Dupa feedback-ul coplesitor (va multumesc!) primit in urma textului despre cat de putin si de prost dorm, as vrea sa adaug ceva intr-o nota la fel de personala.
Oricine poate avea un corp perfect daca asta e scopul lui in viata. Doar e un un full time job. Inseamna sa mananci intr-un fel, sa ai o viata intr-un fel. Sa dormi cat iti trebuie, sa bei apa cat iti trebuie, sa faci ce sport trebuie si cat de des trebuie. Sa te gandesti la alimentatie mult timp pe zi: ce sa cumperi, ce sa gatesti, cum si cand, ce caserole sa iei cu tine cand nu mananci acasa si trebuie totusi sa iei o masa la ora cutare.
Doar ca un om care sta la birou cel putin 10 ore pe zi are deja un full time job. Cand are si un copil mic mai are si unul part-time. Asadar, cand sa faci sport si sa te dedici alimentatiei sanatoase trup si suflet?
Eu ma descurc in conditiile date: slujba mea nu este sa arat bine. Nimeni nu ma plateste sa apar in reviste din cand in cand. Deci prioritatea mea nu e tenul. Nici abdomenul.
Asadar, muncesc, muncesc si peste program la proiectele mele, merg pe jos 5 km pe jos pe zi, incerc sa gatesc des si sa folosesc numai ingrediente sanatoase, incerc sa tin casa curata, sa ma imbrac dragut (sa apari numai in training aparent nu e “dragut”), sa ma aranjez cu peria rotativa si sa imi fac smokey eyes in tonuri neutre in fiecare dimineata, sa o educ pe fata mea, sa ma joc cu ea cat pot de mult, sa am o viata de cuplu si una sociala cat de interesante posibil. Si cu toate ca reusesc destul de bine sa fac toate aceste lucruri, din cand in cand se trezeste cineva sa imi spuna ceva gen “Ai cam pus burtica?“.
Jap- jap. Vad negru in fata ochilor. Pur si simplu mi se rupe filmul. Este ca si cum i-ai spune unui chef la un restaurant premiat ca nu iti place sortul lui. Unui om care a terminat un ultramaraton ca nu isi asorteaza bine sosetele. Unui dresor de lei ca nu iti place accentul lui. Chiar nu vedem decat forma?
De unde aceste asteptari ca trebuie sa aratam ca la 16 ani toata viata? De ce pentru majoritatea oamenilor conteaza doar cat de lung ai parul si cat de tari sunt fundul si abdomenul? De ce dezamagim atat de mult daca nu aratam ca intr-o revista de fitness?
Eu am facut sport anul asta timp de 5 luni, cum va spuneam, si cum eram oricum slaba, 52 kg, m-am remodelat foarte rapid. 3 kilograme date jos, mai ales de pe talie. In fiecare an, de cand sunt adult, am facut sport cateva luni. Si cand eram gravida mergeam la piscina (aqua gym) si mergeam pe jos tot 5 km pe zi in fiecare zi. Mereu am incercat sa ma mentin si dupa atatia ani pot spune ca… am alt full time job.
Nu o sa am niciodata patratele. Am incercat si am fost aproape de asta. Am facut un calcul insa si mi-am dat seama ca pentru a ajunge la patratele trebuie sa mananc anumite chestii la anumite ore, sa dorm intr-un fel, sa merg la sala in continuare inca 6 luni (ca sa le si mentin este deja alta discutie). Si am zis “nu, mersi”. De ce? Pentru ca viata mea este despre altceva. Nu ma premiaza nimeni daca ajung la patratele. Nu urmeaza sa pozez nicaieri, nici goala, nici in rochie de seara. Nu ma face nici pe mine mai fericita.
Ce ma face insa fericita? Sa fac un chec de banane fara zahar pentru fiica mea, sa ma ajute in bucatarie si sa linga spatula de aluat, sa manancam ceva bun si cat de cat sanatos. Sa gatesc kisir si pulpe de pui marinate in usturoi si ghimbir pe gratar, una din cinele preferate ale mele si ale sotului meu (si ale fiicei mai nou), la orele tarzii la care ajungem noi acasa de la birou. Sa fac masa mare si sa stam o ora la cina, mancand incet. Sa fac lipii umplute cu tzatziki si ceva carne pe gratar plus limonada si cocktailuri cu prosecco si sa invit la mine cativa prieteni si sa mancam si sa vorbim pana seara tarziu-tarziu, chiar daca un nutritionist m-ar certa ca beau alcool, ca mananc la orele acelea sau combin nu-stiu-ce cu grasimi sau depasesc nivelul de sare. Vreau sa gust toate mancarurile bune in vacante, sa incerc paella, paste cu trufe, beef bourguignon, gelato al pistacchio si bere nefiltrata sau bruna, prosecco si vin rosu. Vreau sa dorm o ora in plus de cate ori am ocazia, dar nu ma pot culca devreme, asa cum ar trebui.
Daca toate astea inseamna sa nu am patratele, fie. Nici nu le vreau. Am 50% de kilograme si procentul de grasime, dar si cel de fericire un pic peste medie!
7 Comments
Ignat Daniela
30/07/2016 at 11:21 AMParerea mea, proprie si personala, e ca, cu cat suntem mai naturale, cu atat suntem mai frumoase, cu sau fara burtica, cu sau fara par alb. Frumusetea se vede in ochii privitorului si in fericirea de pe chip. In rest, nu conteaza.
andressa
30/07/2016 at 11:30 AMEu zic ca ceva efort trebuie toti sa depunem, femei sau barbati, tineri sau batrani. Dar nu trebuie sa fie singura noastra preocupare sau principala noastra preocupare.
Ignat Daniela
30/07/2016 at 11:39 AMCat mai natural, adica fara operatii estetice, sau altfel de transformari. Binenteles ca trebuie sa avem grija de noi, dar, asa cum ai zis, sa nu fie principala noastra preocupare.
Teodora
30/07/2016 at 3:15 PMSpot on! Exceptand doi ani de overweight, tot timpul am fost la limita de a avea patratele la abdomen, dar niciodata nu am avut timpul, energia si dorinta de a ajunge acolo. Putinul timp liber ramas in afara jobului, prefer sa il aloc blogului, partenerului, familiei, prietenilor si lucrurilor cu adevarat importante in dezvoltarea personala.
Copila blonda
30/07/2016 at 4:51 PMEfort, zici? M-am spalat si eu pe cap intre timp :)))
P.s. In poza aia arati de-mi vine sa-ti aduc niste covrigi data viitoare cand ma intalnesc cu tine. Nu stiu unde se duc gratarele alea despre care vorbesti.
andressa
30/07/2016 at 8:17 PMNici nu se vedea ca nu te-ai spalat recent. Avantajul de a fi blonda! :))
o femeie
11/08/2016 at 9:35 AMeram sigur si musai ca ti-am comentat. Zau!! unde e comentariul meu? aiaaiaiaia.
deci zisei in vorbe mestesugite ca frumusetea vine din interior, emotiile si trairile interioare se materializeaza la nivelul corpului. Important e sa ne iubim pe noi, si sa vezi ce frumoase si slabe si atletice o sa fim.