IUBIM

Ne aratam copiii pe Internet sau nu?

Daca sunteti conectati cu mine pe Facebook, inseamna ca recunoasteti poza mea de profil. Septembrie 2013. Fetita mea avea 3 luni cand, intoarse de la plimbare, a adormit in bratele mele. In fotografie nu ii vedeti chipul si mai mult de atat nu am indraznit sa public deocamdata pe Internet. Ma gandesc insa la asta des, ma intreb daca este moral, pentru ca legal este, sa public fotografii cu ea.

Dintre prietenii mei, aproximativ jumatate isi publica portrete de familie constant, iar cealalta jumatate, absolut deloc. Cei care isi arata copiii, o fac in diverse situatii: in vacante, la serbarile scolare, in ipostaze cotidiene. Un zambet, expresia cand primeste un cadou, cum doarme intins pe canapea, printre jucarii… Absolut nevinovat, dar totusi imi pun intrebarea: cum va arata viata acestei generatii care va avea o istorie publica pe Internet? 

Pentru noi, adultii de astazi, este usor: controlam aproape in totalitate imaginea noastra publica. Aproape tot ce exista pe Internet cu noi este fie postat de noi insine, fie este din trecutul nostru recent (cam de cand sunt retelele sociale si de cand avem toti smartphone sau aparat foto digital). Din copilarie/adolescenta, noi insine am publicat cel mai probabil cateva imagini scanate. Nu exista inregistrate in “almanahul” Facebook dovezi cu cele mai penibile aparitii ale noastre la balul de absolvire, de cand aratam cu totul si cu totul altfel, grasi/slabi, cu aparatul dentar, cu acnee, cu parintii pe plaja, cu unchiul cel mustacios sau in orice alta ipostaza draguta, inocenta, dar pe care pur si simplu acum poate nu am vrea sa o imparatasim cu restul lumii. Despre noi nu prea se stie cum arata parintii nostri, cum arata apartamentul in care am crescut si nici nu exista check-in-uri cu vacantele pe care le-am facut de cand ne-am nascut pana acum. Ne place asta? Depinde, dar daca nu ne place, nu ne impiedica nimeni sa informam utilizatorii de Internet, sa publicam ce vrem noi, unde vrem noi, despre noi insine. Avem control. Cum ar fi sa crestem insa cu expunerea noastra, fara a o controla? Si sa zicem ca ai acordul copilului, cat discernament are copilul de fapt? Cum ii va influenta asta viata? Sunt intrebari la care eu inca nu am raspuns.

Am citit in revista ZOOT din luna mai un interviu cu Printesa Urbana si am aflat ca avem pareri similare despre asta:

(…) Ioana preferă (și argumentează constant) să nu publice fotografii cu chipurile copiilor ei pe internet. „Dacă pot evita asta, o fac. Mi s-a propus și shooting de copertă cu copiii și am zis «nu». Când ei o să poată să-și dea acordul, să zică: «Da, mami, vreau pe copertă», da. Până atunci nu.

printesaurbana zoot andressa blog.ro

Legislatorii din Franta s-au gandit mai repede decat noi si au tras deja niste concluzii: legile care protejeaza viata intima interzic parintilor sa publice poze cu copiii lor. De fapt, conform The Telegraph, parintii sunt avertizati in legatura cu incalcarea dreptului la viata privata al minorilor si in legatura cu punerea lor in pericol. Un expert citat de acest ziar spune ca nu va tece mult timp pana cand copiii isi vor putea da parintii in judecata pentru expunerea lor si ca vor putea cere daune morale. Politia are campanii prin care reaminteste parintilor ca a spune altora unde se afla copiii lor si/sau cum arata, poate fi foarte periculos.

In SUA, dezbaterea s-a incins dupa ce o fotografa, Heather Whitten, a publicat poza de mai jos, in care sotul ei il tine pe fiul lor in brate, in dus, amandoi fiind dezbracati. Imaginea e insotita de explicatii, o poveste detaliata si induiosatoare despre un puseu de febra pe care parintii au incercat sa il scada cu disperare, urmat de un diagnostic grav: Salmonella. Distribuita de mii de ori, poza a ajuns sa fie ulterior scoasa de administratorii unor retele de socializare din cauza nuditatii, aceasta fiind raportata de utilizatori. Autoarea fotografiei s-a declarat socata de reactia celor care au vazut ceva nepotrivit in imagine. Contactata de BBC, compania Facebook a declarat printr-un purtator de cuvant ca poza fost data jos din greseala si ca a fost publicata iarasi.

Un caz foarte asemanator a adus subiectul in agenda publica si in Australia. Poza de mai jos a fost facuta de fiul cel mare al femeii, Kelli Bannister, dar feedback-ul a fost extem de pozitiv. Diferente culturale intre cele doua continente sau vedem foarte diferit relatiile dintre mame, respectiv tati si copiii lor? Asta rmane de discutat.

Poate ca cele doua sunt cazuri extreme, pana la urma contin nudidate. Cum ramane cu fotografiile celelalte? Ne publicam bebelusii? Pana acum, in numar covarsitor, as spune ca parintii spun “da”. Sunt atat de multe fotografii cu bebelusi dragalasi, incat exista si un termen pentru asta “over-sharenting”. Cei sufocati de avalansa de fotografii cu micuti se coalizeaza in grupuri, pornesc si bloguri. Vorbim deja de lucruri amuzante, chiar foarte amuzante. Sub sloganul “You used to be fun. Now you have a baby”, o femeie din New York a lansat STFU, Parents, un website care ironizeaza exagerarile parintilor legate de copiii lor, adica rade de tine daca informezi pe toata lumea ca bebelusul tau a mancat prima oara mar, i-a crescut un dintisor, a facut la oala, a adormit langa pisica etc. (Va recomand categoria “Bathroom Behavior” ca sa aflati ce posteaza lumea despre performantele fiziologice ale copiilor!)

In final, dar nu in ultimul rand, dincolo de siguranta copiilor si de viitorul lor, imi pun problema “cyberbullying-ului”. Termenul in limba engleza defineste acel comportament agresiv la adresa unei alte persoane, repetat si intentionat, prin folosirea mijloacelor moderne de comunicare (retele de socializare, instant messaging, SMS, telefon). Gasiti niste statistici aici. Copiii si adolescentii s-au tachinat si au depasit limitele decentei dintotdeauna, dar in era Internetului, fenomenul a luat alte proportii. Ca sa vorbim concret, tinerii sunt umiliti frecvent, se imprastie zvonuri despre ei, sunt injurati si chiar amenintati, pana la punctul in care intra in depresie sau sunt impinsi sa faca gesturi tragice. Ce se intampla cand copiii de 10-15 ani au acces la fotografii cu colegii lor, de cand erau mici / in tratament pentru acnee / la cursuri de inot etc? Intr-o lume ideala, nu ar avea acces la retelele de socializare la acea varsta si chiar daca ar avea nu ar insemna ca vor ataca un coleg. Dar nu traim intr-o lume ideala.

In concluzie, nu sunt foarte hotarata ce, cum sau daca fotografiile cu copilul meu sunt benefice, inofensive sau chiar ii fac rau. Insa mi place cand prietenii mei publica fotografii cu copiii lor, le dau “like” si ma bucur enorm sa ii vad. Nu ii judec in niciun fel. Ei stiu cel mai bine cum isi cresc copilul. Poate ca in viitor se va gasi o unealta prin care ne vom putea proteja daca parintii nostri au facut totusi “over-sharenting”. Un buton de “self-destruct” al fiecarei fotografii.

Tu ce parere ai? Multumesc pentru raspuns.

You Might Also Like

15 Comments

  • Reply
    Ioana
    24/05/2016 at 9:52 AM

    Off, iar subiectul asta, in care mi se pare ca paranoia ajunge la cote maxime! Nu ajungeau polemicile de pe blogul printesei. Mie mi se pare putina ipocrizie ce declara sus-numita. Pe de o parte spune ca e imoral ca un parinte sa publice fotografii cu copiii, iar pe de alta ea traieste din a-si face publice toate faptele si spusele copiilor. Se peroreaza pe un ton atat de pedant pe acel blog despre cum ne expunem fara sa vrem copiii publicandu-le pozele pe internet, dar se si povesteste cu lux de amanunte ce se intampla in casa si cu familia ei. Stim cele mai mici detalii ale sarcinii, nasterii, toate etaple cresterii copiilor ei, dar fereasca sfantul sa punem o poza pe FB, suntem un exemplu viu de moralitate in ce priveste intimitatea kinderilor! Avea dreptate cineva care ii comenta ca noi cunoastem mai multe despre copiii ei decat vor cunoaste vreodata cunostintele de pe FB despre ai nostri. Mi se pare cea mai buna dovada de a avea standarde duble si chiar imi pare rau ca o vad si aici data drept exemplu. E un exemplu de asa nu!

    • Reply
      andressa
      24/05/2016 at 10:29 AM

      Eu am lipsit un pci din peisaj. Daca s-a tot batut apa in piua pe temele astea si eu acum descopar apa calda, scuze. 🙂 Dar e un pubiect inepuizabil. Eu chiar imi pun acum diverse probleme pentru ca acum m-am hotarat sa dedic mai mult timp blogului. Printre primele probleme pe care mi le-am pus au fost acestea.
      Eu pana acum am ales sa nu vorbesc despre nunta mea, nu am publicat poze, nu am vorbit in detaliu despre nasterea fetitei mele si nici despre sarcina. Am scris in general despre nasterea naturala, despre avantajele ei comparativ cu cezariana. Nu am facut asta pentru a o proteja pe fiica mea insa, sa ne intelegem, ci doar pentru ca mi s-a parut extrem de intim. Ma pot razgandi, de ce nu? Este chiar o alegere personala. Blogul meu nu este unul de “mamica”, de parenting adica. Asta cred ca e destul de evident. Nu am mare experienta in domeniu (nu m-am documentat foarte mult pe tema asta) si nu ma preocupa atat de mult domeniul, poate si pentru ca lucrez foarte multe ore si nu sunt cu mintea numai la crescut copii! 🙂
      Asadar, nu cred ca sufera niciun cititor pentru ca nu imi vede fetita. Ce mai multi cititori cred ca imi sunt si prieteni, suntem o mica gasca (nu mai sunt chiar mainstream) si deci au ocazia sa imi admire copilul cand ne vedem, in parc sau la terasa.
      Dar nu cred ca trebuie judecata atat de aspru Printesa Urbana. Fiecare isi cunoaste limitele. Cine zice ca daca scrii despre sarcina este obligatoriu sa arati copilul dupa aia? Cine zice ca daca vorbesti despre alimentatia copilului sau despre vacanta, trebuie apoi sa arati si poze? Te opresti unde vrei tu. Trebuie respectata chestia asta, chair daca nu o intelegi sau nu impartasesti aceleasi valori.
      Dupa aceasta filosofie, eu ar trebui sa arat poze cu sotul meu? Ca doar am scris despre mine si el. Pai nu sunt de acord. Ce, daca am scris ca sunt cu cineva, acum e neaparat nevoie sa dovedesc asta? Cum spuneam, fiecare cu limitele lui.

  • Reply
    Ioana
    24/05/2016 at 11:47 AM

    Nu, Nu, Nu, ma tem ca am fost gresit inteleasa. Eu nu spuneam ca trebuie puse poze cu copiii sau cu sotul ei (sau al tau, sau al oricarei prezente din blogosfera) doar pentru ca vorbeste despre ei. Eu ziceam ca a alege sa discuti pe blog despre unele aspecte foarte intime ale vietii tale de familie este similar cu a-i expune. Si asta nu prea se pupa cu naduful cu care spune ea ca nu ar trebui sa postam pe FB poze cu copii, incalcandu-le astfel dreptul la intimitate.
    Discutia lansata de tine este una pertinenta, cu argumente pro si contra. Ce ma deranjeaza pe mine este tonul pedant folosit la ea pe blog, cu care da sfaturi altor parinti, in timp ce nici ea nu este un exemplu de urmat in domeniu. Si Doamne fereste sa ai o parere diferita de a ei acolo.
    Inchei aici, ca suna a barfa, mi-am refulat toate frustarile legate de continutul blogului ei in comentariul asta. 🙂 E pacat, incepuse ca un blog misto pe care il citeam cu drag, dar pe care l-am abandonat pe parcurs.

    • Reply
      andressa
      24/05/2016 at 11:55 AM

      Despre relatia ta cu blogul ei, nu stiu ce sa spun. Poate iti va placea din nou, poate nu, va descurcati voi.
      Dar poate se interpreteaza gresit: eu nu am citit decat ce zicea intr-o revista, nu pe blog, unde nu zicea ca nimeni nu ar trebui sa o faca, ci ca ea nu o face. Sigur a dat ea sfaturi tuturor sau s-a interpretat asa? Mie cel putin mi s-a intamplat sa fiu inteleasa gresit, asa pentru ca de multe ori ma si exprim aiurea, cam prea patimas.
      Ma rog, nu sunt avocata ei. Dar in acest punct suntem de acord: e o decizie greu de luat.
      Solutia poate fi sa publicam pozele in cercuri mai mici, cu acces pentru persoanele cu care suntem conectate, chiar daca nu le cunoastem personal pe toti, oricum nu e accesibil pentru oricine. Nu stiu ce sa zic.

  • Reply
    copila blonda
    24/05/2016 at 12:13 PM

    NIci eu nu am publicat poze cu fiul nostru pe net. Le-am trimis prietenilor în privat întotdeauna. Aşa, am trimis oamenilor pe care ştiu sigur că îi interesează şi se bucură pentru mine, pentru noi. A funcţionat bine.

    Până când, fotograful de la botez a publicat o poză cu noi, în care se vede faţa băiatului nostru. Întâi, m-am aprins şi voiam să-i cer să o dea jos urgent, apoi, m-am calmat şi am zis că e oricum doar o poză, bebeluşul e la noi în braţe şi n-o fi aşa o tragedie. Însă alte poze în care să i se vadă faţa nu cred că voi publica prea curând.
    Şi zic asta, ţinând cont de faptul că nu sunt o persoană publică, nu am mii de fani, nu mă recunoaşte lumea pe stradă… pur şi simplu, cred că e o formă de respect pentru copilul meu. Să publice el ce consideră potrivit, când o fi vremea.
    Însă şi eu m-am gândit la ce a zis Ioana mai sus: câte detalii sunt în regulă să fie publicate pe un blog? Despre copil şi familie, zic. Oare nu e şi asta o expunere? Pe de altă parte, aceste poveşti ajută oamenii, ştiu asta sigur, exact cum ştiu că şi pe mine mă ajută să le scriu, să primesc mesaje de la mămici aşa ca mine. Că da, şi lor le e greu uneori, că viaţa se schimbă, că e minunat să schimbi scutece, că alăptatul uneori doare şi aşa mai departe.

    Cât despre prinţesa urbană, la Sibiu exact despre asta a vorbit: că adesea se gândeşte dacă oare nu dă prea mult din casă, ce părere vor avea oare copiii ei despre dialogurile pe care ea le transcrie etc… Personal, mă îndoiesc că vor avea ceva împotrivă şi, tot personal, mă amuză şi îmi face mare plăcere să citesc ce a mai debitat fiica ei şi etc..

  • Reply
    Teodora
    24/05/2016 at 2:33 PM

    Initial si eu eram de acord cu Printesa Urbana si chiar i-am transmis surorii mele articolul ei. Acum, sunt mai degraba de parere ca nu e un capat de lume daca pui cateva poze cu copilul, cat timp ai discernamant privind ceea ce publici. Dupa ce am vazut cate poze sunt postate pe fb de gradinita (privata, colectiv restrains de copii) unde e nepoata mea sau de ceilalti parinti, deja mi se pare ca ajungi sa te stresezi mai mult decat merita subiectul. Mai am pana la un copil propriu, deci mai pot sa ma rasgandesc de cateva ori 🙂

  • Reply
    Teodora
    24/05/2016 at 2:38 PM

    Totally off topic, dar tot tin sa iti spun si am prins ocazia cu comentariu tau: ma bucur ca ai inceput sa scrii din nou pe blog. Te urmaresc de pe vremea cand erai cu bursa in Polonia, declarai ca scrii pentru ratoni si lansai siteul overheardinbucharest (loved it!), dar eram un silent reader. In ultimii ani tot am mai intrat pe site sa vad daca mai e ceva miscare si a fost o placere sa vad ca ai inceput sa scrii din nou. Welcome back!

    • Reply
      andressa
      24/05/2016 at 10:37 PM

      Nicio problema ca esti off-topic, sa tot fii daca zici de bine! 😛 Multumesc pentru primirea calduroasa. Incerc sa ma tin de treaba de data asta. A doua oara sa fie pentru totdeauna! 🙂

  • Reply
    Cornelia
    25/05/2016 at 10:41 AM

    De cand s-a nascut micul nazdravan nu stiu daca am pus 20 de poze cu el ( 2 ani jumatate). Am ales oarecum varianta de mijloc, nu vreau sa sufoc pe nimeni cu 700 de poze pe fb. Asa ca public cate-o poza din an in Paste cand mi se pare mie ca merita.. si in general pe contul de facebook sunt destul de rezervata. Pe blog cam la fel, desi de multe ori am dat detalii despre viata mea- insa nu cred ca am dat asa mult din casa :)) Si pana la urma consider ca fiecare stie unde vrea sa se opreasca. Sunt limite pe care si le impune fiecare. Cred ca atunci cand ajungi la un anumite nivel si ai sute de cititori, inevitabil te expui, oamenii vor din ce in ce mai multe detalii si ajungi sa fii ca o vedeta de la Hollywood in relatia cu papparazzi. Daca ai mei ar fi avut facebook sau alte retele de socializare la vremea la care m-am nascut eu, probabil ca si ei ar fi postat. Atunci faceau poze pe film si le carau dupa ei intr-un album si le aratau cu prima ocazie in cercurile lor de prieteni si cunostinte. Si daca se nimerea sa fie si persoane noi, la fel se intampla- ca doar trebuia sa vada lumea ce fetita dragalasa eram, nu? Asa ca se poate spune ca si eu am fost putin expusa.. Nu se compara cu expunerea din ziua de azi, dar zic totusi sa nu exageram cu unele chestii 🙂

  • Reply
    Leo
    25/05/2016 at 2:09 PM

    E simplu. Nu pui poze cu el. De ce? Simplul fapt că în ziua de azi, creierul unor mame este destul de îngust și decid să posteze zilnic poze cu odreasla. În toate pozițiile, chestii extrem de amuzante, vai ce “ne-am râs”… Când crește, copilul ăla ce face?
    Dăm un exemplu:
    Ajunge la școală, clasa a 5-6-a. Are facebook (dacă va mai fi, dacă nu, oricum va fi ceva și în același timp și facebook). O perioadă poate trăiește el cum trebuie, dar la un moment dat tot dă cineva de pozele “amuzante” ale mamei (sau tatălui, nu discriminez) și îl face de cacao la toată clasa. Și de aici se începe o viață nașpa (bine, unii trec peste asta, dar nu toți), pentru că mamei, i s-a părut amuzant să-l pună pe tânărul Ionuț pe oliță și să-l filmeze/pozeze. Copii sunt răi, așa au fost dintotdeauna și așa vor fi.

    Știu, sunt mic, dar așa gândesc deocamdată… Nici vorbă de poze. E profilul tău, nu al micuțului. Să nu mai zic de mamele care fac cont de facebook copilului și postează poze tot așa… La 18 ani i-l înmânează sau ce? :))

  • Reply
    Maddy
    27/05/2016 at 9:31 AM

    Nu, pentru ca la modul sincer, nimeni nu e curios de copiii tai in afara de familie si prietenii apropiati si oamenii astia vad copiii toata ziua, live. Nu are nimeni nevoie sa`i vada si pe Facebook.

    Legat de pozele alea 2 cu parintii care`si tin copiii bolnavi si se mai si pozeaza pentru a arata asta, sunt niste narcisisti penibili care cauta sa fie laudati de niste straini pentru ca fac un gest absolut normal, gest pe care orice parinte il face cand are un copil bolnav. E normal sa`ti ingrijesti copilul, nu iti da nimeni o diploma pentru asta. E anomal sa te pozezi. In asa momente, cand copilul se simte rau, la asta te gandesti? Hai sa imortalizez momentul, editez un pic poza sa fie artsy, o pun pe net, vai ce de share`uri o sa am. Fking sick people.

  • Reply
    Diana
    09/06/2016 at 1:44 PM

    Depinde de ce fel de prieteni ai pe fb. Eu am doar persoane pe care le cunosc, plus cateva cu care m-am imprietenit virtual -cu unele m-am intalnit apoi in real, cu altele corespondez si conversez si in afara fb. Sunt vreo 5, ne cunoastem cum ar veni chiar si numai asa
    Pe fb eu pun poze cu copilul. Nu pe oala, nu dezbracat or whatever, nu agasant. Nu pun cu copiii altora. Acum are 6 ani, il intreb. Pe alea de cand era mai mic le-am sters. In spatiul public nu pun deloc. Nici cu mine insami identificabila pe blog. Am poza de profil pe fb si linkedin si e de-ajuns.
    Nu’s ce s zic cu paranoia asta. Locuiesc in Olanda, prietenele mele de aici pun poze cu copiii, cu familia, cam in felul in care pun si eu. ..
    Pe de alta parte, eu pe fb am dat unfriend si mai dau persoanelor care nu pun nimic, adica ce, e spectacol cu public? Ori tinem legatura, both ways, ori la revedere ☺

    • Reply
      andressa
      09/06/2016 at 1:49 PM

      daca ai un profil privat asa e, eu insa am un profil public. Apropo de poze luate si folosite aiurea, stii ca eu m-am trezit cu poza mea la anunturi matrimoniale care nu imi apartineau? Mi-e pereu teama ca si pozele cu copilul meu ar putea fi descarcate si folosite cine stie unde. De unde paranoia? Nu stiu, cred ca traim intr-o tara cu o criminalitate crescuta.

  • Reply
    Diana
    09/06/2016 at 2:22 PM

    Da, pai pe profil public n-as pune nimic
    Si pe al meu privat sunt atenta ce dau din casa si ce zic, am fost mereu , dar tot stau si ma gandesc ca e tare bine ca mi-am trait copilaria si betiile si chefurile studentiei fara sa ma stie vreun facebook 😃 sper sa-mi invat copilul sa se protejeze cand creste .cum ar fi acum, tanti manager care sunt, sa gaseasca lumea poze cu mine in chiloti sau lingandu-ma cu unul in discoteca. Brrr
    Acum niste ani baietii din birou au gasit poze din tineretile unei sefe, in chiloti, lasciva, pe un site de escorte. Pe 3 contintente au circulat pozele alea 😃

  • Reply
    o femeie
    16/06/2016 at 2:39 PM

    de cand m-am trezit pe linkul de picassa “followed” de un cont picassa de pedofil (avea mii de poze de copii adunate de pe cine stie unde, dar unele erau adunate de pe forumuri si site-uri romanesti) am decis NU.
    Lucrez in domeniu si stiu ca ce e public 1 minut, e share pe viata: se copie in cloud, in servere, etc.

    Lasa ca isi face copilul cont mai colea.

  • Leave a Reply

    %d bloggers like this:
    Inline
    Inline