TRAIM

Cateva ganduri despre antreprenoriat – prima luna

Nu e vorba de curaj. Nu este vorba despre ambitie. Nu este vorba despre talent. Nu este vorba despre nonconformism.

Desi poate asta vei auzi in mai toate discursurile despre cei care au reusit sa isi schimbe viata si poate sa schimbe un pic si lumea cand au inceput o afacere. Au avut un vis. O viziune. Si nu s-au lasat pana nu au transformat-o in realitate.

Ei bine, realitatea mea este alta. Sigur, trebuie sa ai un vis, fie ca e ca toti copiii sa manance sanatos, sau doar ca toata lumea sa apeleze la tine ca sa isi faca afise – e visul tau, e treaba ta!, – si trebuie sa te tii de el pentru ca nu are cum sa iti iasa treaba in cateva luni. Insa dincolo de treburile astea abstracte, sunt cateva lucruri concrete pe care trebuie sa le stii.

Cand vrei sa fii antreprenor sau patron, cum se zicea pana nu demult, trebuie inveti o meserie noua, pe langa aia pe care vrei sa o practici. Sa zicem ca vrei sa iti deschizi o agentie de turism sau un salon unde parul se vopseste doar roscat. Excelent.

Orice ai face insa, trebuie sa inveti drumul pana la un notar si sa platesti un contabil pentru a-ti tine evidenta si pentru a-ti rezolva (cu o procura in mana) diverse treburi cu statul. Indiferent cu cine lucrezi, trebuie sa fii tu insuti/insati si un pic avocat, un pic contabil, un pic programator. Trebuie sa inveti multe legi, sa stii sa te uiti pe un contract, sa il modifici, sa stii sa faci niste plati si sa cauti furnizori. Ti-am zis ca trebuie sa inveti niste legi? Afla ca legile se schimba. Des. Brusc, ai cu totul alta relatie cu statul.

Cand eu mi-am facut firma, mi-am facut calculele pentru un anumit venit si apoi am aflat ca legea tocmai s-a modificat si o sa platesc mai mult la stat de la anul. …Ok. Ce pot sa fac?!

Sunt foarte multe lucruri pe care unii le considera firesti pentru ca s-au obisnuit cu ele sau pentru ca au alaturi un contabil bun, dar pentru majoritatea oamenilor noul mod de a lucra e ca invatarea unei limbi straine. Sa faca o factura, sa o storneze, sa stie ce e deductibil si ce nu, ce impozite se platesc si cand. Pentru mine, nimic din treburile astea nu e firesc. Ma incurc in hartii si umblu cu grija ca o sa pierd ceva, o sa uit ceva, o sa fac ceva ce ma va costa averi date la stat.

O prietena, artist plastic, a trait cosmarul vietii ei cand a avut o firma pentru ca si-a inchiriat un spatiu si a vandut produse create sau pictate de ea. Avea numai cativa metri patrati, dar tone de griji pe cap si era, la propriu, artista! Birocratia ii taia chiar toata inspiratia. De la stresul cu avizele sanitare, pompieri, contracte, chitante, problemele tot apareau. Si cand te gandesti ca voia numai sa vanda cateva produse frumoase facute cu mana ei. As fi pariat ca ii va merge excelent, ca va vinde mai ales turistilor straini, face niste lucruri formidabile. Si totusi, statul a ajutat-o sa se lase de treaba rapid.  Sa inchida firma a fost iarasi extrem de complicat. Asta inseamna antreprenoriat in Romania mai des decat inseamna sa iti traiesti visul sa spui in conferinte ce minunat este sa iti faci singur programul. Apropo de program, asa cum am mai spus-o, cand iti faci singur program muncesti mai mult decat atunci cand altii trag de tine. Te scoli mai devreme, te culci mai tarziu, nu te opresti niciodata din muncit.

Toma Nicolau a dat un interviu in Life.ro in care zicea aceeasi idee:

Antreprenoriatul nu e aşa simplu cum îl descriu speakerii de conferinţe, mă sperie uşurinţa cu care îi văd cum vorbesc aiurea uneori. Trebuie să înveţi legi, să-ţi studiezi drepturile, să înţelegi să colaborezi cu sistemul ţării în care îţi desfăşori activităţile. Multe drumuri de făcut, oameni cu care trebuie discutat. Timpul e scurt, iar tu eşti unul la început, pentru că firma ta e prea mică să-şi permită angajaţi. Şi tot aşa.

Cand ajungi sa vrei sa angajezi oameni te lovesti de ceea ce tot se spune in targ, ca nimeni nu prea vrea sa munceasca. Multi oameni se asteapta sa castige mai bine decat ar fi valoarea muncii lor pe piata. Asa ca nu poti angaja sau ajungi sa lucrezi cu oameni sub nivelul dorit pentru ca pe aia ti-i permiti si refaci tu, daca e nevoie, munca lor.

You Might Also Like

3 Comments

  • Reply
    Tudor
    01/11/2016 at 11:57 PM

    Muzică la urechile mele. Dupa 12 ani de firma, mă înțelege cineva 🙂 abia aștept și în alte privințe 🙂

  • Reply
    Roxana
    02/11/2016 at 9:13 AM

    Perfect adevarat! Bine ca o spune cineva, ca numai articole cu fluturasi si demisii am citit in ultima vreme.

  • Reply
    Dojo
    04/11/2016 at 7:09 PM

    In multe cazuri lucrezi cu alti liber-profesionisti pe proiecte, deci nu trebuie angajati etc. Eu sunt de 7 ani acasa, tin un mica afacere de web design din care am hranit familia si am sustinut si afacerea sotului (pe cand inca nu mergea). Nu e chiar atat de complicat. Dar nici usor. Muncesti ceva, esti bun, primesti bani. Clatesti si repeti 😀

  • Leave a Reply

    %d bloggers like this: