pot sa inteleg perfect situatia, inainte de acest proiect am incercat sa ma ocup foarte mult de blog, asa ca scriam, citeam, mergeam la evenimente, la mai multe in aceeasi zi, ma vedeam cu oameni…pe langa asta aveam si copiii de luat de la scoala la pranz, de dus in diverse locuri, iar noaptea…eventual de prestat ceva activitati aducatoare de bani, gen traduceri, scris proiecte pentru altii.
      Erau zile in care efectiv nu aveam nimic de facut (exceptand the usual, copii, casa, masa, citit o carte) si zile nebune. Era imposibil sa controlez, evenimentele sunt atunci cand sunt, mergi sau ba, oamenii care vroiau sa ma platesca pentru ceva ma cautau cand aveau nevoie…
      Dar chiar ma gandesc ca as putea sa fac din nou asta, decat sa stau toata ziua la birou, fie ca am treaba, fie ca nu 🙂

      • Reply
        o femeie
        24/05/2017 at 3:39 PM

        haha, fix acest inchis in birou cand am treaba sau nu, asteptarea, depinsul de altul ma irita 😀 😀 .

  • Reply
    CarsOnTheWeb
    30/05/2017 at 2:46 PM

    Mailuri de sala..? mi se pare cunoscut.. 🙂

  • Leave a Reply

    Inline
    Inline