NE DISTRAM

Cum te distrezi la 16 ani, respectiv 32 de ani

Cu ghiozdanul in spate, ca la 16 ani, vineri m-am urcat in tren cu destinatia Constanta. Nu cred ca vreodata se vor mai alinia planetele astfel incat sa fiu pentru doua zile fara copil si fara sot, asa ca nu puteam rata ocazia de a face ceva special. Am decis sa plec singura la mare!

Mi-am dat seama cat timp a trecut de cand nu am mai mers cu trenul cand am aflat ca sunt automate de la care iti poti cumpara biletul de tren in 3 secunde, iar plata se face folosind cardul bancar, si ca pe peron poti ajunge fara a plati o taxa, daca nu ai bilet. Se pare ca regula cu taxa nu mai e valabila de vreo 10 ani. Oare chiar asa de mult timp a trecut?!

Cand aveam 16 ani, am plecat la mare de 1 Mai fara bilet de tren. La 32, am decis sa il iau pe cel mai scump. Pretul unui bilet e de 89 de lei, iar la clasa a II-a, de 62 de lei. Diferenta dintre cele doua ar fi doar spatiul dintre scaune, dar nu bag mana in foc pentru ca eu am urcat direct in vagonul meu, la clasa I. Nu am riscat sa stau inghesuita langa niste straini. Trenul avea aer conditionat, era curat, chiar si toaleta, gaseai prize la fiecare loc. Am fost aventuroasa alaturi de Raluca Hagiu si bineinteles ne-am imprietenit cu cineva in tren: un tip care lucreaza in acelasi domeniu. La intoarcere, am avut acelasi partener de dialog. Ca sa vezi ce mica-i lumea! Niciun minut nu a avut intarziere trenul: fix 2 ore si 26 de minute am facut pana la destinatie.

Cand aveam 16 ani, mergeam in Vama Veche. Fara rezervare, fara cazare, fara prea multi bani la mine. Cu cortul. Acum am cautat cazare tot in Vama Veche, unele lucruri nu se schimba niciodata, dar cum nu am gasit, am decis sa merg in Navodari. Am ajuns la varsta la care nu as mai merge nicaieri fara rezervare. Nu imi mai place ideea de a nu sti unde stau si in ce confort. Sunt atat de nedormita, incat o noapte in cort, trezita de lumina la rasarit mi se pare un cosmar, nu detaliul unui weekend reusit. Si vreau dus. Daca nu am toaleta si un dus, ma duc acasa.

Cand aveam 16 ani, nu prea mancam nimic. La mare, doar beam bere. Apa, aproape deloc. Nu stiu care era secretul supravietuirii. Astazi, nu doar ca mananc trei mese pe zi, dar am grija sa beau multa apa ca sa nu ma deshidratez. Am cautat prin Mamaia restaurante recomandate sau pe care le stiam deja, ca sa nu am surprize neplacute, cum ar fi o intoxicatie alimentara. Nu am mancat nimic de pe strada, desi imi aduc aminte ca atunci cand eram eleva mergeam in Costinesti si mancam numai si numai hamsii de la taraba, servite pe o tava de carton.

In 2007, in Vama Veche, cu prietenele

In 2007, in Vama Veche, cu prietenele

Cand eram pustoaica, faceam autostopul. Cred ca mama mea, citind aceste randuri, are palpitatii. Da, un adolescent se pune in pericol fara prea multa ezitari. In apararea mea pot spune insa ca eram mereu in gasca, deci sansele sa i se intample ceva cuiva din grup ceva erau foarte mici. O data, am mers pe jos din Vama in 2 Mai si inapoi. Nu e mult, dar e ceva de mers si soarele ne batea in cap. Acum, m-am deplasat cu taxiul prin statiune. Am prea putin timp liber, nu vreau sa pierd o jumatate de zi spre si dinspre un restaurant. Cursele cu taxiul in Mamaia nu au fost scumpe, distantele nu sunt mari, iar pretul pe kilometru este de 1,78 lei.

La 16 ani, nu eram niciodata singura. Aveam o mie de prieteni. Oricine statea langa mine la masa, la cherhana, mi-era brusc prieten. Aveam colegi, vecini, prieteni ai prietenilor. Stateam cate 8 intr-o camera sau 4 intr-un cort de 2, la nevoie. De data asta, nu am reusit sa incheg un grup. Prietenele mele alapteaza. Au copii atat de mici incat nu se pot desprinde de ei, iar sa mearga la mare cu ei nu e exclus, desigur, dar nu ar fi avut programul meu de mama-singura-in-vacanta, cu dormit pana tarziu si baut cocktailuri pe plaja. Cei care nu au bebelusi mici-mici, au o mie de obligatii, ca si mine. Au rude de vizitat, nunti si botezuri la care au promis sa ajunga. Asa ca de data asta, am plecat singura si am avut norocul sa ma intalnesc acolo cu prieteni, Am petrecut timp si singura, de capul meu. M-am plimbat vineri searam dupa ce am ajuns, pe faleza, cam o ora. A doua zi, la plaja, am stat 3 ore numai eu cu un cocktail si am ascultat marea. Eu insami sunt o companie placuta pentru mine, uitasem asta.

La 16 ani am vazut mai multe rasarituri decat am am vazut in ultimii 10 ani la un loc. Cred ca de fapt, singurele rasarituri pe care le-am mai prins au fost ca mama a unei fetite insomniace. Nu stateam pe plaja cu o bere in mana deci, ci ma rugam de fata mea sa se culce la loc, iar ea, vesela, voia sa se joace.

La 16 ani, nu prea foloseam creme cu protectia solara. Ma faceam rosie ca racul. Nu mai e nevoie sa spun  cred ca acum am una speciala pentru fata, una pentru corp si una care se foloseste dupa expunerea la soare. Soarele provoaca riduri. La 32 de ani, imi pasa de treaba asta.

Tot in 2007

Tot in 2007

M-am intors tot cu trenul si apoi am luat metroul. Mi-am adus aminte de starea pe care o aveam cand ma intorceam din tabara si o cautam pe mama cu privirea in capatul peronului. Taberele din care ma intorceam erau oribile, ca niste lagare de concentrare: conditii de cazare proaste, mancarea mizerabila. Sigur, copiii se distreaza cand ii pui laolalta si nu sunt prea supravegheati de adulti, dar eu slabeam acolo si adormeam plangand de dorul mamei, asa ca momentul revederii din gara era pur si simplu definitia fericirii pentru mine. M-am bucurat sa ma intorc si acum, chiar daca nu veneam nemancata si nespalata, dupa doua saptamani. Cand am intrat pe usa, mi-am adus aminte ce bine e acasa.  Si m-am adus aminte si ca nu dusesem gunoiul inainte sa plec. Ups.

PS: Paralela ca in Vice.

You Might Also Like

5 Comments

  • Reply
    Cornelia
    11/07/2016 at 1:10 PM

    Nici acum nu pot sa cred cum rezistam atatea zile fara mancare ok, de hidratare nici nu mai vorbim. Acum daca la pranz nu am o masa cum trebuie, nu rezist pana seara. Ce insemna nebunia de la 16-17 ani, nu mai conta nimic..

  • Reply
    Teodora
    11/07/2016 at 1:35 PM

    Eu am zis ca e un inger al tineretii care ne-a protejat in toate aventurile avute. In discutiile cu BFF inca suntem uimite de cate tampenii am facut impreuna si nu doar ca am supravietuit, dar ne-am si distrat din plin. Iar in tabere mancam doar inghetata de la chiosc (nu era chiosc, foame direct) si cand ajungeam acasa, mancam in continuu timp de doua zile.

  • Reply
    Elena
    11/07/2016 at 2:57 PM

    Pfuai, ce amintiri mi-ai tezit. Deja mi se invarte capul si caut prin minte numele si localitatile celor cu care ma imprieteneam pentru doua-trei zile. Chiar asa, mancam ce apucam si cand apucam. Cand mai pleci asa hai hui ne dai si noua un semn? Ca facem o gasca mai mare si mergem si noi.

  • Reply
    Cornolio
    29/07/2016 at 9:10 PM

    Fiecare varsta are frumusetea ei, avem experiente frumoase si pastram amintiri care mai de caredeosebita in felul ei. Marea a fost si cred ca va mai fi indiferent de generatie una dintre ele. Toate la vremea lor si apoi sa ne amintim frumos! Unii inca incearca sa le reediteze, ,Cele bune (de la mare)!

  • Reply
    Mirela Orban
    21/02/2017 at 12:59 PM

    Haha, ce amintiri mi-ai trezit si mie. Ce n-as da sa am iar 16 ani si sa ma urc in tren cu directia MARE!!!

  • Leave a Reply

    %d bloggers like this:
    Inline
    Inline