mrs. popularitate

De cate ori ma duc in parc cu Pisiloi ma simt ca-n clasa noua la liceu. Nu mai slaba si nici mai timida, ci incurcata de faptul ca toata lumea pare deja sa se cunoasca si nu stiu cum sa ma port.

Exista se pare o lege nescrisa pentru parintii din parcuri: ca daca au un plod de supravegheat e deja suficient ca sa stea de vorba si chiar sa-si faca diverse confidente, chiar daca nu-si stiu numele. De obicei e destul sa fii “mama lu’ Cutare”. (Pe acelasi principiu, unii incep conversatii cand asteapta la coada – ceea ce iar ma scoate din minti.) (Si inca o paranteza: ieri am aflat niste lucruri intime de la o mamica pe care o vedeam a doua oara in viata mea si despre care nu stiu decat ca are o fetita de o luna si jumatate. Aiurea. Dar poate ca inteleg, dupa ce nascusem as fi vorbit si eu cu oricine despre orice, I was very lonely.)

Pe langa aceste probleme de relationare cu alti parinti, eu mai am una delicata: nu sunt prea… multi-tasking. Pisiloi vrea si in balansoar, si in nisip, si pe tobogan, si in roata… Abia fac fata sa aleg cu si dupa ea, sa construiesc castele si sa feresc dudele de pe jos si bicicletele care trec cu viteza pe alei. Sa mai si socializez cu alti parinti sau bunici nu prea reusesc. Nu regret foarte tare asta: sa zicem doar ca daca mi-as permite luxul de a sta 10 minute pe o banca, nu le-as petrece mancand seminte cu gasca. Nu vreau sa par cu nasul pe sus, dar eu mai degraba as chema Politia Comunitara din cauza mancatorilor de seminte, decat sa ma alatur lor. Noroc ca am un vecin mai vigilent si cu simt civic si e suficient sa fiu martorul lui! =)) I-am si zis “My hero!” =)

Spre deosebire de mine, mama e sufletul petrecerii la locul de joaca. Toti copiii exclama “A venit Evaaa!” cand venim in parc, dar sunt destul de sigura ca nu face fii-mea ceva special, cat reuseste mama sa anime atmosfera. Intr-o zi, a dat toti copiii din parc in invartitoare si le cerea bilet: frunze pe care le verifica si le taxa sau le refuza pe motiv ca nu sunt valabile pentru cursa aia. I mean… come on! Cum sa concurez cu asa ceva?! A doua zi, cand am fost eu cu Pisiloi in parc si o dadeam in aceeasi chestie, o fetita a venit sa ma intrebe daca avem bilet. =)) Baejnebun?! Noi am inventat treaba asta asa ca avem abonament pe toate liniile.

Cred ca problema mea pricipala e ca ma simt eu insami ca un copil si ma intimideaza ceilalti parinti care oricum nu fac prostii cot la cot cu aia mici, ci stau pe margine, pe banci, si se uita, in timp ce eu fac tot ce face Pisiloi si ajung acasa cu pete de dude pe pantaloni si cu nisip in sutien. Not so popular.