Ne aratam copiii pe Internet sau nu?

Daca sunteti conectati cu mine pe Facebook, inseamna ca recunoasteti poza mea de profil. Septembrie 2013. Fetita mea avea 3 luni cand, intoarse de la plimbare, a adormit in bratele mele. In fotografie nu ii vedeti chipul si mai mult de atat nu am indraznit sa public deocamdata pe Internet. Ma gandesc insa la asta des, ma intreb daca este moral, pentru ca legal este, sa public fotografii cu ea.

Dintre prietenii mei, aproximativ jumatate isi publica portrete de familie constant, iar cealalta jumatate, absolut deloc. Cei care isi arata copiii, o fac in diverse situatii: in vacante, la serbarile scolare, in ipostaze cotidiene. Un zambet, expresia cand primeste un cadou, cum doarme intins pe canapea, printre jucarii… Absolut nevinovat, dar totusi imi pun intrebarea: cum va arata viata acestei generatii care va avea o istorie publica pe Internet? 

Pentru noi, adultii de astazi, este usor: controlam aproape in totalitate imaginea noastra publica. Aproape tot ce exista pe Internet cu noi este fie postat de noi insine, fie este din trecutul nostru recent (cam de cand sunt retelele sociale si de cand avem toti smartphone sau aparat foto digital). Din copilarie/adolescenta, noi insine am publicat cel mai probabil cateva imagini scanate. Nu exista inregistrate in “almanahul” Facebook dovezi cu cele mai penibile aparitii ale noastre la balul de absolvire, de cand aratam cu totul si cu totul altfel, grasi/slabi, cu aparatul dentar, cu acnee, cu parintii pe plaja, cu unchiul cel mustacios sau in orice alta ipostaza draguta, inocenta, dar pe care pur si simplu acum poate nu am vrea sa o imparatasim cu restul lumii. Despre noi nu prea se stie cum arata parintii nostri, cum arata apartamentul in care am crescut si nici nu exista check-in-uri cu vacantele pe care le-am facut de cand ne-am nascut pana acum. Ne place asta? Depinde, dar daca nu ne place, nu ne impiedica nimeni sa informam utilizatorii de Internet, sa publicam ce vrem noi, unde vrem noi, despre noi insine. Avem control. Cum ar fi sa crestem insa cu expunerea noastra, fara a o controla? Si sa zicem ca ai acordul copilului, cat discernament are copilul de fapt? Cum ii va influenta asta viata? Sunt intrebari la care eu inca nu am raspuns.

Am citit in revista ZOOT din luna mai un interviu cu Printesa Urbana si am aflat ca avem pareri similare despre asta:

(…) Ioana preferă (și argumentează constant) să nu publice fotografii cu chipurile copiilor ei pe internet. „Dacă pot evita asta, o fac. Mi s-a propus și shooting de copertă cu copiii și am zis «nu». Când ei o să poată să-și dea acordul, să zică: «Da, mami, vreau pe copertă», da. Până atunci nu.

Legislatorii din Franta s-au gandit mai repede decat noi si au tras deja niste concluzii: legile care protejeaza viata intima interzic parintilor sa publice poze cu copiii lor. De fapt, conform The Telegraph, parintii sunt avertizati in legatura cu incalcarea dreptului la viata privata al minorilor si in legatura cu punerea lor in pericol. Un expert citat de acest ziar spune ca nu va tece mult timp pana cand copiii isi vor putea da parintii in judecata pentru expunerea lor si ca vor putea cere daune morale. Politia are campanii prin care reaminteste parintilor ca a spune altora unde se afla copiii lor si/sau cum arata, poate fi foarte periculos.

In SUA, dezbaterea s-a incins dupa ce o fotografa, Heather Whitten, a publicat poza de mai jos, in care sotul ei il tine pe fiul lor in brate, in dus, amandoi fiind dezbracati. Imaginea e insotita de explicatii, o poveste detaliata si induiosatoare despre un puseu de febra pe care parintii au incercat sa il scada cu disperare, urmat de un diagnostic grav: Salmonella. Distribuita de mii de ori, poza a ajuns sa fie ulterior scoasa de administratorii unor retele de socializare din cauza nuditatii, aceasta fiind raportata de utilizatori. Autoarea fotografiei s-a declarat socata de reactia celor care au vazut ceva nepotrivit in imagine. Contactata de BBC, compania Facebook a declarat printr-un purtator de cuvant ca poza fost data jos din greseala si ca a fost publicata iarasi.

Un caz foarte asemanator a adus subiectul in agenda publica si in Australia. Poza de mai jos a fost facuta de fiul cel mare al femeii, Kelli Bannister, dar feedback-ul a fost extem de pozitiv. Diferente culturale intre cele doua continente sau vedem foarte diferit relatiile dintre mame, respectiv tati si copiii lor? Asta rmane de discutat.

Poate ca cele doua sunt cazuri extreme, pana la urma contin nudidate. Cum ramane cu fotografiile celelalte? Ne publicam bebelusii? Pana acum, in numar covarsitor, as spune ca parintii spun “da”. Sunt atat de multe fotografii cu bebelusi dragalasi, incat exista si un termen pentru asta “over-sharenting”. Cei sufocati de avalansa de fotografii cu micuti se coalizeaza in grupuri, pornesc si bloguri. Vorbim deja de lucruri amuzante, chiar foarte amuzante. Sub sloganul “You used to be fun. Now you have a baby”, o femeie din New York a lansat STFU, Parents, un website care ironizeaza exagerarile parintilor legate de copiii lor, adica rade de tine daca informezi pe toata lumea ca bebelusul tau a mancat prima oara mar, i-a crescut un dintisor, a facut la oala, a adormit langa pisica etc. (Va recomand categoria “Bathroom Behavior” ca sa aflati ce posteaza lumea despre performantele fiziologice ale copiilor!)

In final, dar nu in ultimul rand, dincolo de siguranta copiilor si de viitorul lor, imi pun problema “cyberbullying-ului”. Termenul in limba engleza defineste acel comportament agresiv la adresa unei alte persoane, repetat si intentionat, prin folosirea mijloacelor moderne de comunicare (retele de socializare, instant messaging, SMS, telefon). Gasiti niste statistici aici. Copiii si adolescentii s-au tachinat si au depasit limitele decentei dintotdeauna, dar in era Internetului, fenomenul a luat alte proportii. Ca sa vorbim concret, tinerii sunt umiliti frecvent, se imprastie zvonuri despre ei, sunt injurati si chiar amenintati, pana la punctul in care intra in depresie sau sunt impinsi sa faca gesturi tragice. Ce se intampla cand copiii de 10-15 ani au acces la fotografii cu colegii lor, de cand erau mici / in tratament pentru acnee / la cursuri de inot etc? Intr-o lume ideala, nu ar avea acces la retelele de socializare la acea varsta si chiar daca ar avea nu ar insemna ca vor ataca un coleg. Dar nu traim intr-o lume ideala.

In concluzie, nu sunt foarte hotarata ce, cum sau daca fotografiile cu copilul meu sunt benefice, inofensive sau chiar ii fac rau. Insa mi place cand prietenii mei publica fotografii cu copiii lor, le dau “like” si ma bucur enorm sa ii vad. Nu ii judec in niciun fel. Ei stiu cel mai bine cum isi cresc copilul. Poate ca in viitor se va gasi o unealta prin care ne vom putea proteja daca parintii nostri au facut totusi “over-sharenting”. Un buton de “self-destruct” al fiecarei fotografii.

Tu ce parere ai? Multumesc pentru raspuns.