Definiția unei zile care nu se mai termină

Nici cu alarma, nici cu muzică, nici nu amenințări. Când trebuia să-mi scol fetița să o duc la grădiniță, repede-repejor ca să ajung și eu la sală, evident că nu voia să se trezească. Cu o zi înainte, duminică, deși am fi putut dormi până la 12, m-a trezit cam pe la răsărit și mi-a zis că vrea în parc! Siiiigur că da.

Când lunea începe așa, cu 30 de minute de snooze, e clar! Nimic nu are cum să meargă bine. Recuperez eu!, m-am gândit. Chem un Uber și mă duce și la sală după aia. Numai că nicio mașină, pe nicio aplicație posibilă, nu se găsea. Unde v-ați ascuns cu toții?! Cu greu am găsit una care și mai greu a ajuns la mine. După vreo 15 minute de așteptare, mă gândeam că  mai bine mergeam pe jos.

Am respirat adânc de 5 ori și m-am uitat la ceas. Deja 9! La sală alergam și printre aparate, nu doar pe bandă. Telefonul suna încontinuu, alergam și vorbeam, dădeam mailuri în timp ce făceam extensii de picioare, ceva de groază. Așteptam momentul dușului când orice ar fi fost, nu aș fi luat telefonul cu mine! Relaxare totală… dacă ar fi mers apa caldă. Poftim?! Un afiș pus în vestiar anunța că putem să ne spălăm… doar cu apă rece. Să nu fac duș era imposibil. Să nu mă spăl pe cap era de neconceput: transpirasem, eram praf, urma să mă întâlnesc cu oameni, să fac poze. Decizie rapidă? M-am spălat cu apă rece.

Am plecat cu părul ud și înghețat, direct spre birou, cu un hotspot creat de nevoie, laptopul în brațe și telefonul la ureche. Pe bancheta din spate a unui Uber care nu se mișca, traficul era de groază, mă gândeam că oricum nimic nu se mai poate întâmpla. Dar niciodată să nu spui niciodată! La birou căldura era oprită de vineri când erau 28 de grade. Numai că în weekend și în lunea aceea erau vreo 12, iar eu aveam țurțuri în păr. Ce e cu vremea asta schimbătoare?! Ba port sandale, ba bocanci, nu înțeleg ce mi se întâmplă!

Nu știu să vă spun ce s-a întâmplat în restul zilei, m-am apucat să scriu, să aleg poze, să vorbesc la telefon, iar când m-am uitat la ceas era deja 19:00. Să mă ridic să plec acasă? Nu, urma să lucrez la o prezentare. Inspirația mi-a venit greu, cam pe la miezul nopții, când am reușit să și termin și mi-am adus aminte ceva esențial. Nu mâncasem decât bomboane! Hm, șiam eu că am uitat ceva. Numai că nu aveam reminder pentru a mânca.

La ora 1:00 mi-am strâns ca să plec acasă, ruptă de oboseală și cu o durere groaznică de cap, dar nu puteam să părăsesc incinta până nu găseam întrerupătorul ca să sting lumina. Obosită și deja confuză, nu mai știam cum reușisem să o aprind. De obicei stau pe lumină naturală, semn că plec la ore normale, dar de data asta mă autodepășisem.

Pentru mine asta a fost cea mai grea zi de luna asta, povestită la invitația Alive!™, un complex de vitamine şi minerale. Ce aș schimba din acest scenariu ca să mi se pară o zi normală? În primul rând, aș vrea să ne trezim cu toții mai ușor, deci asta înseamnă să ne culcăm mai devreme. Ușor de zis, greu de făcut. Aș schimba și meniul, din cafea și bomboane, aș schimba în chefir, ceaiuri, salate și fripturi. Și mi-aș planifica mai bine timpul, ca să nu mai ajung să lucrez 16 ore într-o zi și 2 ore în alta.

Am scris acest post la invitația Alive!™, un complex de vitamine şi minerale, conţine 133 de ingrediente esenţiale natural pentru necesarul zilnic de energie. Este ceea ce mă ajută să rezist unei zile grele sau foarte grele, că ușoare sunt cam rar.

Alive!™ conţine 133 de ingrediente esenţiale natural pentru necesarul zilnic de energie. Alive!™ contribuie la reglarea metabolismului energetic, reducerea oboselii şi extenuării, menţinerea funcţionării optime a sistemului imunitar, metabolismul normal al carbohidraţilor, proteinelor şi acizilor graşi; sănătatea sistemelor muscular, osos şi nervos. Nutrienţii din Alive!™ se absorb în circuitul sangvin în mai puţin de 30 de minute. Produsul se găseşte în farmacii, magazine cu profil naturist şi în reţeaua de magazine Secom®.