GANDIM

Cum ne raportam la o victima

Maria Olaru este o victima, fara doar si poate. Gimnasta marturiseste intr-o carte care va fi lansata in curand ca a fost martora si victima unor agresiuni fizice si psihice, iar cei acuzati nu au negat faptele. Asadar, nu exista dubii legate de statutul de victima, chiar daca ea spune ca a “iertat” ce i s-a intamplat. Ce reactii a starnit marturia ei? Reactiile clasice, din pacate. Oamenii o acuza si o umilesc tot pe ea.

Reactia “Cine e de fapt Maria Olaru? Nu e nimeni, de fapt ea nu conteaza. Daca nu se plange Nadia Comaneci, cine e ea sa vorbeasca? Mai bine tace.” CTP a scris in Republica.ro un editorial pe acest subiect care pe mine m-a dezamagit. Inglobeaza toate atitudinile gresite pe care marturiile incomode le pot starni. Intitulat “Maria Olaru – Adevaruri Nesincere“, articolul desfiinteaza si persoana, si marturiile ei.

Între paranteze fie spus, presa repetă acum în neștire „campioană mondială absolută”, umflând semnificația. A fost campioană mondială la individual compus și pe echipe, ceea ce nu are de-a face cu absolutul: Maria Olaru nu a obținut vreo notă de 10 și nu a câștigat niciodată o medalie de aur olimpică sau mondială la individual, pe unul dintre cele 4 aparate, bârnă, sărituri, paralele, sol (…).

Legat de victime in general, multe sunt umilite. Este motivul pentru care majoritatea nu vorbesc despre ceea ce li s-a intamplat, fie ca este vorba de hartuire, agresiune fizica, verbala sau sexuala. Un studiu RapeCrisis arata ca numai 11% din victimele violurilor se duc la Politie in Marea Britanie. Faptul ca altele au fost puse la colt inaintea lor le face sa creada ca vor fi mai degraba batjocorite decat ajutate atunci cand spun adevarul. Una din atitudinile intalnite este de punere la indoiala a moralitatii sau credibilitatii victimei. E un fapt ca si o persoana cu moralitate indoielnica poate fi victima, are aceleasi drepturi in fara legii si merita acelasi ajutor.

Reactia “De ce spune abia acum?!” Ori minte, ori nu mai are valoare. Tot din CTP citez:

Dezvăluirile ar fi fost incomode dacă erau făcute pe vremea când Maria Olaru era o gimnastă adolescentă, nu acum. Asta se întâmpla după căderea regimului comunist, în anii `90, prin urmare, Maria îi putea spune mamei ei, putea să reclame la Protecția Copilului, la Poliție, să se adreseze presei pentru relele tratamente la care erau supuse ea și colegele.

Dar Maria nu a reacționat în niciun fel, a tăcut mâlc ani de zile, a devenit, sub tratamentele „inumane”, campioană olimpică și mondială.

Madonna a vorbit la 56 de ani despre faptul ca a fost violata la 19 ani. Nu a raportat niciodata evenimentul. I-a fost teama ca va fi invinuita, umilita. Lady Gaga si Oprah au povestit despre experiente similare petrecute in adolescenta.De ce? De rusine, de teama sau din cauza ca sufereau de sindrom Stockholm, victimele au tacut mult timp. Sindromul numit denumeste empatia, solidaritatea pe care o pot resimti victimele fata de rapitorii sau agresorii lor: ii inteleg, le sunt recunoscatoare pentru momentele bune in ciuda agresiunii, aproape ca vor sa ii ajute. Faptul ca vorbesc cu greu despre ce li s-a intamplat nu face ca faptele sa fie mai putin grave. Apropo de sindromul Stockholm, Maria Olaru inca vorbeste foarte frumos despre agresori, spunea “Asa era pe vremea aceea”. Si nu ii acuza de nimic, doar povesteste si, mi se pare mie, e deja usor jenata de ce a spus, mai ales pentru ca fanii antrenorilor sunt suparati pe ea. Le-a distrus un mit.

Reactia: “Face oamenii de ras.” Daca avem un adevar incomod despre persoane pe care le admiram, incercam sa ii aparam. Nu poate fi adevarat, iar aceste dezvaluiri nu fac cinste. Daca spre exemplu este victima unui partener abuziv foarte respectat in societate, pobabil iti e teama ca nimeni nu te va crede. In acest caz, antrenorii eroi sunt aparati de multi care nu vor sa vada adevarul. De fapt, se pare ca o mare parte din oameni stiau ce se intampla la Lotul de Gimnastica, parintii, federatia, altii, toti au tacut pentru ca “asa se facea”. Antrenorii isi faceau treaba si o faceau bine, de ce ne luam acum de ei?! Pai pentru ca desi “se stia” (cine stia?!), nimeni nu spus cu subiect si predicat ce se intampla si nimeni nu a fost vreodata pedepsit pentru incalcarea legii. “Asa se face performanta” nu este un argument, raspunzi pentru faptele tale.

Reactia: “I-a placut si ei.” Expresia folosita in special in legatura cu agresiunile sexuale se aplica si aici. O sportiva careia i-a “convenit” sa obtina medalii de aur si acum, la 15 ani dupa ce s-a bucurat de glorie, ii “face de ras” pe cei care au ajutat-o. Este o atitudine care sugereaza ca agresiunea in sine i-a adus si avantaje victimei sau ca “a cerut-o”.  CTP scria in editorial:

Și vine acum dna Olaru să „rupă tăcerea”. De ce? Nu am decât o singură explicație: ca să facă vâlvă aducătoare de vânzări pentru carte. Ca să-și mai exploateze încă o dată viața sportivă și personală.

Daca nu ii placea, de ce nu a plecat? Maria Olaru, un copil/adolescent pe vremea agresiunilor, poate fi “acuzata” ca nu a fost mai curajoasa? Cat discernament are un om de acea varsta si cum reactionezi cand familia ta stie ce ti se intampla si nu te ajuta, ba chiar te incurajeaza sa suporti, “spre binele tau”? Chiar si adulti in situatii similare suporta si nu stiu cum sa se apere, cum sa scape. Faptul ca a scris intr-o carte (trebuia sa fie blog? sa fie scrisoare? ar fi fost mai bine?!) devine argumentul ca marturia ei arescopuri ascunse. Ilar.

“Eu atât pot să vă spun: a fost o gimnastă foarte bună și rezultatele se văd. Dacă ea acum regretă că a făcut gimnastică și a fost campioană mondială și olimpică, este altă situație.”

Tot in republica.ro, de unde citam articolul semnat de Cristian Tudor Popescu, este publicata si reactia lui Octavian Bellu la citatele din carte. Sursa.

L-am sunat pe antrenorul Octavian Bellu pentru a-i cere propria versiune asupra evenimentelor de atunci. Spune că nu vrea să comenteze până ce nu citește cartea. „Dar mă întreb așa. Cui prodest? Gimnastica și așa este într-o situație dezastruoasă și nu știu de ce acum. Și nu știu de ce acum, Mărie, după 16 ani în care n-a fost implicată în niciun fel în gimnastică face nu știu ce revelații. Eu citesc cartea întâi după care fac comentarii. Au mai apărut cărți și înainte, și Nadia a scris o carte, și Ungureanu, și Răducan. Fiecare scrie și își aduce aminte de momentele din perioada aia, de acum 16, 17, 18 ani”, a declarat Octavian Bellu pentru Republica.ro. Era bătaia o practică la Deva? „Eu am mai auzit de practicile astea și de pe vremea lui Bela, am citit și cartea Nadiei, văd că Nadia n-a revelat astfel de situații, probabil că au fost, nu știu. Până nu citesc cartea nu pot să vă spun nimic”, spune antrenorul.

Îl întrebăm dacă le bătea pe gimnaste. „Eu nu fac niciun comentariu, că m-am mai lansat în comentarii la alte cărți înainte care au făcut astfel de revelații, după care discutând cu persoana respectivă n-a spus, n-a făcut, n-a scris, a fost interpretat. Așa poate să mă întrebe dacă mi-am bătut fata sau i-am dat o palmă la fund când avea șase ani. Mie mi se pare puțin bizar, că acum când gimnastica trece prin momentele prin care trece apare o astfel de carte. De ce n-a apărut acum 10 ani?”

“Cui prodest?”, domnule Bellu? Tuturor celor care au trait episoade similare si poate nu au vorbit niciodata despre asta, ci duc cu ei inca insomnii, probleme psihologice, tulburari de diverse feluri. Discutiile publcie despre astfel de evenimente scot la iveala alte victime si persoane care inca mai cred ca asa e normal.

Din pacate, concluziile dupa aceste dezvaluiri sunt o lectie dura pentru orice persoana care a facut o marturisire similara sau avea de gand sa o faca.

Sursa poza victima: Shutterstock

You Might Also Like

5 Comments

  • Reply
    Ana
    02/06/2016 at 2:02 PM

    Mie îmi este rușine de rușinea lor. Cineva care nu ia în serios astfel de acuzații și caută motive și pretexte care să-i scuze pe cei implicați este incalificabil. Eu una n-aș putea să mă uit în oglindă dacă aș fi fost părtașă la așa ceva.

    Cine a știut și nu a făcut nimic, este părtaș la maltratarea unor bieți copii.

    🙁

    • Reply
      andressa
      02/06/2016 at 2:06 PM

      Tu ai citit reactiile celor acuzati? Sa ii fie rusine ca mai rascoleste amintiri neplacute, ca nu isi aduc aminte clar cum a fost, ca oricum importanta era performanta. Aia nici nu au constiinta incarcata. Si acum in al 12-lea ceas cred ca au procedat corect. Nu si-ar cere scuze.

      • Reply
        Ana
        03/06/2016 at 9:40 AM

        Le-am citit și era să-mi crape o venă de nervi. Dar, sincer, agresorii îmi este clar că găsesc mereu o cale să-și justifice faptele. Ce nu înțeleg și nu pot să accept e cum dintre oamenii care nu au fost implicați direct în fenomen le găsesc scuze și nu condamnă direct și fără echivoc orice astfel de practică. Asta mie îmi spune că în fiecare astfel de om e un agresor, care ori a agresat ori va agresa în viitor când va avea ocazia. Numărul mare al acestor oameni ne spune cam cât de în urmă suntem cu civilizația…

  • Reply
    andreea
    02/06/2016 at 3:09 PM

    Cei care abuzeaza nu considera ca au facut ceva gresit, nu vor admite niciodata faptele lor. De ce fata asta vine sa scrie despre trecutul ei este fiindca vrea sa accepte trecutul si sa mearga inainte chiar si daca nu va primi intelegere, compasiune si regrete de la cei care o ataca si au abuzat de ea in trecut.
    Abuzatorii mereu se vor alia impotriva victimei fiindca rusinea pentru ei este ceva mult prea dureros sa lase sa se simta. Acesti oameni au fost abuzati intr -un fel sau altul la randul lor.

  • Reply
    o femeie
    30/11/2016 at 12:32 PM

    Am citit undeva ca e intalnita reactia ca la rusine, omul sa acuze si sa devina agresiv. E cazul aici.
    Macar de ar tacea. Sau sa zica imi pare rau, nu e bine, nu faceti ca mine.

    Niciun regret.

  • Leave a Reply

    %d bloggers like this:
    Inline
    Inline