Care e problema noastra, a corporatistilor

Nu petrecem destul timp in natura. Da, ma refer la spatii deschise, departe de civilizatie, fara zgomotul de fond specific metropolelor, fara asfalt si masini. Ma refer la locuri in care nu vezi pereti, nu citesti la lumina neonului, cu picioarele in pantofi incomozi care stau pe mocheta frumos aspirata in fiecare dimineata. Fara mirosul cafelei care ne trezeste zilnic la realitatea cu sedinte si deadlineuri, fara incarcatoare, fara scaune ergonomice pe care stam asezati pana nu ne mai simtim genunchii.

Poate ati simtit-o si voi, cand ati ajuns prima oara la mare, dupa un an intreg. Dupa luni de zile petrecute la lumina artificiala, in fata unui monitor, cu mintea preocupata sa gaseasca solutii la probleme de coordonare a resurselor, ajungi in fara infinitului si cand inspiri… te simti viu. Ca si cum ai fi baut apa dupa o saptamana, fara sa-ti fi dat seama ca ti-e sete. Sau poate e primul moment, dupa ce ai despachetat in camera ta, cand stai la o cabana si privesti pe fereastra cum ninge. Si iesi un pic sa ingheti si iti dau lacrimile, de la frig, dar poate si un pic de la emotie. Te descarci de o povara invizibila.

Nu ti se pare ca simti ceea ce simti. Este o certitudine. Dincolo de beneficiile pentru sanatate, adica aerul curat de care au nevoie plamanii nostri, psihologii sunt singuri ca timpul petrecut in natura este “medicament” pentru sufletul nostru. In iunie 2010, in revista Journal of Environmental Psychology, au fost publicate mai multe studii care demonstrau ca oamenii se incarca cu energie in natura. Un profesor de psihologie explica si faptul ca desi ne mai turnam o cafea cand ne simtim epuizati, o plimbare in parc ar fi mai utila. Un weekend petrecut departe de oras cu atat mai mult. Senzatia de vitalitate pe care ti-o da timpul petrecut in peisaje naturale ajuta si sistemul imunitar. Acelasi profesor, Richard Ryan, a vorbit despre concluziile unor studii care au rugat participantii sa descrie ce simt dupa 15 minute de plimbare pe coridoare lungi, respectiv pe alei marginite de copaci. Sau dupa exercitii de imaginatie in care trebuiau sa vizualizeze ca fac o activitate intr-un mediu inchis, respectiv in mijlocul naturii sau au urmarit fotografii cu blocuri inalte, respectiv cu panorame de la munte. Fie dupa 4 zile sau dupa 2 saptamani, psihologii le studiau notele de jurnal si comparau starile lor coroborand informatiile despre stilul de viata din acea perioada, tipuri de interactiuni sociale, sport, timp petrecut langa ferestre sau in aer liber. Indiferent de metodologie, mereu concluziile au fost ca natura in mos special ne da sentimentul ca putem face orice, ne da optimism, pofta de viata. Unele studii au aratat ca 90% din participanti se declarau mai plini de energie si mai sanatosi dupa ce au stat afara, departe de civilizatie.

“We have a natural connection with living things,” spune prof. Ryan. “Nature is something within which we flourish, so having it be more a part of our lives is critical, especially when we live and work in built environments.

Mai vreti motive sa petreceti timp afara? Va mai dau tot medicii cateva:

1. Reduceti nivelul stresului.
2. Lumina naturala este mai sanatoasa pentru ochi.
3. Veti dormi mai bine.
4. Rezolvati problema deficientei vitaminei D.
5. Respirati un aer mai curat. (Poate nu stiati, dar poluarea in medii inchise e mai mare decat cea din medii inchise: inspiram nu numai foarte mult dioxid de carbon, dar si compusi chimici toxici produsi de aparate electrice sau de la produse de curatat)
6. Veti face mai multa miscare. (Vrei nu vrei, in aer liber te misti mai mult decat intr-o camera)
7. Va imbunatateste memoria / puterea de concentrare (Pentru copiii cu ADHD, plimbarile in natura / parc sunt terapie)

Am facut cu calcul. In ultimele 4 luni am mers 800 de kilometri. Daca as fi mers pe jos 10 ore in fiecare zi, timp de 20 de zile, as fi ajuns de la Paris la Liechteinstein. Sau de la Viena la Zurich, daca as fi mers 10 ore pe zi, timp de 19 zile. Sau de la Budapesta la Leipzig. Imi imaginez ca ar fi fost niste plimbari interesante, obositoare si pline de peripetii.

In schimb, timp de 4 luni am mers pana la birou si inapoi, pe jos, de luni pana vineri. In rest, prea putin ca sa merita a fi mentionat. Tot e bine ca nu am mers cu masina, nu cu autobuzul. Totusi, nu am vazut padurea sau marea. Am pierdut atat de mult legatura cu oamenii si cu lumea inconjuratoare incat am simtit nevoia sa plantez. Am plantat, nu e o metafora, lavanda, garofite si menta. Ma uit la fotografiile lui Otrava din Cinqueterre, un loc pe care nu cred ca e om sa nu vrea sa-l viziteze macar o data in viata, si parca aud marea izbindu-se de stanci. Sigur, nu e un peisaj salbatic, dar cu siguranta este mult mai salbatic decat soseaua Mihai Bravu.

In loc de team-buildinguri, cred ca orice firma ar trebui sa organizeze saptamanal Ziua Lucrului din Parc sau, de ce nu, de la mare.

Va urez deci sa va salbaticiti. Sa ramaneti fara baterie la telefon ca sa o incarcati pe cea din voi. Cat mai des, cat mai mult.