Sunt nominalizata la Gala Unica

Sunt foarte bucuroasa sa va anunt ca sunt nominalizata la categoria “Blogger in trend”, la Gala Unica.

Sunt atatea lucruri pe care vreau sa vi le spun cu aceasta ocazie ca nici nu stiu cu ce sa incep. Sunt 11 ani de cand am inceput sa scriu pe acest blog si inca mi se pare ca sunt la inceput.

Nu e usor sa te expui. Nu e usor sa iti asterni pozele, ideile, gandurile sau felul de a fi pe o platforma pe care o poate vizita oricine si pe care o poate desfiinta oricine. In fiecare zi, mi-e frica putin de ce poate starni acest mod de a comunica. Ma intreb daca ma va jigni sau umili cineva pentru ceva ce am zis sau pentru ca pur si simplu poate. Mi s-a intamplat. Ma intreb daca am scris ceva nepotrivit de fiecare data cand apas butonul “Publish”. Si totusi in fiecare zi sunt surprinsa placut. E ca un salt de la mii de metri inaltime, cand simti un gol in stomac si te intrebi daca ti se va deschide parasuta. Si se deschide.

Am mai fost nominalizata la premii, dar parca niciodata nu am mai fost doar 5 nominalizate si nici nu ne-am “inscris”. Cineva chiar a pus numele meu acolo, langa alte patru ale unor bloggerite pe care le stiu si oamenii pe strada, care apar la televizor sau pe copertele revistelor glossy. Sunt coplesita. Multumesc, Unica!

Poate ca asta inseamna sa fii in trend, de fapt. Sa fii in crestere. In urcare. Eu asa ma simt in fiecare dimineata, de parca as mai fi urcat un Everest. Intamplator am observat ca dintre toate cele 5 nominalizate (de fapt sunt 6 pentru ca Fabuloasele sunt o echipa de doua persoane), sunt singura mama. Ce chestie! Nu stiu cum isi impart ele timpul pentru a munci, a sta cu familia si prietenii si a dormi, dar eu va spun ca a dormi este un lux pentru mine. Chiar ieri constatam ca am reusit sa lucrez, sa public 3 posturi pe blog, sa pregatesc o prezentare pe care am si sustinut-o seara la Naked PR unde eram invitata lui Victor Kapra, si sa aduc seara acasa pentru fetita mea racita cobza niste budinca si mere – si dormisem doar de la 6am la 9:30am. Ca asa e cand copiii sunt raciti. Si era a doua noapte nedormita. Am mai cucerit un Everest, cum spuneam. Si ma gandeam seara ca daca am reusit sa duc ziua pana la capat (dimineata nu credeam ca o sa pot, ceva urma sa anulez), inseamna ca pot orice.

Toate nominalizatele sunt femei exceptionale cu care sper sa pot lucra candva: Ana Morodan, Cristina Bazavan, Fabulous Muses, Sanziana Negru. Sunt foarte ambitioase, inteligente si talentate. Pe unele le cunosc personal si ma fastacesc in preajma lor. As vrea sa am ocazia sa le cunosc mai bine pe toate, sa invat de la ele. Ma simt onorata sa fiu langa ele in categorie. E o vorba enervanta asta, ca “nu conteaza daca castig”, eu chiar as vrea sa castig, evident. Cred ca as plange! :)) Dar cred ca am castigat deja cand mi-am propus ca in aprilie sa fiu iarasi Bloggerita si 7 luni mai tarziu sa fiu aici, astazi, asa, langa bloggerite care muncesc in ritmul asta nebunesc de ani de zile. Eu sunt la o luna de cand nu mai lucrez la ProTV, sunt cu prietenii mei, reusitele mele, clientii mei, programul meu, visele mele. Ma simt ca un rockstar. 

Poate ca e anul meu. Am luat-o de la capat. Am decis ca pot si nu ma las. Orice ar fi. Sau poate 2017 e anul meu? Atunci sper sa apar pe o coperta de revista. Ce ziceti, pot? Si daca nu as putea, eu stiu cati oameni m-au ajutat si m-au inspirat si cati am ajutat si am inspirat la randul meu. E ceva. Traim intr-o lume a noastra.

Votati-ma aici, daca vreti. Va multumesc ca ati intrat pe blogul meu! 🙂 Va iubesc!
PS: ma duc sa ii zic mamei sa ma voteze. O sa fie atat de mandra!!! 🙂