IUBIM

De ce eu trebuie sa am rabdare cu el?

Pentru fiecare barbat care se enerveaza si tranteste o usa sau spune o rautate sau pur si simplu nu face ceva pentru ca nu are chef, exista o suta de femei care isi fac procese de constiinta si se consuma pentru ca au impresia ca nu fac destul pentru relatia lor.

Ma poate ajuta cineva sa aflu de ce femeile trebuie sa aiba grija de relatii, ca niste gradinari de flori delicate, in timp ce barbatii pot alerga prin gradina, calcand cu entuziasm pe toate lalelele si zambilele noastre? Stie cumva cineva cand s-a stabilit asta? Si mai ales daca mai putem reveni asupra deciziei? Mie una nu prea imi convine.

In toate discutiile pe care le am cu prietenele mele apare subiectul asta. “Suntem suficient de bune?” Suntem suficient de atente? Am hranit pe toata lumea, am facut o treaba buna la birou, am ajuns si la salon, am sunat mamele, soacrele, bunicii, am facut si aia si ailalta de nu mai stim de noi, si la final privim in pamant… Si recunoastem vinovate ca nu am zambit destul pentru sot. Nu ne-am pus chilotii aia din dantela, stim noi care, nu l-am intrebat ce meci isi doreste sa vada, nu i-am vorbit cu intelegerea unui psiholog. Singurul mesaj trimis catre el azi a fost “Paine lapte oua faina ulei”. De fapt a mai urmat unul “Si branza!!”

As vrea sa ridice mana femeile care isi pun din cand in cand problema asa: se simt vinovate pentru ca nici nu prea primesc complimente si flori, nici fluturii nu se mai simt in stomac, nici nu mai au energie ca pentru el sa se machieze si sa se coafeze ca o liceeana la prima intalnire. Bun. Toata lumea are mainile sus.

Si acum sa ridice mana toti barbatii care deseori se gandesc ca nu ii spun ei destul de des cat este de frumoasa si de minunata. Ca nu ii aduc flori de cate ori merg la piata. Daca se duc la piata. Vreau sa vad barbatii aia care privesc in pamant stiind ca nici azi nu i-au masat talpile iubitei si nici nu au intrebat-o ce a mai facut, ce a mai citit, ce a mai visat. Aia care se simt prost ca au pus burta si ca nu mai au fizicul de inotator de performanta pe care il aveau la prima intalnire cu ea. Sau macar burta mai mica, nu? Aia care nu dorm noaptea pentru ca se gandesc cum sa o surprinda pe ea, sa o faca sa rada, sa se simta ca acum 15 ani cand el se juca cu parul ei si o saruta pe umar asa, cand trecea pe langa ea.  Avem vreo mana ridicata? Doua-trei?

Hai, fiti sinceri. Va aduceti aminte ca de vreo 10 ani aveti o iubita sau o sotie cand aveti nevoie de ceva de la Mega Image sau cand copilul are muci si cineva trebuie sa sune la pediatru. Doamne fereste sa sune el! Ce-o sa creada medicul ala?! Ca are copilul doi parinti, poate…? Va mai aduceti aminte si cand aveti chef sa faceti ceva ca pe vremea cand nu aveati iubita si nici copii acasa, sa mergeti la munte cu baietii, de exemplu, si va luati de ea cand va reaminteste ca daca plecati, nu are cine sa duca copilul la inot sau ca trebuie montata o biblioteca. O mai si certati de parca v-ar fi rapit de pe strada, v-ar fi pus verigheta cu forta pe deget si v-ar fi sechestrat. Aia e, si ea ar vrea poate sa faca altceva, dar nu merge numai cu “Am chef sa…”.

In cartea “Not that kind of girl”, Lena Dunham spune cat de admirativ se uita la barbati vazand ca nu au acest microb al “facutului-pe-plac”, le lipsesc instinctele de “people pleasing” zice ea. Lena spune ca e geloasa pe abilitatea lor de a-si urmari interesul, nu prea-si cer scuze, nu se dau peste cap ca sa ii faca pe cei din jurul lor sa se simta confortabil. Cum se numesc lucrurile astea – inteligenta emotionala? Da, poate e mai bine sa nu o ai. Ai viata mai usoara.

Scriu acest post cu gandul la cel semnat de Printesa Urbana, “De ce cu ei da si cu el nu?“. Ioana a constatat un paradox in viata ei de mama:

“îmi dau seama că sunt capabilă de iubire necondiționată, și în loc să i-o ofer și lui, cu el insist să am războaie, iar pacea merge spre copii.”

Inteleg perfect sentimentul.

E în continuare greu, pentru că oboseala și lipsa de timp și loc pentru noi sunt încă aici și or să mai fie niște ani, dar eu una fac eforturi să fiu atentă. Să rămân calmă când el ia foc. Să nu mai spun lucruri care dor. Să pun orgoliul pe pauză. Să-l ascult ca să-i cunosc nevoile și să aflu cum pot să ajut la împlinirea lor. Să-l apreciez așa cum are nevoie, așa cum simt de multe ori pe zi, dar înainte nu-i spuneam aproape niciodată.

Inteleg si asta. Dar oare ei isi fac astfel de mantre? Sa fim mai buni. Cu totii.

 

Sursa poza cuplu: Shutterstock

 

You Might Also Like

6 Comments

  • Reply
    Roxana
    01/11/2016 at 1:23 PM

    🙂 Gata, astazi, dupa ce hranesc cei 2 copii proprii, +1 venit in vizita d-aseara, dupa ce opresc vreo 5 batai, strang vreo….1000 piese de lego, intepenesc de frig 1.5 ore la un antrenament de fotbal pe inserat, predau copilul care nu-i al meu, pregatesc cina, ii bag cu forta in pat pe cei 2 ramasi, urlu in perna…apoi ma imbrac frumos si il astept la usa pe dl. sot, care veni de la ora lui de sport, mai pe insearat. Cu zambetul pe buze, evident 🙂

    • Reply
      andressa
      01/11/2016 at 1:24 PM

      BRAVO. Asta e atitudinea sanatoasa! :))

  • Reply
    aygun
    01/11/2016 at 1:36 PM

    No , acum sincer! De ce atatea procese de constiinta ?
    E clar , aia 10% din corpus callosum isi fac de cap. Ganditi prea mult. Mult prea mult si inutil.
    Voi , femeile , cand vorbiti , va implicati emotional. Adica , pasiune , suflet …..
    Noi barbatii NU! Daca sotia ma intreaba ” ce pereche de pantofi sa aleg din cei doi – faza patita – si zic aia rosii ca esti mai sexy in ei. Dar astia crem ce au ? Ar fi dorit ca eu sa spun ” Orice pereche de pantofi vei purta iti vor veni perfect. Vei arata superb!
    Wrong! Barbatii dau solutii. Daca noi va dam o Harta in brate si va intrebam , in timp ce conducem – Zi-mi cu m ajung la x loc! Gata , am imbulinat-o.
    Ziele trecute , un bun prieten posteaza un selfie cu el pe facebook. Statea intr-un magazin de haine de sase Ore pentru ca sotia sa se decida pe o rochie. Siil intreb ” Florine , nu-i asa ca toate ii veneau ok ? Raspuns ” Erau Toate facute pentru ea!”
    In orice relatie se fac compromisuri. Cand e vorba de cumparaturi , rochii m pantofi , etc , nu ma bag. Nu are decat sa mearga cu cine vrea ( dintre prietene ) si sa isi cumpere ce doreste.
    Pentru mine ca barbat tot niste bucati de pinza sunt . As merge la o nunta in jeansi , tenesi , tricou si cravata peste gatul gol asa lalaie. Va spun sincer.
    In dulap am vreo 3 sau 4 perechi de pantaloni , cateva tricouri , bluze de iarna vreo 4 sau 5 , ciorapi maxim 10 perechi dar maxim. iar pantofi ? ii numar pe degetele de la o mina. Bocanci doua perechi , doua de vara si cred ca o pereche de ocazii speciale.
    Eu nu imi oblig sotia sa o sune pe mama sa intrebe ce face . Nu! Am zis asta de la inceput !
    Ai chef , suni , nu ai chef , nu suni!
    Nu am obligat-o s afac ceva din complezenta cum la fel a fost si cu mine.
    Daca esti bou , iti zic in fata . Daca esti imbecil la fel.
    Idem daca e femeie !
    Se supara , treaba ei. Apoi ii explic de ce consider ca a gresit.
    Sunt mai din topor , asa dar ma simt bine in pielea mea .
    Si nu spuneti ca noi barbatii nu rabdam anumite ifose ale voastre mai ales in perioade pre si post “rusnaci”!
    Transformari hormonale si altele si altele si altele.
    😉

    • Reply
      Miruna
      01/11/2016 at 6:30 PM

      foarte bun punctul de vedere. m-a distrat stresul tău pentru papuci :)))

  • Reply
    Jes
    01/11/2016 at 2:24 PM

    As da share dar …e posibil sa il deranjeze ☺

    • Reply
      andressa
      01/11/2016 at 3:10 PM

      Buna asta! Da, tu stii. Sa nu cumva sa se supere el. Ca noi…

    Leave a Reply

    %d bloggers like this:
    Inline
    Inline